Sumar 1, adj. (spus sau expus) În câteva cuvinte; pe scurt; succint; făcut în pripă; superficial. (din lat. summarius, fs. sominaire). Sumar 2, s.n. Conţinutul pe scurt aj unei scrieri, al unor studii etc.; cuprins.
Suloi 1, suloi, s.m. (Reg.) 1. Varietate de crap de formă lunguiaţă, lac. Suloi 2, suloaie. sn 1. (Pop.) Sul mare. 2. (Reg.) Pâine lungă. 3. (s.m., reg.) Lemn de brad subțire cioplit în două dungi. (din sul +-0i),
Suliman 1, sulimanuri, s.n. (Înv.) Fard; sulimeneală. (din tc. siilimen). Suliman 2, s.n. Plantă erbacee păroasă, cu frunze ovale, cu flori albastre, rar roz sau albe.
Sulă 1, sule, s.f. Unealtă (folosită de cizmari şi de cojocari) formată dintr-un ac lung şi gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găuresc pielea, talpa etc., spre a putea petrece acul Sau aţa prin ele. (din lat. subula). Sulă 2, s.f. (Reg.) Peşte mic cu corpul foarte subțire şi alungit.
Suhat 1, suhaturi, s.n. Păşune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); islaz, imaş, suhâţie. (ef. ucr. suval). | Suhat 2, s.n. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele).
Sugel 1, sugei, s.m. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe. (din lat. sigillum (după suge)). N Sugel 2, s.m. (Pop.) Panariţiu.
Sugător 1, -oare, adj. (Înv.) „Sugaci. (din suge +-âtor). Sugător 2, adj., (substantivizat; fam) Betiv Sugător 3, s.f. Hârtie sugativă. Sugător 4, s.f. Mică plantă din regiunea subalpină, lipsită de clorofilă, palid-gălbuie, brună sau roşie, cu frunze în formă de solzi şi cu flori albe-gălbui.
Sugărel 1, sugărei, s.m. (Reg.) Urzică moartă. | | Sugărel 2, -ca, s.m. şi f., adj. (Pop.) (Copil, miel) care suge Japte. (din sugar +-e].
Sufragiu 1, sufragii, s.m. (Înv.) Om de serviciu care servea ia masă. (din tc. sofraci). Sufragiu 2, sufragii, s.n. |. Declaraţie care exprimă voinţa sau părerea cuiva înu-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. 2.Sistem de votare. 3.Aprobare, asentiment (din fr. suffrage, lat. suffragium).
Suflător 1, suflători, s.m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. (din sufla +-âror). Suflător 2, sufiătoare, s.n. 1. Ţeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 2.Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive.
Sufită 1, s.f. Foaie de pânză din același material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (din it. soffito). Sufită 2, s.f. (var. a lui sofită). Corp electric de iluminat în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (din fr. soffite, germ. soffite).
Sufit 1, s.m. (Livr.) Scriitor care a expus sufismul. (din fr. soufite). Sufit 2, s.n. Ornament din var și nisip, executat în special pe tavan. (din it. soffita).
Sudori 1, s.f., pl. (sg. sudoare). Secreţii ale glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanțelor rezultate din metabolismul organismului. Transpiraţie. (lat. sudor, +-oris). Sudori 2, s.m., pl. (sg. sudor). Muncitori specializați în operaţii de sudură. (din fr. soudeur).
Sudat 1, s.n. Sudare (v. suda). Sudat 2, -ă, adj. Care a fost lipit, îmbinat prin sudare. (v. suda).
Sud 1, s.n. |. Punct cardinal opus nordului, miazăzi.. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată spre sud. (din fr. sud). Sud 2, suduri, s.n. (Înv.) 1. Judeţ. 2. (Reg.) Judecată.
Sucit 1, s.n. Sucire. (v. suci). Sucit 2, -ă, adj. Răsucit în jurul lui însuși, scrântit, luxat, strâmb, încovoiat (v. suci).
Subteran 1, -ă, adj. Care se află Ja o adâncime oarecare sub suprafaţa pământului. (Fig., despre organizaţii politice), ilegal. (după fi. souterrain, lat. subteraneus). Subteran 2, -e, s.n. Mină (după fr. souterrain).
Substantiv 1, substantive, s.n. Parte de vorbire care denumește lucruri, fiinţe sau noțiuni abstracte. (din fr. substantif, lat. substantivus). Substantiv 2, -ă, adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopsește fibrele fără alt ajutor, colorant direct. (din fr. substantif).
Submarin 1, -ă, adj. Care se găsește sau se produce sub suprafaţa mării. (din sub +-marin, după fr. sous-marin). Submarin 2, s.n. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafaţă, cât și sub suprafața unei ape. (din sub +marin).
Subliniat 1, s.n. Faptul de a sublinia. (v. sublinia). Subliniat 2, -ă, adj. 1. (despre texte sau cuvinte scrise) Scos în evidenţă prin subliniere. 2. (despre fraze sau cuvinte rostite) Pus în evidență printr-o accentuare specială. (v. sublinia).
Sublim 1, -ă, adj. Care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale); măreț, superb, înălțător. (din fr. sublime). Sublim 2, s.n. Forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă), desăvârşire.
Subînţeles 1, subînțelesuri, s.n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. A vorbi cu subintelesuri = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. (din subînțelege). Subînțeles 2, -easă, adj. Care se subântelege fără a fi exprimat. (din subînțelege).
Stupă 1, s.f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. Câlţi de cânepă sau de bumbac cu care se curătă uneltele, mașinile etc. (lat. stuppa). Stupă 2, stupe, s.f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. (din fr. stupa).
Studio 1, studiouri, Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. (din fr., engl. studio). Studio 2, s.n. Î. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare al filmelor. 2. Încăpere special amenajată din punct de vedere al acusticii (și al iluminatului) şi echipată cu utilajul necesar captării unor programe s0nore sau de sunete și imagini, destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune. 3. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. Studio 3, s.n. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți).
Struț 1, struți, s.m. Pasăre mare alergătoare, din regiunile tropicaJe ale Africii, cu picioare lungi, puternice, cu gât golaș, aripi mici și cu pene moi, întrebuințate ca podoabă. Este cea mai mare pasăre actuală, masculul atingând 2, 75 m înălțime. (din it. struzzo). Struț 2, struțuri, s.n. (Reg.) Buchet de flori. (din struț, cu sensul după germ. Strauss „struţ“ și „buchet“.
Strup 1, strupuri, s.n. (Reg.) ]. Curea de lemn încrucișată pe spinarea hamului. 2. Curea, funie care leagă vâsla unei bărci de strapazan. (lat. struppus). Strup 2, strupi, s.m. (Reg.) Crustă a ranel.
Strungăriță 1, strungărițe, s.f. (Pop.) Ciobăniţă care mână oile la strungă, pentru a fi mulse. (din strungar +-iță). Strungăriță 2, strungărițe, s.f. (Reg.) Strungă, strungăreaţă. (din strungar +-iţă).
Strungăreaţă 1, s.f. Spaţiu mai mare între dinţi, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă. (din strungă +-ăreaţă). Strungăreață 2, s.f. Găleată în care se mulg oile (la stână).
Strungar 1, strungari, s.m. Muncitor care lucrează la strung. (din strung), Strungar 2, strungari, s.m. Cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse. (din strungă).
Struj 1, struji, s.m. (Reg. Sturz. Struj 2, strujuri, s.m. (Reg.) Boală a unghiei calului. (din struji, derivat regresiv).