Primul dicționar de omonime în limba română
Serai 1, seraiuri, s.n. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; (P. restr.) apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc; (P. gener.) Palat; reședință, locuință. (din tc. saray, seray). Serai 2, s.n. 1. Cămară, hambar. 2. (Reg.) Şură, şopron.
Septimă 1, s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând şapte note consecutive; treapta a şaptea de la o treaptă dată. (din lat. septima, cf. fr. septieme). Septimă 2, s.f. Una din poziţiile de apărare la scrimă. (din fr. septime).
Sepia 1, s.f., invar. Vopsea cafenie — închisă, provenită din viscerele sepiei sau fabricată pe cale artificială, întrebuințată în pictură sau în grafică. (din fr. sepia, it. sepia). Sepia 2, sepii, s.f. art. Moluscă marină cu corpul oval, prevăzut cu zece braţe acoperite cu numeroase ventuze și cu o cochilie calcaroasă internă care, când este atacată, emană un lichid negricios, care tulbură apa. (din fr. sepia, lat. sepia).
Separator 1, -oare, adj. Care are calitatea de a separa. (din fr. s€parateur, lat. separator). Separator 2, s.n. 1. Dispozitiv, aparat sau mașină care serveşte la curățirea unei substanţe de altele. 2. Aparat electric folosit pentru conectarea şi deconectarea unui circuit electric. (din fr. separateur, lat. separator).
Senzitiv 1, -ă, adj. Referitor la simțuri, de simţuri, senzorial. 2. Care are facultatea de a simţi; sensibil. (din fr. sensitif). Senzitiv 2,-ă, adj. (Bot., subStantivat) Plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere. Mimoză senzitivă. (din fr. sensitive).
Senior 1, s.m. Stăpân al unei feude; (P. ext.) Nobil. Senior 2, -i, s.m. (de obicei pe lângă un nume propriu). Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. (din lat. senior, cf. fr. seigneur). Senior 3, -oară, s.m., f. Sportiv care -a depăşit vârsta juniorilor. (din fr. senior).
Seninat 1, s.n (Înv. şi reg.) Senin, claritate, timp frumos. (v. senina). Seninat 2, -ă, adj. 1. (Înv.) Senin, lipsit de nori. 2. (Fig.; despre oameni) Lipsit de griji, de frământări. 3. (Înv., în titulatura dată înalților demnitari) Preamărit. (v. senina).
Seninare 1, seninări, s.f. (Înv. şi reg.) Seninătate, linişte, mulţumire sufletească. (v. senina). Seninare 2, seninare și seninări, s.f. (Reg.) 1. Stâncă (înaltă). 2. Lespede netedă. (v. senina).
Semnalizator 1, adj. Care semnalizează. ( din semanliza + -tor). Semnalizator 2, 1. s.n. Semafor. 2. s.m. Persoană care trimite semnale.
Semenițe 1, s.f. (Reg.) Semn. Semeniţe 2, s.f. (Reg.) Arâtură.
Semeniș 1, semenișuri, s.n. 1. Înv.) Semănătură, însămânţare. 2. (Reg., la sg. cu sens colectiv). Plante care au fost semănate. Semeniș 2, s.n. (Reg.) Asemănare.
Semeni 1, vb. IV. (Reg., despre şindrilă) A reteza pentru a avea aceeaşi mărime. Semeni 2, vb. IV. (Reg., despre perete) A unge, a tencui cu pământ.
Semen 1, semeni, s.m. Persoană care este la fel, care se aseamănă cu alta. (din semăna, derivat regresiv), i Semen 2, semeni, s.m. Drug de fier în patru muchii, cu vârf ascuţit şi cu mâner de lemn, folosit de pescari la spargerea gheții. (et. nec.).
Semănătură 1, sernănături, s.f. 1. Însămânţare. 2. Loc, teren însămânţat. (din semăna +-ătură). Semănătură 2, -ri, s.f. (la pl.) Plante ieșite din sămânța semănată.
Semănare 1, s.f. Acţiunea de a semăna și rezultatul ei; semănat. ( v. semâna). Semănare 2, s.f. (Înv.) Asemănare. ( v. semâna).
Semăna 1, vb. |. |. A introduce în solul pregătit semințele unei plante, pentru a le face să încolțească, să răsară și să rodească. A presăra ceva peste tot, a împrăștia, a risipi. 2. (Fig.) A propaga idei, zvonuri, vrajbă etc. (din lat. seminare). Semăna 2, vb. |. A avea trăsături, calități sau defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemăna, a se asemuli. (din lat. similare).
Selenit 1, s.m. Sulfat de calciu hidratat, de culoare galbenă-aurie. (din fr. selenite). Selenit 2, s.m. (Liv.) Presupus locuitor al lunii. (din fr. selenite, cf. gr. selene „lună“).
Segment 1, segmente, s.n. 1. Porţiune dintr-o figură, limitată cel puţin într-o parte de marginile ei. 2. Porţiune definită dintr-un întreg. (din fr. segment, lat. segmentum). Segment 2, segmenţi, s.m. Garnitură metalică a unui piston, care serveşte la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindrul în interiorul căruia se deplasează. (din fr. segment, lat. sezmentumn).
Sefer 1, s.n. (Înv.) Numele lunii a doua din calendarul musulman. Sefer 2, s.n. (inv.) Expediţie militară, campanie.
Sedilă 1, sedile, s.f. Semn grafic în firmă de virgulă, care se pune sub anumite consoane pentru a le da valoarea altor sunete. (din fr. cedille; cf. sp. zedilla, diminutivul lui zeda „Z*). Sedilă 2, sedile, s.f. (Pop.) Săculeţ de formă conică, din pânză rară, în care se pune brânza la scurs. Brânză dulce din sădilă. (din bg., scr. sedilo).
Secundă 1, secunde, s.f. Unitate de măsură a timpului egală cu a 60-a parte din durata unui minut; (P. ext.) Timp foarte scurt; clipă, moment. (din fr. seconde). Secundă 2, s.f. Unitate de măsură a unghiurilor, submultiplu al minutului. Secundă 3, s.f. (Muz.) intervalul dintre două sunete ale gamei aflate pe două trepte alăturate.
Secundar 1, secundare, s.n. Acul ceasornicului care arată secundele. (din secundă). Secundar 2, -ă, adj. Care ocupă locul al doilea într-o succesiune, într-o ierarhie. (Geol.) Era secundară = mezozoic. (din fr. secondaire, lat. secundarius).
Secund 1, s.m. Ofiţer pe o navă imediat inferior căpitanului şi care îl poate înlocui pe acesta. (din fr. second, it. secundo, cf. lat. secundus). Secund 2, s.n. Vocea a doua care acompaniază o voce primă. 2. (Poligr.) Titlu interior al cărților şi broşurilor. // s.f. Tiparul de pe a doua faţă a unei coli de tipar. (din fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus). Secund 3, num. ord. A] doilea. /! adj. Care se află imediat după primul. (cf. lat. secundus, fr. second).
Secretar 1, s.n. (Livr.) Mobilă în care se ţin scrisori, hârtii etc. (cf. fr. secretaire). Secretar 2, -ă, s.m., f. Persoană care rezolvă lucrările curente întro întreprindere, într-o instituţie administrativă sau științifică. Persoană care redactează procesul verbal asupra lucrărilor şi discuţiilor desfăşurate în cadrul unei şedinţe. 2. Persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective. (din fr. secr&taire).
Secret 1, -ă, adj. 1. Care este ținut ascuns, care rămâne necunoscut; nedivulgat, confidenţial. 2. Ascuns vederii. (din fr. secret, lat. secretus). Secret 2, secrete și secreturi, s.n. |. Ceea ce este ținut în taină, ceea ce nu se dă publicităţii, mister, taină. 2. Mijloc, procedeu eficace şi special de a obţine ceva. 3. Ceea ce constituie condiţia intimă a unei științe, a unei arte. (din lat. secreturm, cf. fr. secret).
Seceră 1, seceri, s.f. Unealtă agricolă pentru recoltarea manuală a păioaselor și a altor plante, formată dintr-o lamă îngustă, curbată (cu tăișul interior prevăzut cu dinţi), fixată într-un mâner de lemn. (lat. sicilis). Seceră 2, vb. a secera, ind.pz., pers. 3, sg. şi pl.: „Mândra seceră seara.“ (].-Bârseanu).
Secărică 1, s.f. (Bot.reg.) Chimen. Secărică 2, s.f. Rachiu preparat din secară. (din secară + -ică).
Secăreţ 1, -eaţă, adj. (Reg. despre cereale) Care este fără miez sau cu miezul uscat, nedezvoltat. Secăreţ 2, -eaţă, adj. (Reg.; despre lanurile de grâu) Prin care a crescut secară; amestecat cu secară, plin de secară.
Seacă 1, adj-f. (m. sec) Lipsit de apă, uscat, arid, neproductiv. Tuse seacă = tuse uscată, nucă seacă = nucă fără miez. (din lat, siccus). Seacă 2, vb. a seca, ind.pz., pers.3 sg. și pl.: „Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă. “ (Eminescu).
Scuturat 1, s.n. Faptul de a (se) scutura; scuturare. (v. scutura). Scuturat 2, -ă, adj. 1. Curăţat de praf, de noroi etc. 2. Despuiat de frunze, de flori; cu fructele căzute. (v. scutura).