Cale 1, s.f., pl. (sg. cal2?). Plantă ornamentală. (din germ. Kala, lat. calia). Cale 2, sf., pl. (sg. cală), Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. (din fr. cale). Cale 3, căi, s.f. Drum (lat. callis).
Calculator 1, -toare, s.n. 1. Broşură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Maşină de calculat; computer, ordinator. (cf. fr, calculateur). Calculator 2, -ori, s.m,.f. Specialist în calcule
Calcu 1, e, s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice. 2. (la pl.) Planuri, combinaţii, socoteli. (cf. fr. calcul, lat. calculus pietricică). Calcul 2, -i, s.m. Concrețiune pietroasă formată în anumite organe ale omului sau ale animalelor (rinichi, vezică etc.)
Calcinator 1, -toare, s.n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment. (din fr. calicinateur). Calcinator 2, -toare, s-m-, f. Muncitor care iucrează la calcinare. (din calcina + – tor).
Calce 1 s.f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, şi cu flori mari, galbene-aurii. (din lat. calx, calcis). | Calce 2, s.f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. (din lat. calx, calcis).
Calcan 1, -i, s.m. Peşte de mare cu corpul rombic, turtit lateral Şi asimetric, având ambii ochi pe partea stângă şi solzi lungi, tari pe burtă și pe spate. (din tc. kalkan). Calcan 2, -e, s.n. Perete exterior din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). (tc. kalkan).
Calc 1, s.n. Hârtie transparentă pentru copiat desene. (din fr, calgue). Calc 2, -uri, s.n. Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea de cuvinte și expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor modele străine.
Cală 1, -le, sf. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia, 2. Platformă ușor înclinată pe care Se construiesc sau Se repară nave. (din fr. cale). Cală 2, le, s.f. |. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în faţa roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 2, Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, avînd o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de mașini. Cală 3, -le, s.f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de commet, înconjurând inflorescența. (din germ. kalla, lat. cala).
Caiman 1, -i, s.m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală părți 0soase mobile. (din fr. caiman). Caiman 2, -i, s.m. (Reg.) Per. soană care îi însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc, (et. nec.)
Caid 1 -uri, s.n. (Înv) Registru, dosar, arhivă. (din tc. Kayit), Caid 2, -zi, s.n. Titlu purtat ultădată de guvernatorul unei provincii sau al unui Oraș din statele musulmane ale Africii de Nord care avea și funcţii judecă| vești; persoană care purta acest titlu. (din fr. caid).
Cahlă 1, -le, s.f. (Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care lese fumul în tinda caselor țărănești. (din ucr. Kahlja). Cahlă 2, s.f. Placă de teracotă șau de faianță folosită la construc[la sobelor,
Cadru 1, -re, s.n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc, 2. Pervaz al unei uși Sau al unei ferestre. (din fr. cadre) Cadru 2, s.n. (Fig) Mediu, ambianță. Cadru 3, -re, s.n. Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc.; (la pl.) Elementele de conducere și de comandă dintr-o organizaţie politică, dintr-o unitate militară. (din rus. kadrâ),
Cadre 1, s.n., pl. (sg. cadru) Efectiv de bază al oamenilor dintro întreprindere sau instituţie, dintrun sindicat sau dintr-o organizație; Elementele de conducere și de comandă ale unităţilor militare; (P.gener.) Intregul colectiv al unei întreprinderi sau al unei instituţii. (din rus. kadri). Cadre 2, s.f. pl. (sg. cadră, var. a lui cadru) Rama în care se fiează tablouri, fotografii etc. Tablou, fotografie etc. înrămale, (din fr. cadre).
Cadă 1, căzi, s.f. 1. Vas mare pentru îmbăiat. 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal etc. în care se introduc lichidele necesare diverselor operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc. (din sl. kad:). Cadă 2, vb. a cădea: conj.pz., pers.3, sg. și pl.: Semănătorul printre brazde lăsa sămânţa lui să cadă. (Macedonski), Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri, /Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri — rânduri. (Eminescu).
Cacom 1, cacomi, s.m. (Zool.) Hermină. (din tc. Kakim). Cacom 2, cacomuri, s.n. Blană de hermină.
Cabinet 1, -e, s.n. |. Încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, destinată exercitării unei profesiuni. 2. Secţie sau serviciu în organizațiile politice, în instituții etc. destinate unor studii și consultații de specialitate. (din fr. cabinet). Cabinet 2, s.n. (în unele ţări, mai ales în sintagme) Consiliu de miniștri ; guvern. Cabinet 3, s.n. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț.
Cabană 1, -ne, s.f. Casă (la munte) pentru adăpostirea turiştilor, vânătorilor etc. (din fr. cabane). Cabană 2, sf. Anteriu.
Cabală 1, -le, s.f. Doctrină mistică iudaică din Evul Mediu, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. (din fr. cabale). Cabală 2, s.f. (Fig.) Intrigă, uneltire.
Ca 1, adv. Cum, precum. (lat. quam). Ca 2, adv. În calitate de, fiind… Ca formă, lucrarea e bună. Ca 3 adv. De exemplu, bunăoară. Animale ca: lei, urși, lupi. Ca 4, interj. (Reg.) la!; Ca, dăte mai încoace și mai spune o dată. Ca 5, conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de să). Introduce oricare dintre subordonatele cu predicatul la conjunctiv. (lat. qu(i)a).
Buzdugan 1, -e, s.n. Măciucă, ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. (din tc. bozdogan). Buzdugan 2, -e, s.n. Plantă erbacee cu flori verzui-alburii și fructe de forma unor piramide răsturnate; capul-ariciului.
Buză 1, -ze, s.f. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinţii. (cf. alb. buze). Buză 2, s.f. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buză 3, s.f. Culme a unui deal, pisc etc. | Buză 4, -ze, s.f. Ascuţiş al unor instrumente de tăiat, tăiș.
Butuc 1, -i, s.m. 1. Bucată dintrun trunchi de copac tăiat și curăţat de crengi. 2. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie. 3. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau, altădată picioarele, mâinile sau gâtul arestaţilor sau prizonierilor. (et. nec.). Butuc 2, s.m. Partea superioară a jugului. Butuc 3, s.m. Talpa sau scaunul războiului de țesut.
Buton 1, s.n. Piesă mică, în formă de disc, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. (din fr. bouton). Buton 2, -i, s.m. Un fel de nasture mobil din metal sidef sau alte materiale cu care se încheie guierele, manșetele etc.
Buti 1, s.n. (Reg,, în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). (et. nec.). But 2, -uri, s.n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. (din tc. bus). But 3, -uri, s.n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi; (rar) poartă la jocul de fotbal. (din fi. bud). _ Butoni, -oane, s.n. Piesă mică, în formă de disc, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. (din fr. bouton).
Busuioc 1, s.f. Plantă erbacee de grădină cu miros plăcut. (Ocimum basilicum). (din bg. bosilek, scr. Bosiljak). Busuioc 2, s.n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora. Busuioc 3, -oacă, adj. (despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc; s.f. Varietate de viţă de vie; strugure produs de această viţă.
Bust 1, -uri, s.n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. (din fr. buste). Bust 2, s.n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (din engl. bust).
Bursier 1, -ă, s.m., f. Elev sau student care beneficiază de o bursă. (din fr. boursier). Bursier 2, -ă, adj. Care ţine de bursă?; privitor la bursă.
Bursă 1, -se, s.f. Alocaţie bănească (lunară) acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor. (din fr. bourse). Bursă 2, -se, s.f. Instituţie unde se negociază hârtii de valoare sau unde se desfăşoară tranzacţii de mărfuri. A juca la bursă; Bursa muncii; Bursa neagră.
Burete 1, -ţi, s.m. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci. (lat. boletis). Burete 2, -ţi, s.n. 1. Animal spongios cu corpul alcătuit din fire elastice și rezistente; spongier. 2. Obiect fabricat din cauciuc, material plastic etc., care, datorită proprietăţii de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.
Burduși 1, vb. A îndesa, a ticsi. (din burduș) Burduşi 2, vb. (Fig., fam.) A bate zdravăn pe cineva. Burduși 3, vb. (despre tencuială sau placajul unei mobile). A se scoroji, a se coşcovi.