Rasă 1, rase. 1. Grup de indivizi aparţinând aceleiași specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebește de alte varietăți din aceeși specie prin anumite caractere specifice. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populații, formate din cele mai vechi timpuri ale preistoriei, caracterizate prin culoarea părului, a pielii şi prin alte particularități exterioare și posedând o mare variabilitate individuală, apărută ca rezultat al evoluţiei în condiții diferite de mediu, dar care nu contrazice unitatea biologică a întregii omeniri și nu constituie un criteriu ştiinţific pentru diferențierea ei în grupuri sociale. (din fr. race, germ. Rasse). Rasă 2, rase, s.f. Haină de postav, largă şi lungă până la călcâie, pe care o poartă preoții, călugării și călugărițele pe deasupra îmbrăcămintei. (din sl. rasa).
Ras 1, rasuri, s.n. Acţiunea de a (se) rade; bărbierit. (din rade). Ras 2, -ă, adj. 1. (despre barbă, mustăți) Tăiat până le piele; (despre persoane) Cu barba sau cu mustăţile tăiate. 2. (despre fructe, legume) Curăţat, prin răzuire, de stratul exterior; fărâmițat prin frecare pe răzătoare. 3. (despre zbor) Razant. (despre terenuri) Neted, drept, întins.
Râs 1, râși, Specie de mamifer salbatic, carnivor, din familia felinelor, mai mare decât pisica salbatică, cu blana galbenă-roşcată (cu pete negre) şi cu smocuri de păr peste urechi; linx. (din sl. rysi). Ras 2, -ă, adj. (despre vase) Plin până la marginea de sus. Râs 3, râsuri, s.n. Acţiunea de a râde și rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr-o mișcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoțită de un sunet specific, nearticulat; râset. (Rar) Sunet în cascade, scos de unele păsări. (din lat. risus).
Rar 1, -ă, adj. 1.Care, într-un șir de lucruri sau de fiinţe de același fel, se află față de celelalte la o distanță mai mare decât cea obișnuită. 2. (despre un întreg) Care are elementele componente mai îndepărtate unele de altele decât de obicei. Pânză rară. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectuează sau se succedă la intervale mai îndepărtate sau într-un timp mai lung decât cel obișnuit; care se desfășoară într-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este puțin numeros, care se găsește numai în puţine locuri sau apare la intervale mai depărtate. (lat. rarus). Rar 2, -ă, adj. 1. Neobișnuit, excepţional. 2. Distins, ales, scump, preţios (prin faptul că nu se întâlnește prea des), superior (ca merit sau ca valoare). Rar 3, s.f. (Reg.) Un fel de mreajă de pescuit, cu o împletitură rară.
Raportor 1, s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. (din fr. rapporteur). Raportor 2, – oare, s.m., f. Cel care prezintă un raport. (din fr. rapporteur).
Raport 1, raporturi, rapoarte, s.n. l.Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noţiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relaţie. 2.(Mai ales la pl.) Contact, legătură între mai multe persoane, instituţii etc. Relaţie. (din fr. rapport) Raport 2, s.n. 1. (Mat.) Câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități. 2.Relaţie (numerică) între două valori. Raport 3, s.n. l.Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în faţa unei adunări, a unei autorităţi etc., cuprinzând o relaţie (oficială) asupra unei activităţi personale sau colective; textul acestei comunicâri. 2. Scurtă prezentare orală asupra situaţiei trupei făcută de un militar în faţa superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare.
Rapiţă 1, s.f. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu tulpina lungă, subțire şi ramificată şi cu flori galbene, cultivate pentru seminţele lor bogate în ulei. (Brassica napus oleifera şi Brassica rapa oleifera) (din bg. rapița). Rapiţă 2, s.f. (Arg.) Femeie de moravuri ușoare.
Rapid 1, -ă, adj. Care se mişcă, se desfășoară, se execută cu repeziciune. (din fr. rapide, lat. rapidus). Rapid 2, -uri, s.n. Canal cu panta mai mare decât panta critică şi care racordează două tronsoane ale unui curs de apă. Rapid 3, s.n. Tren care circulă cu viteză mare şi care opreşte numai în staţii importante. Rapid 4, s.n. (Geol.) Cataractă. Povârniş; repeziş.
