Biliard 1, -e, -uri, s.n. |. Joc practicat cu bile, care sunt mișcate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul. 2. Masă specială folosită pentru jocul descris mai sus. (din fr. biliard). Biliard 2, s.n. Bilion (= număr egal cu un milion de milioane).
Bilă 1, -Je. s.f. (Anat.) Fiere. (din fr. bile, lat. bilis). Bilă 2, -le, s.f. Sferă (de dimensiuni mici) fabricată din diferite materiale şi întrebuințată în diverse scopuri (ca rulmenţi, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). (din fr. bille) Bilă 3, -/e, s.f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcţii, la schele. (din bg. bilo).
Bigă 1, bigi. s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încârcări şi descărcări. (din it. biga, fr. bigue). Bigă 2, s.f. Car roman, de obicei cu două roţi, la care erau înhâmaţi doi cai. (din lat. biga, cf. fr. bize).
Bici 1, s.m., pl. (sg. bic) (Reg.) Taur; țap. Bici 2, bice, s.n. Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele. (din v.sl. bici).
Bibilică 1, -ci, s.f. Pasăre domestică de mărimea unei gâini, cu pene negre-cenuşii împestriţate cu alb şi cu o proeminenţă cornoasă pe frunte. (cf. bg.. scr. biba). Bibilică 2, s.f. Plantă erbacee cu flori pestriţe.
Bibic 1, -i, s.m. (Ornit.) Nagâț. (din magh. bibik). Bibic 2, -ă, s.m., f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. (cf. bibi).
Bezoar 1, s.m. Specie de capră sălbatică ce trăieşte în munţii stâncoși din Creta, din Asia Mică şi din Caucaz. (cf. germ. Bezoar). Bezoar 2, s.n. (Bio!.) Concreţiune calculoasă, formată din resturi vegetale sau din păr, care se întâlneşte în tubul digestiv al unor patrupede. (din fr. bezoard, engl. bezoan).
Bestiar 1, -i, s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. (din lat. bestiarius, cf. îr. bestiaire). Bestiar 2, -e, s.n. Luptă între oameni şi animale, care avea loc în circuri. Bestiar 3, -e. -ii, s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (din fr. bestiaire, cf. Lat. bestiarius, din bestia „animal“; it. bestiario)
Bernardin 1, -i, s.m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roşcate, originar din Elveţia, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saintbernard. (din germ. bemhardiner). Bernardin 2, -ă, s.m., f. Călugăr sau călugăriţă catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard. (din fr. bernardin).
Berechet 1, -uri, 1. Belşug, abundență. 2. Noroc, prosperitate (neașteptată). (din tc. bereket). Berechet 2, ți, s.m. 1. (Ir.) Om care aduce belşug, noroc. 2. Om şiret. mincinos, şmecher, haimana
Bere 1, beri, s.f. 1. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului şi a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere. (din germ. Bier, influenţat de bere?). Bere 2, s.f. Faptul de a bea. (v. bea).
Berc 1 -uri, s.n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. (din magh. berek). Berc 2, bearcă, adj. 1. (despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (despre căciuli; la f.) Fără vârf, teşit. (et. nec.)
Berbec 1, -i, s.m. Masculul oii; arete. (lat. berbex = vervex, verVecis). Berbec 2, s.m. (Art.). Constelație din emisfera boreală; unul dintre cele 12 semne ale zodiacului. Berbec 3, s.m. i. Maşină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăţi asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care serveşte la baterea pilonilor, la bătucit pământul etc.
Benedictin 1, -ă, s.m, s.f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict în sec. al VI-lea; (adj.) Care aparţine benedictinilor. (din fr. benedictin). Benedictin 2, -e, s.n. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini).
Belfer 1, -i, s.m. (Reg,., fam.) Învățător, profesor. (din idiș belfer). Belfer 2, s.m. Om care se lăfăieşte în lux și bogăţie.
Beldie 1, -ii, s.f. Prăjină lungă şi subțire; par lung. (et. nec.). Beldie 2, -ii, s.f. Cotor, tulpină la unele plante erbacee.
