Smocot 1, smocote, s.n. (Reg.) Ciucure din lână de mai multe culori, care se pune ca podoabă la bici sau la gâtul unor animale. Smocot 2, smocote, s.n. (Reg-) Zgomot produs de suptul lacom al vițelului; smocoteală.
Smirnă 1, adv. În poziție de drepți, nemișcat (de frică, din respect etc.) (din rus. smirn); Smirnă 2, s.f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic care arde răspândind un miros caracteristic, fiind folosită în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. (din sl. smirno).
Smiorcăit 1, s.n. Smiorcăire, zgomot specific produs de cel care se smiorcăie. (v. smiorcâi). Smiorcăit 2, -ă, adj. Plângăreț. (v. smiorcăi).
Smidă 1, smide și smizi, s.f. (Înv.) Grindină. (et. nec.). Smidă 2, smide, smizi și smiduri, s.f. (Reg.) 1. Desiș în pădure format din tufișuri de mărăcine, zmeură, mure etc. 2. Loc prăpăsțios, unde se pătrunde greu.
Smead 1, s.n. Mâncare specială aruncată în apă ca nadă pentru pești, înainte de a băga undiţa. (cf. rus. sned). Smead 2, -ă, adj. (despre oameni) Cu fața negricioasă și palidă; (despre faţa oamenilor) Negricios şi palid. (din sl. smedu)
Smântânică 1, smântânici, s.f. Diminutiv al lui smântână. (din smântână +-icâ). Smântânică 2, s.f. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi şi aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe inguste așezate câte patru la un nod.
Slobozit 1, s.n. (Înv.) 1. (în sintagma) Slobozitul vieţii = moarte. 2. Descărcare ( a unei arme de foc). 3. (Reg.) Lăsarea vinului să curgă. (v. slobozi). Slobozit 2, -ă, adj(Înv.) 1. (Pop. despre oameni) Eliberat (din robie, din închisoare). 2. Lăsat (să plece). 3. Dezlegat. 4. (Reg,,despre părți ale corpului). Lăsat. 5. (Reg.) Vătămat. 6. (despre cuvinte) Emis.
Slip 1, slipuri, s.n. Chiloţi de baie foarte scurţi. (din fr., engl. slip). Slip 2, s.n. Plan înclinat folosit pentru lansarea hidroavioanelor de la sol pe apă.
Slimuit 1, -ă, adj. (Reg.) (despre planuri, lucrări) Conceput, urzit, înjghebat, alcătuit. (v. slimui 1). Slimuit 2, -ă, adj. (Reg.) Slinos, plin de slin. (v. slimul 2).
Slimui 1, vb. IV. (Înv. și reg.) |. A pune la cale, a urzi. (din slim 1 +-ui). Slimui 2, vb. IV. (Reg.) A (se) umple de slin. (din slin 2 +-ui).
Slim 1, slimuri, s.n. (Înv.) Adunare obştească. (mai ales la tătari) Slim 2, s.n. (Reg.) Slin, jeg.
Sleit 1, s.n. Scoaterea apei dintr-o fântână (pentru a o curăța). (v. slei). Sleit 2, -ă, adj. (despre substanţe grase) Solidificat prin răcire, închegat. (despre mâncăruri grase) Cu grăsimea sleită prin răcire. (Pop.; despre lichide) Ingheţat. (v. slei). Sleit 3, adj. (Reg., despre fasole, mazăre) Frecat, făcăluit. Sleit 4, adj. (despre fântâni) Secat, golit de apă (pentru curățare). Sleit 5, adj. (Fig.) Secătuit de puteri; sfârșit.
Slăbie 1, s/âbi, s.f. (Înv.) 1. (Pop.) Slăbiciune. 2. (Reg.) Anemie. 3. Lipsit de tărie morală, de energie. 4. Deprindere rea, cusur, defect. 5. (Reg.) Lipsă (de avere), sărăcie. Slăbie 2, slăbii, s.f. (Reg.) 1. (animale) Parte moale şi scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. 2. Sold. 3. (la pl., la oameni) Abdomen.
Slăbănog 1, -oagă, adj. 1. (Adesea substantivizat) Slab la trup, uscăţiv. 2. Lipsit de putere, de vlagă, debil. (din bg. slabonoga). Slăbănog 2, s.m. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cărnoasă, cu frunze ovale dințate și cu flori galbene punctate cu roșu, cu un pinten, folosită în medicină.