Rampă 1, rampe, s.f. 1. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea şi descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării şi descărcării mărfurilor. 2.Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) al unui pod. (din fr. rampe, germ. Rampe). Rampă 2, s.f. Barieră. Rampă 3, s.f. Partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivoltă; (P. gener.) Scenă. Rampă 4, s.f. Porţiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării. Rampă 5, s.f. Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat. Rampă 6, s.f. (În sintagma) Rampă de lansare = suport sau platformă prevăzută cu dispozitive de orientare şi ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor.
Ramă 1, rame, s.f. 1.Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou, o oglindă, care menţine o pânză întinsă. 2.Schelet în care se fixează ceva. 3.Fâşie groasă de piele, cusută pe marginea încălțămintei, de care se prinde talpa. (din rus. rama, germ. dial. Rahmen). Ramă 2, rame, s.f. Vâslă manevrată pe o singură parte. (din fr. rame).
Ramazan 1, s.n. (Fam.) Stomac. Ramazan 2, s.n. A noua lună a anului la musulmani; postul cel mare pe care ei îl țin în această lună; (P.gener.) Post. (din tc. ramazan).
Raia 1, raiale, s.f. Teritoriu ocupat și administrat direct de autoritățile militare turcești. (din tc. raya). Raia 2, s.f. Nume dat de către turci supușilor creștini din Imperiul otoman.
Rai 1, s.n. Loc plin de încântare şi de fericire unde, potrivit credințelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden. (Fig.) Loc din natură deosebit de frumos. (Fig.) Loc în care cineva se sirnte deplin fericit. (din sl. ra). Rai 2, raiuri, s.n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. (et. nec.)
Raft 1, rafturi, s.n. Polită fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereţilor unei camere etc. (din tc. raf, bg. raft). Raft 2, rafturi, s.n. (Înv; mai ales la pl.) Harnașament de lux. (din tc. rahb).
Rafinor 1, rafinori, s.m. Muncitor calificat pentru operaţiile de rafinare. (din fr. raffineur). Rafinor 2, rafinoare, s.n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor lânoase ori a pastei de hârtie.
Rafinator 1. Vas metalic folosit la rafinarea produselor petroliere. Rafinator 2. Rafinor. [Cf. it. raffinatore].
Rafinat 1, -ă, adj. (Despre produse și substanţe) Curăţat de corpuri străine; obținut în urma unei rafinări. (v. rafina, cf. fr. raffin€). Rafinat 2, adj. (Fig.) Fin, delicat, subtil. Rafinat 3, adj. (Fig.) Perfid, viclean, șiret.
Radiogramă 1, radiograme, s.f. Telegramă transmisă prin radiocomunicație; radio-telegramă. (din fr. radiogramme, germ. Radiogramm). Radiogramă 2, (Rar) Radiograie.
Radiere 1, radieri, s.f. Faptul de a radia, Radiaţie. 2. Ștergere dintrun registru a mențiunii privitoare la anumite acte sau drepturi. (v. radia). Radiere 2, s.n., pi. (sg. radier). Tip de fundaţie alcătuit dintr-un planșeu de beton armat care se întinde sub întreaga construcţie pe care o susține. (din fr. radier). Radiere 3, s.f., pl. (sg. radierâ). Gumă de șters. (din germ. Radier).
Radieră 1 s.f. Gumă de şters. (din fr. radiere, cf. germ. Radier -gummni). Radieră 2 s.f. Gravură în apă tare. (cf. germ. Radierung).
Radical 1, -ă, adj. 1. De bază, fundamental, esenţial. (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. 2.(despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 3.Care preconizează reforme adânci, acţiuni hotărâtoare, schimbări fundamentale. 4. (despre oameni sau grupări politice; adesea substantivizat) Care preconizează o serie de reforme bur-ghezodemocratice. ( din fr. radi-cal, germ. Radikal). Radical 2, s.m. 1.(Mat.) Rădăcină. 2. Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. Radical 3, s.m. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacţie chimică şi care se comportă ca un element unic. Radical 4, s.m. (Lingv.) Rădăcină.