Bei 1, bei, s.m. (Înv.) 1. Guvernator de provincie. 2. Titlu dat de turci domnilor români, 3. Partea concavă la arşic. (din tc. bey). Bei 2, vb. a bea; ind.pz., pers. 2.sg: Cucul zice, mierla zice: Tu-ți bei banii măi voinice. (Folclor).
Bec 1, -uri, s.n. |. Sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; (P. ext.) l.umpă electrică. 2. Sticla unei lămpi de gaz. 3. Orificiu prin care țasneşte un ]ichid vaporizat, un jet de gaz sau de amestec de gaze sub presiune, spre a putea fi aprinse. (din fr. bec [de gaz]) Bec 2, s.m. (Sport; rar) fundaş la jocul de fotbal. (din engl. back)
Bâzoi 1, s.m. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos al unor instrumente muzicale. (din bâz +oi). Bâzoi 2, s.m. (Reg.) Viespe. (din bâz +oi).
Bătut 1, -ă, adj. Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. (din bate). Bătut 2, -e, s.n. Batere. (v. bate). Bătut 3, -ă, adj. (despre flori, plante). Involt. Bătut 4, -ă, adj. (despre ţesături, tricotaje). Care este ţesut foarte strâns; des. Bătut 5, -ă, |. 1. Adj. (despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (despre o cale, un drum etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 2. s.f. Numele mai multor dansuri populare; melodia după care se execută uceste dansuri. (v. bate). Bătut 6, -ă, adj. (despre un drum) Batătorit; pe care se umblă mult.
Bătătură 1, -uri, s.f. Teren batătorit (în faţa casei); ogradă, curte. (lat. battitura). Bătătură 2, -uri, s.f. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. Bătătură 3, s.f. Băteală.
Bătătorit 1, s.n. Faptul de a bătători. (v. bătători). Bătătorit 2, -ă, adj. 1. (despre teren) Care a devenii tare și neted; bătut, bătucit, tasat. 2. (despre palme sau mâini) Cu bătături. (v. bătători).
Bătător 1, -oare, s.m. Îl. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. Pentru a’le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliţei pe care se așază transversal “inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Scândură dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. (din lat. batt(u)atoriurn). Bătător 2, -oare. Adj (În expr.) Bătător la ochi = izbitor, care atrage atenţia în mod flagrant. (din bate+-ător).
Bătaie 1, -ăi, s.f. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2(.Inv.) Luptă, bătălie. (lat. bart(u)alia). Bătaie 2, -ăi s.f. 1. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție; fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. Bătaie 3, s.f. Distanţă până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; (P ext.) Distanţă până la care poate ajunge vederea. Bătaie 4, s.f. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor.
Bărdacă 1, -ce, s.f. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). (din bardac). Bărdacă 2, -ce, s.f. Varietate indigenă de prune, lunguieţe și puţin strangulate spre coadă.
Bărdac 1, -ce, s.n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. (din tc. bardak). Bărdac 2, -ci, s.m. Varietate indigenă de prun.
Bănuţ 1, -ţi, s.m. Diminutiv al lui ban; monedă de valoare sau de dimensiune mică. (din ban+-uf). Bănuţ 2, s.m. Germenul oului fecundat. Bănuț 3, s.m. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; bănuţel.
Bănişor 1, -ori, s.m. Diminutiv al lui ban (1). (din ban (l)+-ișor). Bănişor 2, -ori, s.m. Boier subaltern al banului. (din ban (2)+ișor).
Bănesc 1, -ească, adj. De bani, în bani, relativ la bani. (din ban (Iyr+-esc), Bănesc 2, -ească, adj. De ban; al băniei. (din ban (2) + -esc)
Băni 1, vb. IV, (Înv.) 1. A face ban pe cineva. 2. A funcționa ca ban. (din ban). Băni 2, vb. IV, (Înv.) 1. A trata pe cineva. 2. A face mizerii cuiva.