Prust 1, s.n. (Reg.) Lemn care ține deschisă gura matiţei năvodului. Prust 2, s.n. (Reg.) Perete de cărbune la care se lucrează în abataj cu ciocanul de abataj.
Prus 1, pruși, s.m. (Reg.) Insectă de bucătărie, gândac de bucătărie. Prus 2, -ă, adj., s.m. (Înv.) 1. Prusian, prusac.
Prundurel 1, prundurele, s.n. (Reg.) Numele mai multor păsări care trăiesc pe lângă ape. (din prund +-ure]). Prundurel 2, prundurei, s.m. (Reg.) Numele unei plante spinoase care crește pe prundurile pâraielor de munte.
Prunărie 1, s.f. Ocupaţia prunarului 2. (din prunar +-ie). Prunărie 2, prunării, s.f. Livadă sau grădină de pruni, prunet, prunişte, pruniș. (din prun +-ărie).
Prunar 1, prunari, s.m. Insectă mică de culoare cafenie, acoperită cu peri moi, care atacă prunele și cireșele; firezar. (din prună +ar). Prunar 2, prunari, s.m. Cultivator de pruni. (din prun +-ar).
Pruji 1, vb. IV. (Reg.) A glumi, a flecări. (din ucr. pruzyty „a încânta“). Pruji 2, vb. IV. (Reg.) A sluji, a munci.
Prujă 1, pruji, s.f. (Reg.) Glumă, anecdotă. (din pruji, derivat regresiv). Prujă 2, s.f. (Reg.) Cordică de suman.
Protonic 1, -ă, adj. (despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. (din fr. protonique). Protonic 2, -ă, adj. Care ţine de protoni, privitor la protoni. (din fr. protonique).
Protocol 1, protocoale, s.n. ]. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaţionale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferinţă internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; (P. ext.) Registru, catastif. (din fr. protocole, germ. Protokol)). Protocol 2, s.n. (la sg.) Totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomalice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului.
Protimie 1, s.f. (Înv.) Zel, silință, bunăvoință. Protimie 2, s.f. (Înv. și pop.) 1. Preferinţă, întâietate. 2. Cel care are dreptul să deschidă jocul de cărți.
Prot 1, s.m. (Înv.) Conducătorul comunității de la muntele Athos. Prot 2, proți, s.m. (Înv.) 1. Şef al lucrărilor într-o tipografie. 2. Corector tipografic.
Prostire 1, prostiri, s.f. Faptul de a (se) prosti. (v. prosti). Prostire 2, prostiri, s.f. (Reg.) 1. Cearșaf 2. Învelitoare de pat. 3. Faţă de masă albă. (din ucr. prostyralo). Prostire 3, prostiri, s.f. (Înv.) Demisie, abdicare.
Prosti 1, vb. IV. 1. (despre oameni) A-şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost, a se tâmpi. A-şi pierde sau „a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. Prosti 2, vb. IV. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. (din prost). Prosti 3, vb. IV. (Pop.) A cerşi. (din sl. prostit „a ierta“).
Prostatic 1, -ă, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. (din prost +-atic). Prostatic 2, -ă, adj., s.m. Î. Adj. Care aparține prostatei, privitor la prostată. 2. s.m. Bolnav de prostată. (din fr. prostatique).
Prospectivă 1, adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. (din fr. prospectif). Prospectivă 2, s.f. Ştiinţă având ca obiect cauzele tehnice, economice şi sociale care accelerează dezvoltarea lumii moderne, precum și prevederea situaţiilor care pot decurge din influenţele lor conjugate. (v. Futurologie). (din fr. prospective)
Prospect 1, prospecte și prospecturi, s.n. Broșură, afiș în care sunt expuse planui, condiţiile tehnice şi de vânzare a unor lucruri, planul sau programul unor intreprinderi, al unor instituţii etc. (din lat., fr. prospectus, germ. Prospekt). Prospect 2, s.n. (Liv.) Magistrală, bulevard larg. (din rus. prospekt).