Sitar 1, sitari, s.m. Pasăre călătoare de mărimea unui porumbel, cu ciocul lung, drept și subțire şi cu pene cafenii, căutată de vânători pentru carnea ei gustoasă. (et. nec.) Sitar 2, s.m. Meseriaș care face site; vânzător de site. (din sită +-ar).
Sirenă 1, sirene, s.f. Î. Aparat (acţionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate şi cu care se dau semnale în fabrici, în navigaţie etc.; sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. (din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis). Sirenă 2, s.f. 1. (În mitologia greacă) Fiinţă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare şi aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, îi ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceştia își găseau moartea. 2. (Fig.) Femeie seducătoare.
Sinus 1, sinusuri, s.n. l. Cavitate neregulată în interiorul unui os cranian. 2. Canal dilatat care colectează sângele venos dintr-o anumită regiune a organismului. (din fr., lat. sinus). Sinus 2, sinuși, s.n. Funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv şi lungimea ipotenuzei. (din fr. sinus).
Sinorisi 1, vb. IV. (Înv.) 1. A băga de seamă. 2. (Refl.) A-şi face griji; a se potrivi. Sinorisi 2, vb. IV. refl. (Reg.) 1. A se întovărăși. 2. A se mărgini.
Sinonim 1, adj. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) Care are (aproape) același înţeles; (P. gener.). Identic, similar. (din fr. synonyme). Sinonim 2, s.n. Cuvânt, expresie, afix, care are același (sau aproape același) înțeles cu alt cuvânt, expresie, afix.
Sinodic 1, -ă, adj. Sinodal. (din fr. synodique). Sinodic 2, -ă, adj. Perioadă sinodică = perioadă în care se face rotirea completă a unui corp ceresc în jurul altui corp ceresc în mișcare. (cf. fr. synodique, gr. .Synodikos).
Sinistru 1, -ă, adj. Care trezeşte „sentimente de spaimă, de groază, groaznic, înspăimântător, oribil. (din fr. sinistre). Sinistru 2, s.n. Calamitate; dezastru.
Sinet 1, sineturi, s.n. (Înv.) Acte, documente, adverinţe; chitanţe. (din tc. senet). Sinet 2, sineți, s.m. (Îht.; reg.) Plătică. (et.nec.).
Sinec 1, s.n. (Înv.) Bătrâneţe. Sinec 2, s.n. (Reg.) Zorii zilei.
Sincopă 1, sincope, s.f. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației şi pierderea sensibilităţii și a mișcărilor voluntare. (din fr. syncope). Sincopă 2, s.f. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. Sincopă 3, s.f. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. Sincopă 4, (Rar) Întrerupere, pauză.
Sin 1, s.m. Invar. 1. (Înv. și reg.; particulă care precedă numele tatălui și intră în componenţa numelui de familie al copilului) fiu, fiul lui. 2. (Reg.) Fin. 3. (Reg.) Nepot. (din sl. sygnu). Sin 2, sinuri, s.n. (Reg.) Șopron. (pentru fân, unelte etc.)
Simultan 1, -ă, adj. (despre acţiuni, fenomene şi evenimente) Care are loc în același timp cu altul sau cu altele; concomitent. (din germ. Simultan, fr. simultane, lat. simultaneus). Simultan 2, s.n. Demonstraţie a unui șahist care joacă în același timp cu mai mulți adversari.
Simpatic 1, -ă, adj. Care inspiră simpatie, plăcut, atrăgător. (din fr. sympatique). Simpatic 2, s.m. (Anat. în sintagma) Marele simpatic – sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor şi ale organelor interne.
Silit 1, s.n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. (din engl. silite, germ. Silit). Silit 2, -ă, adj. 1. Care este făcut fără voie, cu silă, forțat, constrâns, de formă. (v. sili).
Silfidă 1, silfide, s.f. 1.(În mitologia popoarelor germanice) Duh aerian feminin, foarte uşor şi agil, care, împreună cu silful, întruchipa elementul aerului. 2. (Fig.) Femeie tânără, suplă, grațioasă. (din fr. sylphide). Silfidă 2, -de, s.f. (la pl.). Familie de insecte coleoptere cu mirosul foarte dezvoltat, ale căror larve se hrănesc cu cadavre şi care provoacă pagube în culturi. (la sg.) Insectă care face parte din această familie.
Silen 1, s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dyonisos, simbol al beţivilor. Satir. (din fr. Silene). Silen 2, s.m. Specie de macac din India. (din fr. silene).