Primul dicționar de omonime în limba română
Şură 1, șure, s.f. Construcţie anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele şi se păstrează anumite vehicule, hrană pentru vite etc. (din germ. dial. Schur). Şură 2, s.f. (Reg.) var. șiră Grămadă mare de paie, de snopi etc.; claie, stog. (din lat. sira)
Șupuri 1, vb. IV. (Reg.) 1. (Refl.) A se furișa. Șupuri 2, vb. IV. (Refl., reg.) A se năpusti. Șupuri 3, vb. IV., (Reg. despre stofe) A mărunți cu foarfecele.
Șupi 1, vb. IV., (Reg.) 1. (Refl.) A se năpusti. 2 (despre persoane) A bate, a lovi. Şupi 2, vb. IV. 1. Înv.) A jefui. 2. (Reg.) A fura.
Șupă 1, șupe și șupi, s.f. (Reg.) Şopron. Şupă 2, s.f (Reg.) 1. Escortă de soldați. 2. Putere, forţă. Șupă 3, s.f. (Reg.) 1. Bucată de lemn. 2. (În expr.) A mânca de-a șupă (de șupă) = a mânca în grabă.
Şuietură 1, șuieturi, s.f. (rar) Susur prelungit. Şuietură 2, șuieturi, s.f. (Rar) Tăietură în lungul urechii la oi, semn de recunoaștere la oi şi la vite.
Şuierătoare 1, adj f. Cu un sunet strident, ascuţit. Consoană șuierătoare = consoană sibilantă. (din șuiera +-ător). Șuierătoare 2, s.f. (Reg.) Fluier.
Șuierat 1, s.n. Faptul de a șuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră (v. șuiera). Şuierat 2, adj. Cu un timbru strident, ascuţit (v. șuiera).
Șuică 1, șuici, s.f. (Reg.) Peştişor argintiu, obleţ. Şuică 2, s.f. (Reg.) Borul pălăriei.
Şuia 1, vb. [., refl. (Reg. despre oameni) A slăbi. Șuia 2, vb. I, (Reg.) A îndepărta, a împinge cu violenţă.
Șui 1, șuie, adj. (Reg.) Subţire; zvelt, mlădios. Șui 2, șuie, adj. (Fam.) 1. Zănatic; țicnit; prost, nătâng. 2. Strâmb, diform. (din sl. 3uj) Șui 3, șui, s.m. (Reg.) Insectă mică și dăunătoare care trăiește în lemn și-l roade; car. Şui 4, șuie, s.n. (Reg.) Scurtătură, retevei. Şui 5, șuie, s.n. (Reg.) Lingură mare cu care se scoate jintuiala. Șui 6, șuie, adj. (Reg.) 1. Astmatic. 2. Tuberculos. 3 (despre cai) Care respiră cu greutate, care au corpul diform. 4. (s.n.) Astmă. 5. Emfizem pulmonar. 6. Gută.
Șuguială 1, șuguieli, s.f. (Reg.) Glumă, minţire. Șuguială 2, șuguieli, s.f. (Reg.) Sugrumare.
Șugui 1, vb. IV., (Reg. și fam.) 1. A glumi. 2. A duce cu vorba, a amăgi. Șugui 2, vb.IV., (Reg.) A sugruma.
Șuflă 1, șufle, s.f. (Reg.) 1. Lopată. 2. Căuș (pentru făină). 3. Unitate de măsură pentru făină. Șuflă 2, șufle, s.f. (Reg.) Nasture de metal.
Șuchi 1, șuchiuri, s.n. (Reg.) Bucată mare ( de pâine, de mămăligă etc.) Șuchi 2, șuche, adj. (Reg; despre oameni) Deşucheat.
Şuchea 1, vb. 1. (Reg. despre persoane) A zăpăci, a năuci. Șuchea 2, vb. 1. (Reg.) A șterpeli.