Prospăta 1, vb. I. (Reg.) 1. (Refl.) A se ospăta din belșug 2. A avea o anumită atitudine față de… 3. A mustra, a pedepsi. (din proaspăt). Prospăta 2, vb. 1. (Înv.) A relua, a reînce
Prosfora 1, prosforale, s.f. (Înv.) Dar, ofrandă, jertfă. (din pristav). Prosfora 2, vb. I. (Înv. şi reg.) A oferi, a dărui.
Proprietate 1, proprietăți, s.f. Stăpânire deplină asupra unui bun; (Concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut; raport social care ia naștere între oameni în legătură cu însușirea acestor bunuri. Proprietate 2, s.f. Trăsătură predominantă care caracterizează o fiinţă, un lucru, un fenomen etc. şi care diferenţiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. caracteristică, trăsătură, însușire. 2. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată.
Promotor 1, s.n. (Chim.) Substanţă care creşte activitatea unui catalizator. (din fr. promoteur). Promotor 2, -oare, s.m., f.. Iniţiator, animator al unei acţiuni. (din fr. promoteur, lat. promotor)
Prolog 1, prologi, s.m. Actor care, la romani, recita prologul unei piese de teatru. (din lat. prologus, fr. prologue). Prolog 2, prologuri, s.n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă şi în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; (P. ext.) Introducere, prefaţă. (din fr. prologue).
Produs 1, produse, s.n. |. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obţinute în procesul de producţie; bun, product; corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; (P. ext.) Urmare, efect, rod; produce (2). (v. produce, după fr. produit). Produs 2, s.n. Rezultatul înmulţirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); (P. ext). Înmulțire.
Procurator 1, procuratori, s.m. 1. Magistrat roman, ales de obicei dintre liberţi, însărcinaţi cu strângerea dărilor și cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Înalt demnitar în republicile Veneţiei şi Genovei, în evul mediu. (din fr. procurateur, lat. procurator). Procurator 2, s.m. Persoană care acţionează în numele cuiva, pe baza unei procuri; mandatar.
Priza 1, vb. |. A trage, a aspira tutun pe nas. (din fr. priser) Priza 2, vb. 1. (Livr.) A aprecia, a preţui. (din fr. priser).
Privighetoare 1, privighetori, s.f. Gen de păsări călătoare, insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos. Pasăre care aparţine acestui gen. (din priveghea +-toare). Privighetoare 2, privighetori, s.f. Lumânare făcută din ceară galbenă ca o turtă sau ca un colac, care se duce la biserică în săptămâna patimilor și se aprinde la denie, în noaptea de Paști, a doua zi de Paști, de Sf. Gheorghe etc.
Pristăvi 1, vb. IV. refl., (Înv. şi reg.) A muri. (din sl. prestaviti sen). Pristăvi 2, vb. IV. (Înv., despre oameni) A numi pristav (pe cineva).
Pristav 1, -i, s.m. (Înv.) Persoană care anunța populaţiei, în evul mediu, știrile oficiale; crainic. Funcţinar administrativ (în evul mediu). (din sl. pristavă) Pristav 2, -i, s.m. Vătaf pe moșia unui boier. Pristav 3, -uri, s.n. (Înv.) Comunicare oficială, ordonanţă, poruncă anunţată de pristav.
Prisosit 1, s.n. (Înv.) Prisos. Surplus. (v. prisosi). Prisosit 2, -ă, adj. (Înv.) Care prisoseşte. (v. prisosi).
Pripoi 1, pripoaie, s.n. (Reg.) Ospăţ oferit de părinții mirelui după cununie. Pripoi 2, pripoaie, s.n. (Înv.) Meta 1 care folosește la lipit sau la sudat.
Pripas 1, pripasuri, s.n. 1. (Înv. și pop.) Pui de animal domestic. (În loc. adj.) (despre animale domestice) De pripas = care rătăceşte de colo-colo; (despre copii) aban-donat, părăsit; (despre oameni) străin, venetic. (din sl. pripasă). Pripas 2, s.n. (Reg.) Despăgubire plătită pentru o vită care a produs stricăciuni în semănături străine. Pripas 3, s.n. Avere. Pripas 4, pripasuri, s.n. (Reg.) Înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă.