Broșat 1, s.n. Broşare (v. broșa). Broșat 2, -ă, adj. (despre broșuri, cărți, caiete etc.) Cu colile sau lvile așezate și legate împreună. (intr-o copertă moale). (v. broșa).
Brodat 1, s.n. Faptul de a broda. (v. broda). Brodat 2, -ă, adj. (despre materiale textile) Impodobit cu broderii. (v. broda).
Broască 1, -ște, s.f. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucaţi. (din lat. brosca). Broască 2, s.f. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament. Broască 3, s.f. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei.
Brișcă 1, -te, s.f. (Reg.) Briceag. (din magh. bicska, influenţat de brici şi briceag). Brişcă 2, -ti, s.f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură acoperită; trăsură de țară. (din rus bricika).
Briliant 1, -te, s.n. Diamant șlefuit în dublă piramidă, cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă. (din fr. brillant, rus bril’ant). Briliant 2, s.n. Numele celui mai mic corp de literă tipografică.
Brichetă 1, -te, s.f. Mic aparat de buzunar pentru aprins (ţigările). (din fr. briquet). Brichetă 2, -te, s.f. Produs obținut din brichetarea materialului – mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. (din fr. briquette).
Bric 1, -uri, s.n. Corabie cu două catarge, cu pânze pătrate, folosită, în trecut, în scopuri militare şi comerciale. (din fr. brick). Bric 2, 1. adj. invar. Cărămiziu; 2. (s.n.) Culoarea cărămizie (din fr. brique).
Breton 1, -oane, s.n. Păr lăsat pe frunte şi retezat în linie dreaptă. (din fr. (a la] bretonne). Breton 2, -ă, s.m., f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Peninsulei Bretagne (Franţa), descendentă a vechilor celți; (adj.) Care aparţine bretonilor; privitor la bretoni. (din fr. breton).
Bretele 1, s.f., pl. (sg. bretea) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecţionat din fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în fată şi în spate de pantaloni. (din îr. bretelles). Bretele 2, s.f. (sg. bretelă) Sistem de ramificaţie de cale ferată aşezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri. (din fr. bretelle).
Brec 1, -uri, s.n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în faţă în lungul sau în latul trăsurii. (din fr., engl. break) Brec 2, -uri, s.n. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligaţi să facă câte un pas înapoi pentru a se distanţa unul de altul. (din engl. break) Brec 3, s.n. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul.
Breaz 1, -ă, adj. (despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. (din bg. breaz). Breaz 2, adj. (Ir., despre oameni) Deștept, isteţ, grozav.
Brâu 1, brâie, s.n. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă țăranii. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul; mijloc. (cf. alb. bres, brezi). Brâu 2, s.n. i. Ornament care înconjoară ușile, ferestrele, fațadele etc. unei case. 2. Şir, lanţ (muntos, deluros etc.) Brâu 3, brâuri, s.n. Numele mai multor dansuri populare; brâuleţ.
Brâncuţă 1, s.f. Diminutiv de la brâncă. (din brâncă +uțâă). Brâncuţă 2, s.f., 1. Plantă medicinală (Nasturtium palustre).
Brâncă 1, -ci, s.f. 1. (Reg., în Cnșana) 1. Mână. 2. (Pop, în forma brânci) Împinsătură, ghiont, izbitură. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. (lat. branca). Brâncă 2, s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și prin apariția unor pete violacee.2. (Pop.) Erizipel. (din sl. branca). Brâncă 3, s.f. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzi sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară. Brâncă 4, s.f. Ciupercă cu pălămia întinsă și căsfrântă, prevăzută cu peri aspri.
Brăcinar 1, brăcinare, s.n. (Reg.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii. 2. Vergea de oţel care leagă coarnele plugului pentru a le întări, 3. Parte a carului. Brăcinar 2, brăcinari, s.m. (Pop. și fam.) Pantaloni.
Braţ 1, -ţe, s.n. 1. Parte a membrului superior cuprinsă între cot şi umăr; partea de la umăr până la încheietura mâinii. (P. ext.) Membrul superior al corpului omenesc. 2. Cantitate care se poate duce în braţe. 3. Obiect sau parte a unui obiect care seamănă cu braţul. 4. Ramificaţie a unei ape curgătoare. (lat. brachium). Braț 2, s.n. (Mar.) Manevră curentă folosită la orientarea unei vergi în plan orizontal pentru ca velele să ocupe o anumită poziție faţă de direcţia vântului. (din engl. brace, fr. bras).
Braşoveancă 1, braşovence, adj. f. 1. Locuitoare din Brașov. 2. (Înv.) Soţia negustorului care vindea mărfuri de Braşov. (din brașovean + -că). Brașoveancă 2, brașovence, adj.f. Căruţă sau trăsură mare cu coviltir.
Braniște 1, -ti, s.f. Pădure sau parte din pădure în care este interzisă tăierea lemnelor. (din bg. braniste). Braniște 2, -ti, s.f. (Înv.) Moşie domnească.
Brad 1, brazi, s.m. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă; (P. gener.) Nume dat coniferelor. (cf. alb. *bradh, bredh). Brad 2, s.m. (Art.). Numele unei hore care se joacă în ajunul nunţii, la casa miresei; melodia după care se execută această horă.
Braci 1, -i, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. (din fr. braque). Brac 2, -uri, s.n. (Reg.) Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată; (Spec.) Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. (din rus. brak).
Boz 1, s.m. Bozie, soc. (Sambucus ebulus). (cf.ucr. boz, bg. băze, magh. bodza) Boz 2, s.m. Idol.
Boxer 1, s.m. Sportiv care practică boxul. (din fr. boxeur). Boxer 2, s.m. Câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată şi părul scurt, aspru, strălucitor. (din fr. boxer).
Box 1, s.n. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuşi speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. (din fr. boxe). Box 2, s.n. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. Box 3, s.n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. (din fr. box[-calf).
Bou 1, boi, s.m. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune. (lat. bovus= bos). Bou 2, boi, s.m.Denumire dată unor păsări, insecte, peşti.
Boț 1, -uri, s.n. Cocoloș. (et. nec.). Boț 2, -uri, s.n. Bucată de parâmă sau de lanţ care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. (din rus. bof)
Botos 1, -oasă, adj. Cu gura mare în formă de bot. (din bot+ -0s). Botos 2, -oasă, adj. (Fam.) Obraznic, arogant.
Botezat 1, -ă, adj. Care a primit botezul, devenind creștin. (V. boteza). Botezat 2, adj. (despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subțiat, înmulţit cu apă.
Botă 1, -te, s.f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă şi înfundat din amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care serveşte pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donită. (et. nec.). Botă 2, -te, s.f. (Reg.) Bâtă. (din magh. bot). Botă 3, s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. (din fr. botte, it. botta).
Boston 1, s.n. Vals cu mișcări lente. (din fr. boston). Boston 2, s.n. Numele unui joc de cărți. Boston 3, s.n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparelor, a afişelor de format redus. (din germ. Bostonlpresse]).
Bostan 1, -ni, s.m. 1. Dovleac. 2. Pepene verde. (din tc., scr. bostan). Bostan 2, -ne, s.n. (Ir.) Cap (al omului).