Şuc 1, șucuri, s.n. 1. (Înv. şi reg.) Unitate de măsură a lungimii, egală cu a şasea parte dintr-un stânjen; picior. 2 (Reg.) Măsură de lungime folosită de țesătoare. 3. (Reg.) Măsură de lungime egală cu lungimea degetului mare. Şuc 2, șucuri, s.n. (Reg.) Izbitură, îmbrâncitură.
Ştuţ 1, ștuțuri, s.n. (Reg.) 1. Carabină. 2. Bucată scurtă de țeavă care face legătura între un recipient şi o conductă. Ștuț 2, ştuturi, s.n. (Reg.) Fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul e onîc. Ştuț 3, ștuțuri, s.n. (Reg.) Ciot de copac. Ştuţ 4, s.n. (Reg.) Arpagic, orceag.
Ştrofălui 1, vb. IV., (Reg.) A pedepsi. Ştrofălui 2, vb. 1V., (Reg,, despre cai) A şchiopăta.
Ştric 1, ștrici, s.m. (Reg.) |. Linie la termometru. 2. (s.n.) Grad alcoolic. Ştric 2, ștricuri, s.n. (Reg.) 1. Frânghie, funie. 2. Ștreang. Ştric 3, ștricuri, s.n. (Reg.) 1. Dantelă. 2. Pulover. Ştricf, ștricuri, s.n. (Reg.) Funicular.
Ştrengărie 1, ștrengării, s.f. 1. (Înv.) Vagabondaj, hoinăreală. 2. (Pop.) Zburdălnicie, ghidușie. Ștrengărie 2, ștrengării, s-f. (Înv. şi reg.) Atelier unde se făceau ștreanguri.
Ştrăfui 1, vb. IV., 1. (Înv. şi reg.) A amenda, a pedepsi. Ştrăfui 2, vb. IV., (Reg.) A irosi, a consuma fără chibzuinţă.
Ştraf 1, ștrafuri, s.n. 1. (Înv. şi pop.) Amendă. (În expr.) A pune la ștraf = a amenda. 2. (Înv. și reg.) Pedeapsă. 3. (Reg.) Joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. Ştraf 2, ștrafuri, s.n. (Reg.) 1. Camion. 2. Căruţă cu roţile de cauciuc trasă de animale.
Ştolț 1, ștolți, s.m. (Reg.) Om mândru, fudul. Ştolţ 2, ștolțuri, s.n. (Reg.) Căşiţă (căsuţă de scânduri). Ştolț 3, s.n. (Reg.) Umărul osiei.
Ştiup 1, s.n. (Reg.) 1. Praf. 2. Pospai de făină. Ştiup 2, s.n. (Reg.) Oaie mică şi cu lâna scurtă.
Ştiros 1, -oasă, adj. 1. (Pop. despre mâncăruri sau băuturi) Care are gust acru. 2. (Fig. despre oameni) Morocănos, ursuz, antipatic. 3. (Reg.) Fibros, aţos. Ştiros 2, -oasă, adj. (Înv.) Steril, sterp.
Ştiriţă 1, adj. f. (Reg., despre oi) Stearpă. | Ştiriţă 2, știrițe, s.f. (Reg.) Știri (plantă).
Ştirie 1, s.f. (Înv.) Stterilitate (la animale). Ştirie 2, s.f. (Reg.) Coţofană, știricea.
Ştirici 1, vb. IV. (Regr.) |. A căuta să afle ceva; a cerceta, a iscodi. 2. A comunica. Ştirici 2, vb. IV. refl. (Reg. despre oi) A deveni stearpă.
Ştiricea 1, știricele, s.f. (Reg.) Coţofană, ştirie. Ştiricea 2, știricele, s.f. (Reg.) Moriscă.
Știri 1, vb. IV., refl. (Reg.) l. (despre gâtlej) A se imflama, a se irita. 2. (despre oameni) A răguşi. 3. A se strădui să înlăture iritarea gâtului printr-o tuse uşoară. Ştiri 2, vb. IV (Reg.) A înștiinţa. Ştiri 3, s.f. (la sg.) 1. Veste, informaţie, noutate. 2. Cunoş-tinţă, cunoaștere.