Soreaţă 1, sorețe, s.f. (Reg.) Pește mic de apă dulce cu solzi albi strălucitori; obleţ, latiţă. Soreaţă 2, soreţe, s.f. (Reg.) 1. Floarea — soarelui. 2. Loc cultivat cu floarea — soarelui.
Sorbet 1, sorbeturi și sorbete, s.n. (Înv.) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe, zahăr și lichior sau apă. Sorbet 2, sorbete, | , s.n. (Reg. Sorbire. (ee) )
Sorb 1, sorbi, s.m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, cultivat uneori ca plantă decorativă. Lemnul este folosit la strungărie. (din lat. sorbus). Sorb 2, sorburi, s.n. 1. Locul în care o apă curgătoare dispare de la suprafață, continuând printr-un curs subteran. 2. Vârtej de apă cu centru adânc. Vârtej de vânt care se deplasează cu viteză. . Sorb 3, s.n. Piesă de metal (prevăzută cu O sită) care se montează la capătul unei ţevi aspiratoare al a pompe, pentru a împiedica irarea unor corpuri străin i sorbi).
Sor 1, sori, s.m. (Reg.) Fiecare dintre grinzile groase aşezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit, pentru susţinerea pereţi acestuia. pereilor Sor 2, soruri și soare, s Sor 3, Ș „s.n. . Şorici. ee) Sor 4, sori, s.m. (Bot.). Grupare de Sporangi Situată pe fața inferioară a frunzelor, la ferigi. (di ponii gi. (din fr. Sor 5, s.f., var. a lui soră.
Sopran 1, s.n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). (din fr., it. soprano). Sopran 2, s.m. şi f, Femeie sau copil cu voce de sopran; (P.ext.) Instrument de suflet cu sunet mai asemănător vocii de sopran (din fr., it. soprano).
Sopon 1, sopoane, s.n. (Reg.) Piuliță. Sopon 2, s.n. (Reg.) Săpun.
Sonete 1, s.n., pl. (sg. sonet) Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată şi două terține cu rimă liberă. (din fr. sonnet, it. sonetto). Sonete 2, s-.f., pl. (sg. sonetă). Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) pilonii în sol, de obicei pe fundul unei ape. (din fr. son-nete).
Sonată 1, s.f. Compoziţie muzicală pentru unul sau două instrumente, compusă din trei sau patru părţi, fiecare cu ritm deosebit. (din fr. sonate, it. sonato, germ. Sonate). Sonată 2, adj. f. (şi m.) (Peior.) (Femeie) țicnită, trăsnită; proastă. (din ît. sonato).
Son 1, s.n. Sunet, ton. (cf. fr. Son 2, lat. sonus). Son, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvența de 1000 de hertzi și cu nivelul de intensitate de 40 de foni. (din fr. son).
Somnuleț 1, s.n. Somnişor’ (din somn 1 +-ulef). Somnuleţ 2, s.m. Somnișor 2 (din somr 2 +-uleţ).
Somnișor 1, s.n. Diminutiv al lui somn 2; somnuleț 2. (din somn +-ișor). Somnişor 2, s.m. (Bot.) Mac de grădină. (din somn 2 +-ișor).
Somn 1, somni, s.m. Peşte teleostean răpitor din râurile mari, cu corpul masiv (ajungând până la 300-400 kg), fără solzi, cu trei perechi de mustăţi la gură, cu carnea albă, foarte apreciată. (din sl. somă). Somn 2, (Rar) somnuri, s.n. 1. Stare fiziologică normală la om şi Ja animale, care survine periodic în alternanță cu starea de veghe şi se caracterizează prin inactivitatea somatică şi abolirea relativă a conştiinţei. (lat. somnus).
Soma 1, s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. (din fr. soma, cf. gr. soma „Corp“). Soma 2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (din fr., sanscr. soma). Soma 3, s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjoară noul con. (din fr. somma).
Solvent 1, solvenţi, s.m. Substanță care are proprietatea de a dizolva alte substanţe; dizolvant.(din engl. solvent). Solvent 2, -ă, adj. 1. (despre elevi şi studenţi, adesea substan-tivat) Care plăteşte taxe de frec-venţă sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. (din germ. Solvent)
Soloancă 1, solonci, s.f. (Reg.) 1. Sitar, saloantă. 2. Pasăre care trăieşte în jurul apelor, țigănuș. Soloancă 2, soloance, sf. (Reg.) Vagon descoperit pentru lucrători,
Solo 1, s.n. invar. 1. Compozitie muzicală concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. 2. Dans executat de O singură persoană. (din it. solo), Solo 2, s.m. invar, Solist.
