Reveni 1, vb. IV (Reg.) 1. (despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. (despre timp) A se râcori. (din reavân). | Reveni 2, vb. IV. 1. A veni din nou, a se întoarce. A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la…, a relua. A rectifica, a revoca. o Reveni 3, vb. IV. A i se atribui un bun cuiva. A fi de datoria (cuiva), a incumba. A i se cuveni. Reveni 4, vb. IV. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. (din fr. revenir).
Revelator 1, -oare, adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. (din fr. revelateur). Revelator 2, s.n. Substanţă complexă folosită în tehnica fotografiei pentru developare.
Revărsat 1, s.n. (În sintagma) Revărsatul zorilor (sau zilei) sau revărsatul de zori (sau de ziuă) = timpul când se luminează de ziuă, zori de zi. (din revărsa). Revărsat 2, -ă, adj. 1. (despre ape curgătoare) Care s-a revărsat peste maluri, care a ieșit din albie. 2. Răspândit, împrăștiat, risipit. Presărat. 3. Întins, lățit. 4. (Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) Care atârnă de prea multă grăsime.
Reţetar 1, -€, s.n. Bloc de formulare pe care se scriu rețete. (din rețetă +-ar). Reţetar 2, -i, s.m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie,
Returna 1, vb. |. Tranz. |. A turna din nou o formă, o piesă. 2. A turna din nou un film. (din re+ turna). Returna 2, vb. |. Tranz. A trimite înapoi, a înapoia. (din fr. retourner).
Retorică 1, adj. De autor; de retorică. (Peior., despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. (cf. lat. rhetoricus, it. refOrIco). Retorică 2, s.f. 1. Arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratore, elocvenţă. 2. (Peior.) Declamație emfatică, lipsită de un fond serios de idei, discurs pompos. Afectare în vorbire. (Cf. fr. rh&torique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike).
Retezat 1, s.n. Retezare. (v. refeza). Retezat 2, -ă, adj. Tăiat, scurtat, (despre stupi) Din care (prin tălere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. (v. reteza).
Retez 1, s.n. |. (Pop. în expresia) La retezul părului = la ceafă. 2. (Inv.) Diametru. (din reteza, derivat regresiv), Retez 2, reteze, s.n. (Înv.) Diametru, Retez 3, vb. a reteza, ind.pz, pers. . sg.: „M-am oprit să retez cu un ferăstrău capătul lemnului ieșit în afară“,
Resort 1, -uri, s.n. Sector, domeniu de activitate; (P. ext.) Persoanele care îl reprezintă. (din fr. ressori). Resort 2, resorturi, S.n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material Cu proprietăţi elastice mari ȘI care, sub acțiunea unei forţe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acţiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. Resort 3, -uri, s.n. (Fig.) Sursă, Izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. (din fr. ressort).
Repurta 1, vb. 1 (Rar) A-și indrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. (din fi, reporter). Repurta 2, vb. |. A obține, a câştiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție).
Republican 1, -ă, adj. Referitor la republică. Partid republican = unul dintre cele două mari partide din Statele Unite. / s.n, f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. (cf. it. republicano, fr. republicain). Republican 2, s.m. Pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. (din fr. republicain).
Repetitor 1, s.m. |.(leșit din uz) Pedagog, meditator. 2. Pianist, acompaniator, corepetitor. (din fi. repetiteur, germ. Repetitor). Repetitor 2, s.n. (Înv.) Sală de meditație într-un internat.
Repentir 1, repentire, s.n. (Înv.) Căinţă, regret. Ă Repentir 2, repentiri, s.m. (Înv.) Bucle lungi de păr.
Repede 1, repezi, adj. 1. (despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid. (despre lucruri în mișcare) Care se deplasează cu repeziciune. (P. ext., despre picături, stropi etc.) Care cade iute, succedându-se rapid. 2. (despre timp) Care trece cu repeziciune. 3. (despre oameni şi manifestările lor) lute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. (despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere, dat nu durează mult; care trece iute. Repede 2, -zi, adj. (despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 6. (despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. (din lat. rapidus, rapide). Repede 3, adj. (substantivat, î.) Gândăcel de culoare arămie, verde deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră. Repede 4, adv. lute, cu zor, în grabă; îndată, imediat, deodată,, brusc; Devreme, de timpuriu, prea curând.
Remonta 1, vb. | A monta din nou.o fabrică, o instalație etc. (din Îr. remonter). Remonta 2, vb. |. (Fig.) A-și reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-și revină, să se refacă, să se redreseze. Remonta 3, vb. Î. A procura cai pentru armată.
Remiză 1, remize, sf. Situatie în care doi şahiști angajaţi într-o partidă amicală sau oficială consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la egalitate. (din fr. remise). Remiză 2, s.f. Formă de retribuire (în comerţ) potrivit căreia |ucrătorii primesc pentru munca prestată o sumă de bani calculată în funcţie de volumul vânzărilor, cumpărărilor, contractărilor etc. pe care aceștia le efectuează. (Coner.) Sumă de bani acordată în acest fel. Remiză 3, s.f. Construcţie prevăzută cu instalaţii de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. Remiză 4, s.f. Mic petic de pădure sau de tufișuri plantat cu scopul de a servi ca adăpost pentru vânatul mic.
