Rozacee 1, s.f. Familie de plante lemnoase şi erbacee dicotiledonate, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul: (la sg.) Plantă din această familie. (din fr. rosacges). Rozacee 2, s.f. (Med.) Cuperoză. (din fr. rosacee).
Rotunjoare 1, adj. f., pl. Diminutiv al lui rotund, -ă. (din rotunjor, -Oarâ). Rotunjoare 2, s.f., pl. Mică plantă erbacee care crește prin pădurile și pășunile alpine și subalpine (Honogyne alpina).
Rotocol 1, -oale, s.n. 1. Imagine, contur, figură sau corp în formă de disc, de cerc sau de inel, 2. Mișcare circulară; rotire, învârtire. Rotocol 2, -oale, adj. Care are forma unui cerc; rotund. (din roată +-oco]).
Rotărie 1, rotării, s f. 1. Mese„Tla rotarului; rotărit. 2. Atelier în care se confecționează și se repară Toți și alte obiecte de rotărie. 3, Atelier În care se revizuiesc, se Tepară și se confecţionează osiile montate ale vehiculelor de cale ferată. Rotărie 2, rotării, s.f. Obiecte făcute de rotar,
Roșior 1, -oară, adj. Diminutiv al lui roșu. (din Roșu +.-ior). Roșior 2, s.f. (la sg.) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșietică, puțin răspândit în cultură. Roşior 3, s.f. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari, cu ochii și cu înotătoarele Toșietice. Roşior 4, -, s.m. (la pl.) Corp de elită al cavaleriei în Organizarea mai veche a armatei române: (Și la sg.) ostaş din acest corp de Cavalerie.
Rostogol 1, s.n. 1. Mișcare de rostogolire. 2.Pantă cu înclinare mare într-o mină, Care permite transportarea materialului prin alunecare sau rostogolire. (cf. rotocol). Rostogol 2, s.m. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor (Echinops sphaerocephalus). (et.nec.).
Rost 1, rosturi, s.n. l. Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. 2. Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 3. Mod de a-și întocmi viata; stare, situație socială, materială, familială. (P. ext.) Gospodărie. (din lat. rostrum). Rost 2, s.m. Spaţiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ie și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură. Rost 3, s.n. Spaţiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcţii, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acţiunea forţelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost 4, s.n. Jgheab în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac. Rost 5, s.n. (Înv.) Gură; (azi livr.) glas, vorbire.
Rondouri 1, s.n., pl. (sg. rondo). Piesă muzicală instrumentală cu caracter vioi. (din it. rondo). Rondouri 2, s.n., pl. (sg. rondou). L.Loc de formă circulară, amenajat în pieţe, grădini, localuri. 2. Manevră de întoarcere a unei nave. (din fr. rondeau).
Rondou 1, -uri, s.n. l. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). Rondou 2, -uri, s.n. Manevră de schimbare a direcţiei unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. (din fe. rondeau). Rondou 3, -uri, s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren Și O sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei.
Rond 1, s.n. 1. Porţiune de pământ (într-o grădină) de obicei circulară, semănată cu flori. 2. Piaţă circulară de la care pornesc mai multe bulevarde sau alei. (din fr. rond). Rond 2, s.n. |. Inspecţie făcută în timpul nopții la diferite posturi de pază ale unei unităţi militare pentru a observa dacă totul este în ordine; ansamblul celor care fac această inspecție. (din fr. ronde).
Roman 1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei psihologice. Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în evul mediu, întro limbă romanică. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. (din fr. roman). Roman 2, -ă, s.m., f., adj. |. 1. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a statului roman şi care se bucura de drepturi depline de cetăţenie. 2. Locuitor al Romei. II. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. (din lat. romanus).
Rom 1, romuri, s.n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) şi distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice Şi colorat cu caramel. 2. Cantitate de Tom care se servește într-un păhărel sau într-un ţoi. (din fr rhum, germ. Rum). Rom 2, romi, s.m. Țigan. (din țig. rom’oni).
