Primul dicționar de omonime în limba română
Prior 1, s.m. (Ist.) Titlul unui înalt magistrat în vechile oraşerepublici italiene (Florenţa, Roma etc.), Prior 2, adj. invar. (Rar) Cel dintâi (în timp sau la rând). (din it. priore, lat. prior). Prior 3, s.m. Superior al unei mănăstiri catolice. (din fr. prieur, cf. lat. prior). Prior 4, adj., Reg. (despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu (et. nec.)
Prinsoare 1, prinsori, s.f. (Pop.) Rămășag, pariu. (din prins +oare). Prinsoare 2, s.f (Pop.) Avere. Prinsoare 3, s.f. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier. (Concr.) Închisoare. Capcană pentru animale
Prins 1, s.n. Prindere. De-a prinsul Sau de-a prinselea= numee unui joc de copii. (v. prinde). Prins 2, -ă, adj. 1. Care a căzut în mâinile, în stăpânirea cuiva; arestat, captiv. (Expr.) A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. Prins 3, -ă, adj. (despre lapte) Închegat. Prins 4, -ă, adj. Ocupat cu diverse treburi.
Prinde 1, vb. II. 1.A apuca ceva Sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. (despre animale) A apuca cu dinţii, cu ghearele. A fixa, imobilizând. 2. (Fig.) A lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe. 3. A-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța. 4. A se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa) 5. A cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele. (lat. pre(he)ndere). Prinde 2, vb. III. 1. A ajunge din urmă (Și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic). A pune mâna (sau laba) pe un animal. 2. A surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă. 3. A ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare. A surprinde. Prinde 3, vb. Il. 1. A fixa ceva prin legare, coasere sau agăţare. A rămâne fixat sau agăţat (de sau în ceva). (Fig.) A înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice…
Primenit 1, primenituri, S.n. Primenire. (V. primeni). Primenit 2, -ă, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată; (Fig.) Care a suferit modificări, transformări (pozitive), care s-a înnoit, s-a împrospătat. (v. primeni).
Primă 1, prime, s.f. Retribuţie (bănească) suplimentară acordată cuiva ca recompensă (în cadrul sistemului de salarizare) pentru contribuția adusă la creșterea calitativă și cantitativă a producției; premiu (acordat în sistemul de salarizare). (din fr. prime). Primă 2, prime, s.f. (Reg.) Panglică folosită pentru a lega cosiţele fetelor pentru a împodobi pălăriile flăcăilor etc. (cf. prim”). Primă 3, -e, s.f. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. (din fr. prime).
Primat 1, s.n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. (din lat. primatus, fr. primat). Primat 2, primate, s.n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, caracterizate prin dezvoltarea mare a creierului, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. (din fr. primate). Primat 3, primaţi, adj. (În trecut, în sintagma) Mitropolit primat = titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. (din fr. primat, lat. primatis).
Primar 1, -ă, adj. De la început, originar. (P. ext.) Prim, principal, de primul grad. (Geol.) Eră primară (ȘI s.n.) = paleozoic; primordial, de bază, simplist. (din fr. primaire, cf. lat. primarius, it. primario). Primar 2, s.m. Şeful unei administraţii comunale. Președintele comitetului executiv al unui consiliu popular. (din lat. primarius, după fr. maire).
Prim 1, primuri, S.n. (Reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a hainelor. (din magh. prem). Prim 2, -ă, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. (Cu valoare adverbială la f., fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcţie sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. (despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. (din lat. primus).
Prici 1, adj., adv. (Reg.) (care este) întocmai, exact, identic. Prici 2, vb. IV. (Reg.) A povesti, a relata. Prici 3, priciuri, s.n. (Reg.) Pat improvizat, pat de scânduri. (din germ. Pritsche). Prici 4, vb. IV (Înv. și reg.) 1. (refl.) A se certa, a se judeca. Prici 5, priciuri, s.n. (Reg.) 1. Scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici; 2. Prispă. 3. Leaţ bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.
Pricazi, pricazuri, s.n. (Înv. şi reg.) |. Lucru, întâmplare care pricinuieşte cuiva necaz, pagubă. 2. Neînţelegere, discordie 3. Furt. (din sl. pricază). Pricaz 2, pricazuri, S.n. (Înv.) Ordin.
Priboi 1, -oaie, s.n. Băţ lung cu care se bat icrele pentru a le curăța de pieliţe. (din scr. priboj). Priboi 2, -oaie, s.n. Ciur de sârmă folosit de pescari la frecatul icrelor. Priboi 3, s.n. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare şi cu flori roșii. Priboi 4, s.n., art. Numele unui dans popular și melodia după care se execută.
Prezent 1, prezente, s.n. (Înv.) Dar, cadou (din fr. present). Prezent 2, s.n. Timpul actual. (din fr. present). Prezent 3, -ă, adj. Care este de faţă. Prezent 4, -ă, adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul de faţă. (cu valoare de interjecţie) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. 2. Care se petrece în timpul vieţii vorbitorului sau în epoca la care el se referă, actual, contemporan. Prezent 5, s.n. 1. Perioadă variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor, epoca, timpul actual, contemporan, contemporaneitate; (p.ext.) situaţie actuală. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acţiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. (din lat. praesens, -ntis, fr. present).
Pretor 1, pretori, s.m. (Înv.) 1. Magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare. 2. (în vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuţii în poliția administrativă și judiciară în timp de război. 3. Şef al administraţiei și al poliţiei într-o plasă. (din lat. praetor). Pretor 2, s.n. (Înv.) Instituţie condusă de un pretor.
Preşti 1, vb. IV. (Înv.) A prevedea, a presimți, a prezice. Preşti 2, vb. IV. (Reg.) 1. A bate laţuri pe pereţii de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul. 2. (despre garduri) A consolida cu nuiele puse cruciș şi acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea).
Presură 1, pres £. (Reg.) Fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân. Presură 2, s.f. (Reg.) Cheag folosit la coagularea laptelui. Presură 3, presuri, s.f. Gen de păsări (cântătoare) migratoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt şi gros, cu coada lungă și bifurcată, cu spatele brun și dungat. ,
Presor 1, -oare, s.m.f. Lucrător la presă. (cf. fr. presseur). Presor 2, -oare, adj. Car face să crească presiunea. cf. fr. presseur, it. presso’.
Presă 1, prese, s.f. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operaţia de presare a unui material, obiect. (Spec.) Mașină tipografică simplă care tipăreşte prin presarea hârtiei un zaț acoperit de cerneală. (din fr. presse). Presă 2, s.f. Totalitatea publicaţiilor cotidiene şi periodice (ziare, reviste etc.) folosite ca mijloace de informare, de educare etc. a publicului. Activitatea sau profesiunea de gazetar, de publicist; gazetărie, publicistică. (Concr.) Gazetari, ziariști.
Presat 1, s.n. Presare. (v. presa). Presat 2, -ă, adj. Care a fost supus unei presiuni, care a fost comprimat, îndesat. (v. presa).
Prepus 1, prepusuri, s.n. (Pop.) Bănuială, presupunere, suspiciune. Prepus 2, -ă, adj. s.m. |. Adj. Adăugat, pus înainte, pus mai mare peste….2. Adj. (Pop.) Bănuit, suspectat; 3. s.m. (Jur.) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplineşte o funcţie după directivele și sub controlul altei persoane.
Preparat 1, preparate, s.n. Faptul de a (se) prepara; (Concr.) Produs (mai ales alimentar) rezultat dintr-o operație de preparare. (v. prepara). Preparat 2, -ă, adj. Care a fost pregătit; Meditat. (v. prepara).
Preda 1, vb. I. A da cuiva în primire un obiect, un bun carei revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. (din sl. pr&dati). Preda 2, vb. I. A se recunoaște învins şi a se pune la dispoziţia dușmanului, urmăritorului. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. Preda 3, vb. I. A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituţii de învăţământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecţie.
Precurmat 1, -ă, adj. (Înv.) Întrerupt brusc, curmat. (V. precurma). Precurmat 2, -ă, adj. (Reg.; despre insecte) Care este îngustat în partea de mijloc a corpului (ca viespea). (v. precurmma).
Precurma 1, vb. I. (Înv.) A (se) întrerupe brusc. Precurma 2, vb. L. (Înv.) A lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară. _
Precipitat 1, precipitate, s.n. 1. Substanţă solidă care se separă dintr-o soluţie prin precipitare. 2. (despre substanţe dizolvate) Depus la fund, separat în masa soluției (prin precipitare) (din fr. precipită). Precipitat 2, -ă, adj. |. (Adesea adverbial) Care se produce sau acţionează în mare grabă, cu repeziciune; grăbit, zorit.
Prâsni 1, vb. IV. (Reg.) 1. A (se) stropi (cu apă, cu noroi etc.) 2. (Înv.) A ţâșni 3. (despre oameni) A izbucni, a pufni în râs. 4. A strănuta. _ Prâsni 2, vb. IV. (Înv. și reg.) A batjocori, a insulta.
Prâscaviţă 1, prâscavițe, s.f. (Reg.) Bătătură în talpă. Prâscaviţă 2, prâscavițe, s.f. (Reg. ) Instrument muzical.
Prăvălitură 1, prăvălituri, s.f. 1. (Înv. şi reg.) Prăvălire. 2. (Reg.) Pantă, povârniș. 3 (Reg.) Arătură negrăpată. Prăvălitură 2, s.f. (Reg.) Urdă, brânză dulce de oaie.
Prăștină 1, prăștini, s.f. (Reg.) Rachiu de tescovină sau de drojdie; ooştină. (din bg. prastina). Prăștină 2, prăștini, s.f. Prăjină care se înfige în vârful clăii de fân, pentru a o fixa. Prăjină care se pune pe stuful sau pe paiele de pe acoperişul unei case țărănești, pentru a le fixa. (et. nec.)
Prășit 1, (Rar) Prășituri, s.n. Faptul de a prăşi, prașilă, prășitură, praşă, prășire. (v. prăși). Prășit 2, -ă, adj. (despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat şi curăţat de buruieni, afânat etc. (v. prâși).