Burduf 1, -uri, s.n. Sac făcut din pielea netăbăcită a animalelor, în care se păstrează sau se transportă alimente. (et. nec.). Burduf, 2 s.n. (Reg.) Stomacul animalelor erbivore. Burduf 3, s.n. (Reg.) Copcă în gheaţă.
Burcă 1, -ci, s.f. (Reg.) Bundă (1). (din ucr. burka). Burcă 2, -ci, s.f. (Reg.) Turtă din mâlai care se coace pe vatră, în spuză. (et. nec.).
Bură 1, s.f. Ploaie măruntă și deasă. (cf. scr. bură) Bură 2, s.f. Dopul de la cartuşele cu alice.
Bura 1, vb. A ploua mărunt şi des; a burniţa; a țârâi. (din burâ). Bura 2, vb. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sau traversele unei linii de cale ferată. (din fr. bourrer).
Bundiţă 1, -ţe, s.f. Diminutiv al lui bundă (=cojocel). (din bundă +-iță). Bundiţă 2, -ţe, s.f. (Bot.) (În expr.) Bundiţa vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri.
Bunceag 1, s.n. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate, ierbărie. (cf. bucak). Bunceag 2, s.v. Covor de muşchi.
Bun 1, -ă, adj., s.m., f. Care are calități pozitive remarcabile. (lat. bonus, -a). Bun 2, -ă, s.m., f. (Înv. şi pop. Bunic, bunică. * Pop) Bun 3, -uri, s.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa; proprietate, avere; bogăţie, avuţie. 2. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru sau dintr-un drept.
Bumbuşor 1, -i, s.m. Diminutiv al lui bumb (= nasture); năsturaș. (din bumb +-uşor). Bumbușor 3, -i, s.m. (Bot.; reg.). 1. Bănuţ. 2. Bumburez.
Bumben 1, -ă, adj. (Reg.) Ţeapăn, rigid. Bumben 2,, adv. (Reg.; în expr.) A dormi bumben = a dormi adânc.
Bumb 1, -i, s.m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. (cf. magh. gomb). Bumb 2, s.m. Dispozitiv cu care se leagă coarda la instrumente cu coarde.
Buline 1, (pl. al lui bulin), s.n. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen imprimat pe ţesături. (din Ngr. buloni). Buline 2, (pl. al lui bulină), s.f. Parâme pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. (din fr. bouline).
Bulină 1, s.f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. (din fr. bouline). Bulină 2, s.f. (var. bulin, s.n.) 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; cașetă. (din ngr. bulini).
Bulbuc 1, -i, s.m. (onomatopee). 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă etc. 2. Corp sferic (ca o băşică). Bulbuc 2, s.n. Plantă erbacee tonică din familia ramunculaceelor, răspândită în regiunile de munte.
Bulă 1, -le, s.f. Pecete de aur, de argint sau de plumb care se atașa unui act pentru a-l autentifica; (P. ext.) Act care purta o astfel de pecete. Bulă papală= act oficial emis de papă. (din lat. bulla). Bulă 2, -le, s.f. 1.Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. (din fr. bulle).
Bui 1, vb. A da năvală, a năvăli; a urca. (cf. scr. bujati). Bui 2, vb. A chema, a răsuna.
Buhăi 1, vb. A se umfla la faţă (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. (din bubhav). Buhăi 2, vb. (Reg.) A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. (din buhai).
Buhai 1, s.m. (Zool.) 1. Taur. 2. (În sintagme) Diferite insecte. (din ucr. bubaj). Buhai 2, -uri, s.n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite şi se produce un sunet (asemănător cu mugetul unui taur).
Buget 1, bugete, s.n. Bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc., pe o perioadă determinată. (din fr. budget). Buget 2, adj. (var. buged) (Reg. despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. (lat. buccidus).
Bufet 1, s.n. Dulap în care se păstrează vesela. (din fr. buffet). Bufet 2, s.n. Local mic sau cameră într-un local în care se servesc mâncăruri (reci) şi băuturi.
Bufă 1, bufe, adj.f. Cu caracter comic. (din fr. bouffe). Bufă 2, bufe, s.f. Cută înfoiată, fald la un obiect de îmbrăcăminte. (cf. it. buffa)
Buf 1, interj. (onomatopee). Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs la căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. Buf 2, s.n. Numele unei figuri la jocul de arșice. (et. nec.). Buf 3, -ă, adj. (despre comedii) Cu un caracter comic exagerat; (despre opere muzicale) Care este compus în genul liric uşor; (despre actori sau cântăreţi) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă; (despre roluri) Specific comediei sau operei muzicale bufe. (din fr. bouffe).
Budă 1, -de, s.f. Construcţie de lemn, în pădure, în care locuiesc tăietorii de arbori. (din rus., pol., ung. buda). . Budă 2, -de (-zi), s.f. Closet (rudimentar).
Bucium 1, -e, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei sau de răchită, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. (lat. bucinum). Bucium 2, -e, s.n. (Pop.) 1. Trunchi sau buştean (de arbore); (Spec.) Butuc de viţă de vie. 2. Butuc (al roții carului). (et.nec.).
Buci 1, s.m., pl. (sg. buc). Scame rămase de la meliţarea şi pieptănarea inului și a cânepii (cf. alb. byk). Buci 2, s.f., pl. (sg. bucâ). 1. Fese. 2. Cele două părți cârnoase ale obrazului omului, de la tâmplă în jos. (lat bucca „gură“).
Buchet 1, -te, s.n. Mănunchi de flori legate împreună; grup de obiecte de același fel puse împreună. (din fr. bouguet). Buchet 2, s.n. Aromă specială a unor vinuri de calitate superioară.
Bucălaie 1, adj.f. Bucălat. Bucălaie 2, bucălăi, s.f. adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul şi extremitătile membrelor negre sau castanii închise. (din bucă + laie).
Buc 1, s.m. (Reg, în loc. adv.) Într-un buc= imediat, într-o clipă, foarte repede. (et. nec.). Buc 2, buci, s.m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea seminţelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (la pl.) Scame rămase de la melitarea și pieptănarea inului şi a cânepii. (cf. alb. byk).
Brut 1, -ă, adj. (despre materiale, obiecte etc.) Care nu a fost încă prelucrat sau transformat în produs finit. (din fr. brut, it. bruto). Brut 2, -ă, adj. (despre greutatea mărfurilor) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) Din care nu s-a scăzut impozitul sau cheltuielile aferente.
Brumar 1, s.m. (Pop.) Noiembrie. (din brumă + -ar). Brumar 2, s.m. A doua lună din calendarul republican francez (folosit între anii 1793—1806). (din fr. brumaire).
Broșă 1-șe, s.f. Bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă la haină, bluză, rochie etc. (din fr. broche). Broșă 2, s.f. Unealtă de aşchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeţei unor piese metalice.