Radia 1, vb. I. A emite radiaţii, a răspândi în toate direcţiile lumină, caldură, unde sonore, fascicule de particule etc. (Fig.).A arăta foarte vesel, fericit, bine dispus. (din. lat. radiare, fr. radier). Radia 2, vb. |. (Jur.) A şterge dintr-un registru mențiunea privitoare la un act, la un drept etc., a face operaţia de radiere. (din fr. radier)
Radă 1, rade, s.f. Porţiune de apă în vecinătatea unui port, apărată de valuri şi de curenţi (în mod natural sau prin diguri), în care pot ancora şi staţiona nave. (din fr. rade). Radă 2, rade, s.f. (La unele popoare slave). Denumirea dată unui consiliu, unei adunări, unui organ central al puterii. (din pol., rus. rada). Radă 3, vb. a rade; conj.pz., 3 sg şi pl: „…năzuia chiar să-mi radă pălăria de pe cap“. (Hogaș, M.N. 96).
Raclă 1, -le, s.f. 1. Sicriu, coşciug, cutie de lemn cu capac. 2. despărțitură într-un hambar unde se păstrează fânul, cerealele etc. (din bg. rakla). Raclă 2, -le, s.f. Bucată de pământ; parcelă.
Racilă 1, racile, s.f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică, beteșug; (Fig.) cusur, meteahnă, defect. 2. (Fig.) Duşmănie veche, ură. (et. nec.). Racilă 2, racile, s.f. (Pop.). Unealtă de diferite farme folosită la prinderea racilor.
Rachetă 1, rachete, s.f. 1. Proiecti] alcătuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind în aer, | producând o lumină puternică (de diferite culori ) pe o traiectorie lungă, şi care se folosește la semnalizări și la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reacție directă cu ajutorul unui motor la distanţe foarte mari de pământ. (din germ. Rakete, rus. * raketa). 5 Rachetă 2, rachete, s.f.’1. Obiect de joc în tenisul de câmp sau în badminton, alcătuit dintr-o reţea de coarde fixate pe un cadru oval – de lemn prevăzut cu un mâner, cu ajutorul căruia se loveşte mingea. – 2. Paletă ovală aplicată pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă. (din fr. raguette, it. rachetta).
Rac 1, raci, s.m. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare, de culoare neagră verzuie, care devine roșie la fiert, cu abdomenul inelat, cu cinci perechi de picioare, dintre care cea din față este în formă de clește (Astacus fluviatilis). Rac 2, s.m. Tropicul racului = cerc imaginar pe globul pământesc, la 23 27″ nord de ecuator, care limitează zona tropicală de cea boreală. Rac 3, s.m. Zodia ( sau semnul) racului = a patra dintre cele 12 zodii; zodia cancerului. Rac 4, s.m. Nume dat unor unelte care prind sau agaţă ca picioarele racului. Rac 5, s.m. Ustensilă de uz casnic, confecţionată din oţel, ascuțită şi prevăzută cu un mâner, cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate; tirbușon. Rac 6, s.m. ( Med; pop.) Cancer. (din sl. rakă).
Rabă 1, s.f. (Reg.) Câștig, afacere. Rabă 2, s.f. (Reg.) Camion de mare tonaj.
Pușculiţă 1, pușculițe, s.f. Diminutiv al lui pușcă. (din pușcă +-uliţă). Pușculiţă 2, s.f. Vas mic de lut, de lemn sau de metal, cu o deschizătură îngustă în partea de sus prin care se introduc, pentru a se păstra, banii economisiţi de copii.
Pușcă 1, puști, s.f. (Armă de foc portativă cu patul de lemn și cu țeava lungă. din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka). Puşcă 2, s.f. (Bot.) (În expr.) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre.