Primul dicționar de omonime în limba română
Să 1, 1. Morfem al conjunctivului: Unde să plece 22, Împreună cu verbul auxiliar a avea (la indicativ prezent) sau cu auxiliarul „0“ formează viitorul 1 al indicativului: Am să plec mâine la munte (voi pleca…), O să rezolvăm mâine problema. (vom rezolva) (lat si). Să 2, 1. Conj. subord. (Și semn al conjunctivului) Nu mai vrea să cânte. 2. Element component în locuţiuni conjuncționale subor= donatoare: ca să, pentru ca să, fără (Ca) să, înainte (ca) să etc.: A plecat fără să mă anunţe.
Saur 1, adj. invar. (Reg.) (Lapte) acru, (lapte) bătut, Saur 2, sauri, s.m. (Reg.) Balaur.
Saturnin 1, -ă, adj. Referitor la plumb, produs de plumb. (din fe. satumnin). Saturnin 2, -ă, adj. (Rar) Referitor la Saturn; saturnian. (cf. fr. saturnien).
Satiricesc 1, -ească, adj. (Înv.) Î. Satiric, batjocoritor. 2, Înclinat Spre satiră. Satiricesc 2, -ească, adj. (Înv.) Ca de satir, al satirilor,
Sască 1, saște, sf. (Reg.) Săsoaică, săsoaie. (din sas +-că). Sască 2, s.f. (Reg.) 1. Varietate de struguri acrișori, cu pielița bobului tare. 2. Plantă erbacee, cu flori albe sau liliachii, roiniță. 3. Lăcustă mică, COSaș mic. Sască 3, săști, sf. (Reg.) Vale.
Sas 1, sași, s.m. Persoană care face parte din populația germană colonizată în sec. XII-XIII în unele regiuni ale Transilvaniei. (cf. magh. Szasz). Sas 2, sasuri, s.n. Compartiment din interiorul unei hale sau al unei instalaţii care separă sectoarele cu regim climatic sau tehnologic diferit și prin intermediul căruia se poate face alternativ legătura cu oricare dintre acestea sau cu exteriorul. (din fr. sas).
Sarmale 1, s.f., pl. (sg. sarma). Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez şi cu alte îngrediente) învelit în foaie de varză, de viță de vie etc. în forma unor rulouri. (din tc. sarma). Sarmale 2, s.f. pl. (Reg.) Porumb.
Sari 1, s. Piesă principală din costumul femeiesc tradițional indian. (din fr. Sari). Sari 2, vb. a sări; conj.pz. 2 sg. „Tu sari mai bine decât el“.
Sare 1, s.f. Substanţă cristalină, sfărâmicioasă, solubilă în apă și cu gust specific, care constituie un condiment de bază în alimentație și este folosită în diferite ramuri industriale. (lat. sal, salis). Sare 2, vb. a sări, ind.pz.. 3, sg.: Capra sare gardul.
Sarcină 1, -ni, s.f. Greutate, încărcătură pe care o duce un Omn său un animal; povară. (lat. sarcina). Sarcină 2, s.f. Misiune; calitate, slujbă, rol. Sarcină 3 s.f. Graviditate.
Sar 1 (Reg.) Vas de bucătărie. Sar 2, vb. a sări, ind.pz., l, sg3, pl.“ [ Copiii] râd și sar într-un picior, Se-nvârtesc și țipă-ntr-una/ Mai cu zor.“ (Coşbuc).
Sapă 1, sape, s.f. 1. Uneaită alcătuită dintr-o lamă de otel, plană sau puţin concavă, fixată pe o coadă de lemn, care se folosește în agricultură pentru prășit și săpat. (din lat. sappa). Sapă 2, sape, s.f. (La cai, mai rar la alte animale) Crupă. (cf. scr. sapi). Sapă 3 -pe, s.f. Fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile i case țărănești. ap, vb. a săpa, ind. pz., pers. 3, sg și pl.: „Sapă 0 groapă adâncă de un stat de om, lângă un iZVor unde în fiecare zi pe la amiază venea cerbul de bea apă . reangă)).
Sangeac 1, -uri, s.n. Steag turcesc de culoare verde; (Spec.) Steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în Țările Române. (din tc. sancak). Sangeac 2, -uri, s.n. Diviziune teritorială a Imperiului Otoman; subimpărțire a unui pașalâc. Sangeac 3, -i, s.m. Guvernator al unui sangeac
Sandâc 1, sandâcuri, s.n. (Înv. şi reg.) 1. Cufăr, ladă. 2. Coșul cărutei, dricul căruței. Sandâc 2, s.n. (Înv.) Intenţie.
Sandal 1, s.n. Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. (din tc. sandal, tafta“). Sandal 2, s.m. (var. al lui santal). Nume de arbori tropicali cu lemnul colorat şi mirositor. Sandal 3, sandale și sandaluri, sn. (Înv. şi reg.) Luntre lungă pentru transportat mărfuri. (la turci).
Samur 1, s.m. Mamifer carnivor cu blana prețioasă; zibelină. (Martes zibellina). (din tc. samur). Samur 2, s.n. Blană de samur prelucrată.
Sameşi 1, sameși, s.m. 1. (Înv.) Funcţionar administrativ din trecut, îndeplinind funcţia de contabil, casier şi strângător de biruri pe județ. 2. (Înv. şi reg.) Administrator de moșie. 3. (Înv. și reg.) Baci la o stână. (din samă +-eș). Sameş”, -ă, adj. (Înv. și reg.) Chibzuit, socotit, calculat. (din samă +-e$)
Samare 1, s.n., pl. (sg.samar) 1.Șa mare de povară; (P.ext.) Încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară. 2.Bucată de scândură care serveşte la transportarea cărămizilor pe schele. 3.Laţ de sprijin pe care se așază căpriorii acoperişului unei case. (din bg., scr. samar). Samare 2, s.f., pl. (sg. samară). Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.) (din fr. samare).
Samară 1, samare, s.f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subţire (la ulm, arțar, paltin etc… (din fr. samare). Samară 2, samare, s.f. (Reg.) Culmea casei țărănești.
Samar 1, -e, s.n. Şa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri. (din bg. scr. samar). Samar 2, s.n. Bucată de scândură, având pe una din feţe o mică platformă care serveşte la transportarea cărămizilor pe schele. Samar 3, s.n. La de sprijin pe care se așază căpriorii acoperişului unei case.
Salve 1, interj. (Fam.) Formulă de salut folosită mai ales la despărțire. (din lat. salve – imper. pz. 2 sg. de la salvere). Salve 2, s.f., pl. (sg. salvâ). (Mil.) Serie de lovituri (de tun puşcă) trase simultan. (din fr sal. ve)
Salță 1, salțe s.f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos picant cu care se ungeau anumite fripturi; salce. (din ngr. saltsa). Salță 2, salțe s.f. Vulcan noro10s. (din it. salsa).
Saltaţie 1, s.f. Artă romană care îngloba dansul, pantomima şi oratoriul. (din lat. saltatia). Saltaţie 2, s.f. Deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. (din fr. saltation).
Salină 1, adj. f. 1. Care conţine sare. 2. (Chim.) Care are caracter de sare. (din fr. salin, it. salino, cf. lat. sal „sare“*). Salină 2, s.f. Complex de construcții, de instalaţii etc. destinate exploatării unui zăcământ de sare; mină de sare. (din fr. saline, cf. lat. salinae).
Salce 1, s.f. Plantă erbacee exotică din familia liliaceelor, cu tulpina agăţătoare și cu flori dispuse în umbele; (P. restr.) Numele popular al rădăcinii acestei plante, cu utilizări în medicină (et nec.). Salce 2, s.f. 1. (Înv.) Salță; 2. Salcie. Salce 3, s.f. pl. (sg. salcă) (Re Așchie, țandără. Dee) Salce 4, s.f. (Înv.) 1. Zeamă acrișoară, sos picant; 2. Rădăcina unor plante exotice, puţin amară și acră, folosită în medicină.
Salată 1, salate, s.f. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile. (din ngr. sa Salată 2, s.f. Preparat culinar făcut din anumite iegume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie şi untdelemn, care se serveşte ca aperitiv sau ca garnitură.
Saivani, saivane, s.n. (Reg.) Adăpost pentru oi (sau pentru vite); perdea. (din tc. sayvan). Saivan:, s.n. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalţilor demnitari.
Saitoc 1, interj. (Reg. repetat). Cuvânt care imită mersul sâltat și grăbit. Saitoc 2, -oacă, adj. (Reg.) Care merge săltând. Saitoc 3, saitocuri, saitoace, S.n. (Reg.) Săritură.
Saieluţă 1, saieluțe, s.f. (Reg.) Adăpost improvizat mic pentru oi, vite, unelte și nutreţ. (din saiele +uță). Saieluță 2, saieluțe, s.f. (Reg.) Obiect de îmbrăcăminte mic confecționat din saia. (din saieJe 22+-uţă).
Saia 1, saiele, sf. |. (Înv. op.) Țesătură (subţire) din lână. mbrăcăminte din astfel de ţesătură. 2. Cusătură cu împunsături rare, cu ajutorul căreia se asamblează provizoriu detaliile de îmbrăcăminte. (din tc. saya). Saia 2, saiale, s.f. (Reg.) Saivan (adăpost de iarnă pentru oi sau pentru vite). (din tc. saye „umbră“).