Solitar 1, -ă adj. 1. Care se găsește singur; izolat, singuratic, 2 (despre locuri) Pustiu, neumblat. 3. (despre ființe; adesea substantivizat). Care trăieşte sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. (din fr. solitaire, lat. solitarius). Solitar 2, s.n. Piatră prețioasă (în special diamant.de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici).
Solid 1, solizi, s.m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman Și în cel bizantin. (din lat. solidus). Solid 2, -ă, adj. Dur, tare, rigid, rezistent, trainic, durabil; (fig.) temeinic, serios. (din fr. solide, lat. solidus). Solid 3, -e, s.n. Corp care posedă capacitatea de a-și menţine forma și dimensiunile, având o structură compactă și o mare coeziune. (din fr. solide, lat. solidus).
Soldat 1, -ă, adj. (despre conturi) Care nu mai are sold. (v. solda). Soldat 2, -ţi, s.m. Denumire generică dată celor care execută serviciul militar. (din fe. soldat, it. soldato). Soldat 3, -ă, adj. (despre mărfuri) Scos în vânzare cu preţ redus, Soldat 4, soldaţi, s.m. Militar care nu are nici un grad; (Fig.) Luptător, militar. (din fr. soldat, it. soldate, germ. Soldat).
Solă 1, s.f. Porţiune dintr-o suprafaţă cultivată, rezultată din împărțirea acestuia în vederea asolamentului. (din fr. sole). Solă 2, s.f. Peşte marin care trăiește mai ales pe lângă țărmurile Franţei. (din fr. sole).
Sol 1, s.m., invar. (Muz.) 1. Treapta a cincea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Nume dat uneia dintre chei. (Din it., fr. so]). Sol 2, soli, s.m. Persoană însărcinată să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran. 2. (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire spre a-i vesti sosirea în satul miresei. (din sl. săli). Sol 3, soluri, s.n. Stratul superior, afânat, al scoarței Pământului, care împreună cu atmosfera învecinată constituie mediul de viață al plantelor; suprafaţa pământului;pământ. (din fr. sol, lat. solum, Sol 4, s.n. (Chim.) Soluţie coloidală. (din fr. sol). Sol 5, s.m. Unitate monetară în Peru. (din sp. sol).
Soit 1, -ă, adj. (Reg.) Selectat. Soit 2, -ă, adj. (Reg.; despre obiecte sau fiinţe) Soios, jegos. (Y.soi, vb.IV).
Soi 1, soaie, s.n. Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. (et. ii soiuri, s.n. Specie, varietate (de plante, de animale); fel, categorie (de oameni, de lucruri). Grup de plante de cultură aparținând aceleiași specii sau varietăți și care posedă caracteristici ereditare comune. (Din tc. s0y). Soi 2, s.n. (Reg.) Lingură mare. Soi 3, s.n. (Înv.) Înnobilare, prin împerechere, a unei rase de animale.
Sodomit 1, sodomiți, sm. Înv.) Persoană care practică sodomia, sodomist. | Sodomit 2, -ă, adj. 1. (Înv.) Prăpădit, nimicit. 2. (Reg; despre ziduri) Prăbușit, surpat. 3, (Reg.., s.m.) Persoană lipsită de putere, foarte slăbită.
Sodă 1, sf. Carbonat neutru de sodiu (cristalizat), folosit mai ales la spălarea rufelor, vaselor etc. (din germ. Soda). | | Sodă 2, s.f. (Reg.) Apă gazoasă; Sifon
Socotit 1, s.n, Calcul; socoteală. Socotit 2, -ă, adj. Cumpătat, chibzuit, înțelept.
Sobor 1, vb. IV. (Reg.) Adunare, întrunire, consfătuire pentru a lua o hotărâre). (din sobor +-Î. Sobor 2, vb. IV. (Refl. și reg.) A se îmbolnăvi de hernie; a se Sobor 3, Slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.
Sobă 1, sobe, s.f. Instalaţie pentru încălzit încăperile de locuit, făcută din teracotă, sn fier sau din tă, (din tc. soba). Sobă 2, sobe, s.f. (Reg.) Cameră, odaie de locuit. (din magh. $z0ba).
Smugă 1, s.f. (Reg.) Început. Smugă 2, sf. (Înv.) Murdărie. 2. (Reg.) Spumă care apare la suprafața laptelui sau altor lichide care fermentează.
Smolniţă 1, smolnițe, sf. Înv.) pentru smoală. Smolniță 2, smolnițe, s.f. (Reg. 1. Sol argilos, de culoare neagră sau brună. 2. Noroi. 3. Groapă cu noroi.