Rolă 1, s.f. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de către o instanţă. 2. Registru în care sunt trecuți contribuabilii la preceptie. 3. Lista oficială a celor care se află pe un vapor. Rolă 2, s.f. 1. Ceea ce trebuie să recite un actor pe scenă; personajul Teprezentat de un actor. 2. Atribuţie; menire. (din fr. r6le germ. Rolle).
Rol, roluri, s.n. Partitură scenică ce revine unui actor într-o piesă de teatru, unui cântăreţ întro operă etc. pentru interpretarea unui personaj. (din fr. r6le). Rol 2, s.n. 1. Listă care cuprinde toate procesele ce urmează să se judece într-o anumită zi de către un organ de jurisdicție. 2. Registru în care organele financiare țin evidența impozitelor pentru fiecare contribuabil în parte. 3. (Mar.) Listă nominală a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fără de care nu se poate naviga legal.
Roiniţă 1, roiniţe, s.f. (Pop.) Stup mic portativ cu care se prinde un roi nou. (din scr. rojnica). Roiniţă 2, roinițe, s.f. Plantă erbacee perenă, cu flori albe ori liliachii cu miros plăcut, mult căutate de albine, cu frunze ovale întrebuințate în medicină pentru calitățile lor stimulente şi antispasmodice; mătăciună, melisă (din roi+ niţă).
Roi 1, roi, s.m. Roit, roire. (din roi). Roi 2, roiuri, s.n. 1. Grup compact de albine, ieşite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulţime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. Grup compact de oameni în MiȘcare. Mulţime de lucruri de acelaşi fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. (din sl. roj). Roi 3, s.m. (Reg.) Pui de căprioară.
Rodiu 1, rodii, s.m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori roşii şi cu fructe comestibile; rodier. (din rodie). Rodiu 2, s.n. Element chimic, metal rar asemănător cu platina, care se găsește în natură împreună cu aceasta și care se întrebuinţează aliat cu ea la confecționarea unor instrumente de laborator. (din fr. rhodium).
Rod 1, roade, s.n. Nume generic dat produselor vegetale cultivate, în special fructelor. (din sl. rodii). Rod 2, vb. a roade, ind.pz., pers. 1 sg. şi 3 pl. „În această dulce pace/Îmi ridic privirea-n pod/Și ascult cum învelişul/De la cărți eu mi le rod“. (Eminescu).
Robot 1, roboți, s.m. Sistem automatizat care acţionează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacţionează la anumite influenţe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. (Fig.) Persoană care munceşte din greu şi fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. (din fr. robob). Robot 2, s.n. v. robotă, s.f. Muncă, activitate neîntreruptă (şi grea). (din sl. robota).
Roată 1, roți, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri aşezate în formă de cerc. 6. Mişcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea sucesivă pe mâini şi pe picioare. 7. Instrument de tortură şi execuţie de formă circulară, folosit în evul mediu. (din lat. rota). Roată 2, roate, sf. (Înv.) Unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii. (din rus., pol. rota).
Roadă 1, s.f. (Înv.) Rosătură. Roadă 2, s.f. (Reg.) Rugăminte de ajutor. Roadă 3, s.f., var. a lui rod. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor.(din sl. rodă). Roadă 4, vb. a roade, conj.pz., pers.3, sg. şi pl.: „Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca săi prăpădească [pe copii]. “(Sbierea).
Ritmică 1, adj. Care are ritm; cadenţat; gimnastică ritmică = gimnastică având scopul să imprime mișcărilor armonie și siguranţă. (cf. lat. rhytmicus, fr. rhytmique). Ritmică 2, s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm: disciplină care studiază simetria timpilor accentuați şi slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale; * folosirea ritmului, totalitatea ritmurilor. (din fi. rythmique).
Ring 1, s.n. 1. Platformă pătrată, împrejmuită cu coarde, unde se desfăşoară meciurile de box sau lupte greco-romane. 2. Platformă într-un local pe care se dansează. (din fr. ring, cf. engl. ring). Ring 2, s.n. 1. Mașină pentru întinderea tortului, pentru răsucirea firului şi înfășurarea lui pe țevi. 2. Inel de metal fixat de peretele unui chei şi servind la ancorarea navelor. 3. Sosea sau stradă circulară în jurul unui oraș sau al unei părţi a lui. (din germ. Ring). Ring 3, s.n. (Ec.) Una dintre cele mai simple forme de monopol, reprezentând o înţelegere de scurtă durată între capitalişti cu privire la preţurile de vânzare. (din americ. ring).
Ridicat 1, s.n. Ridicare. (v. ridica). Ridicat 2, -ă, adj. 1. (despre învelitori, capace) Dat la o parte, înlăturat. (despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau într-o parte); tras. (despre obiecte de îmbrăcăminte, mai ales despre mâneci) Sumes, suflecat. (despre oameni) Sculat în picioare; (fig.) însănătoşit, înzdrăvenit; 2. Care stă drept, în poziţie verticală, îndreptat în sus, înalt; 3.( Fig., despre prețuri) Care depăşeşte plafonul normal, obişnuit, mărit, sporit, urcat. (despre voce) Tare, intens; (despre oameni și felul lor de viață) Cu un nivel înalt, superior, avan-sat. (v. ridica).
Rezultantă 1, adj. Care rezultă, care reiese; referitor la o rezultantă. (din fr. resultand). Rezultantă 2, s.f. 1. (Fiz.) Forţă care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forţe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct materia]. (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. (din fr. resultante).
Rezona 1, vb. |. (Franțuzism) A raționa. (din fr. raisonner). Rezona 2, vb. |. (Rar) A se afla în rezonanţă. (din fr. resonnen).
Rezervă 1, rezerve, s.f. Cantitate de alimente, de obiecte, de bani, de materiale etc., pusă deoparte și păstrată pentru a fi întrebuințată mai târziu; depozit. (din În. reserve). i Rezervă 2, -ve, s.f. Cantitate de substanţe minerale utile pe care le conţine un zăcământ. | Rezervă 3, s.f. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. Rezervă 4, s.f. Parte din armata care nu se află sub arme, formată din persoane care au satisfăcut serviciul militar și care este solicitată numai în caz de război sau de concentrare; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. Rezervă 5, s.f. 1. Persoană, grup de persoane, obiecte etc., destinate să ia locul altora în anumite conditii sau împrejurări. 2. (Spec.; sport) Jucător care înlocuieşte, la nevoie, pe unul dintre jucătorii titulari angajaţi în competiţie. Rezervă 6, s.f. Obiecţie, îndoială, lipsă de încredere. Rezervă 7, s.f. 1. (Jur.) Manifestare prin care un stat, devenit parte la un tratat, declară că vrea să excludă sau să limiteze aplicarea anumitor clauze cuprinse în acest tratat, ori să le atribuie un anumit înţeles. 2. (Fig.) Prudenţă, circumspecţie; discuţie; reticență; (p. ext.) Răceală, indiferentă; jenă.
Rezervatar 1, adj., s.m. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. (din fr. reservataire). Rezervatar 2, adj., s.n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
Revoluţie 1, revoluții, s.f. (Fil.) Etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, orientate de la inferior la superior. (din fr. revolution, lat. revolutie, – onis, germ. Revolution). Revoluţie 2, s.f. Schimbare calitativă a societăţii prin care se realizează trecerea de la o formaţie social-economică la alta; (Pop.) Răscoală, revoltă; (Fig.) Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. Revoluţie 3, s.f. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. 3. (Mec.) Rotaţie completă a unei roți în jurul osiei sale.
Revistă 1, reviste, s.f. Publicaţie periodică ce cuprinde articole, studii, dări de seamă, note din domenii variate sau dintr-o anumită specialitate. (din it. ri vista, cf. fr. revue). | Revistă 2, s.f. Reprezentaţie teatrală constând dintr-o succesiune variată de dansuri, cântece, scenete vesele cu subiecte de actualitate; spectacol de varietăți.