Remitent 1, s.m. Posesorul unei polițe; girant. (din Îr. remettant, germ. Remittent). Remitent 2, -ă, adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. Care poate i remis, este remis. // s.m., f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. (din fr.remittent).
Relaţie 1, relaţii, s.f. Legătură, conexiune, raport între lucruri, fapte, idei, procese sau între însușirile acestora. (din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation). Relaţie 2, s.f. Expunere, informaţie; povestire, relatare.
Regulator 1, -oare, adj. Care regulează, sistematizează; care îndrumă sau conduce. (din fr. rEgulateur, germ. Regulator). Regulator 2, ]. s.n. Aparat sau instalaţie care efectuează un proces de reglare. 2. s.m. Persoană care stabilește, îndrumă sau conduce un sistem de reglare.
Reglete 1, s.n., pl. (sg. reglet) Piesă din fontă, de material plastic sau de plumb, folosită la umplerea spaţiilor dintre rânduri în formele de tipografie. ( din fr. r&glet). Reglete 2, s.f., pl. (sg. regletă). Element auxiliar de montaj al unei instalaţii electrice, prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalaţiei și diferitele aparate mici. (din fe. reglette).
Registru 1, registre, s.n.. Condică, caiet, sistem de fişe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. (din fr. registre, it. TegiStro, germ. Register) Registru 2, s.n. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care serveşte la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la clădirile de abur sau de la cuptoarele industriale. Registru 3, s.n. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei faţade. Registru 4, s.n. Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafaţă decorativă. Registru 5, s.n. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. Registru 6, s.n. (În sintagma) Registrul navelor = instituţie de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepţie şi de exploatare a navelor comerciale. Registru 7, s.n. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. Registru 8, s.n. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. Registru 9, s.n.…
Regim 1, regimuri, s.n. 1.Sistem de organizare şi de con-ducere a vieţii economice, po-litice şi sociale a unui stat; formă de guvernământ a unui stat. 2. Convenţie prin care se stabilesc anumite drepturi şi obligaţii într-o instituție. (din fr. regime). Regim 2, s.n. Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul depinde de celălalt şi capătă forma cerută de cuvântul de care depinde.
Regie 1, regii, s.f. Concepția interpretării scenice a unui text dramatic, a unui scenariu sau libret destinat să devină spectacol, îndrumarea jocului actorilor şi a montării unui spectacol de teatru, de cinema, de operă etc. (din fr. regie, germ. Regie). Regie 2, s.f. Sistem de executare a unei lucrări sau de expioatare a unui bun public sau particular de către un administrator care urmează să justifice conturile faţă de organele superioare sau față de proprietar. | Regie 3, s.f. (Înv.) Instituţie însărcinată cu perceperea unor impozite indirecte. | Regie 4, s.f. Formă de organizare a unor întreprinderi având ca obiect exploatarea de bunuri sau valorificarea unor drepturi caracterizată prin personalitate juridică proprie şi gestiune separată de a statului. Regie 5, s.f. Debit, tutungerie.
Regent 1, -ă, s.m., f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ţinând locul monarhului în timpul unei regenţe. (din fr. regent, lat. regens, -ntis). Regentă 2, regente, adj. (despre propoziţii; adesea substantivat) Căreia îi este subordonată altă propoziţie. |
Regenerator 1, -oare, adj „Care repenerează; înnoitor. (din fr. rEgenerateur). Regenerator 2, s.n. Sistem tehnic care serveşte la regenerarea unui material uzat.
Regală 1, regale, s.f. (leșit din uz) Pahar de bere mai mic decât țapul; cantitatea de bere din acest pahar. Regală 2, regale, s.f. Instrument de suflat asemănător cu orga, dar mai mic decât aceasta. Unul dintre registrele orgii. (din fr. regale). Regală 3, s.f. (Liv.) Drept considerat ca inerent monarhiei. (din fr. regale).
Regal 1, -ă, adj. De rege, al regelui, regesc. (poet) Majestuos, măreț. (din fr. regal, it. regale, lat. regalis). Regal 2, -uri, s.n, (Livr.) Ospăţ mare, bogat; banchet festiv. Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar plăcut. 3. Adj. (În sintagma) Apă regală= amestec de acid clorhidric şi acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. (din fr. regal(e), it. regale, lat. regalis).
Regal 1, regaluri, s.n. (Tipogr.) Dulăpior la secția de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. (din germ. Regal). Regal 2, -ă, adj., s.n. Care aparține unui rege, privitor la rege; regesc; (P. ext.) Bogat, luxos, maiestuos, mândru. (din fr. regal).
Refrigerent 1, -ă, adj. Care răceşte, care produce scăderea temperaturii (din fr. refrigerant). Refrigerent 2, s.n. Schimbător de căldură, confecționat din sticlă sau din metal, folosit în lucrările de laborator pentru condensarea vaporilor rezultați la distilare.
Reflex 1, -ă, adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organis| mului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. (P. gener.) Care reprezită o reacţie imediată, spontană. (din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex). Reflex 2, s.n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufleteşti.