Post 1, posturi, s.n. 1. Funcție, slujbă. Post 2, s.n. Loc amenajat în vederea executării unei misiuni (de observare, de comandă etc.) Loc unde stă un agent de circulație. Post 3, s.n. Unitate de jandarmi însărcinată cu menţinerea ordinii într-o comună (rurală). Post 4, s.n. Înstalaţie înzestrată cu aparatele necesare efectuării unei operații tehnice. (din fr. poste). Post 5, posturi, s.n. 1. Interdicţie de a consuma anumite alimente, prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau perioade. De post = (despre mâncări) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică (fără carne sau grăsimi animale); (despre zile sau perioade) în care se posteşte. (din Sl. postă).
Posoci 1, vb. IV. (Reg, despre obiectele de îmbrăcăminte) A murdări foarte tare, a jegoșa. Posoci 2, vb. IV. (Reg. despre boli, răni) A se vindeca de la sine, fără tratament.
Posăi 1, vb. IV. (Înv.) 1. (despre plante) A altoi. 2. (despre oameni) A vaccina. Posăi 2, vb. IV. (Reg.) A respira Zg0motos.
Posadă 1, posade, s.f. 1. (Pop.) Curâtură (în pădure). Loc neted pe un deal sau pe un munte unde a existat 0 aşezare omenească. Posadă, s.f. Loc de odihnă pentru călători. 2. (Pop.) Trecătoare (îngustă) în munţi. (din scr. posada). Posadă’, s.f. Obligaţie a țăranilor dependenți de a face strajă în preajma trecătorilor din munţi. Posadă“, s.f. Pârghie cu ajutorul căreia se reglează poziţia pietrelor morii în timpul măcinatului, pentru a se obține, după voie, O făină mai mare sau mai fină. (P. ext.) (Reg.) Moară.
Porumbă 1, porumbe, s.f. (lat. palumba). Fructul porumbarului, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. Porumbă 2, porumbe, sf. Porumbiţă. (din porumb +-4)
Porumbar 1, porumbari, s.m. 1. Arbust sălbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe şi cu fructe sferice de culoare neagră-vineţie, cu gust acru, astringent. Porumbel, scorombar (Prunus spinosa). (din porumbă). Porumbar 2, porumbare, s.n. 1. Adăpost pentru porumbei; orumbărie, hulubărie. 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb; coşar, pătul, porumbărie. Porumbar 3, porumbari, S.m. (Reg.) Specie de uliu.
Porumbac 1, -ă, adj. (Pop. despre păsări sau despre penele lor) Pestriţ. Porumbac 2, porumbaci, S.m.-, (Pop.) Fluture mare de noapte.
Porumb 1, porumbi, s.m. 1. Plantă din familia gramineelor cu tulpina înaltă, puternică și groasă cu frunzele lungi şi ascuţite la vârf şi cu inflorescenţa un spic sau un panicul, cultivată ca plantă alimentară, industrială și furajeră. Păpuşoi, cucuruz, mălai (Zea mays). 2. Ştiulete de porumb, împreună cu boabele de pe el; boabele desprinse de pe ştiulete. (lat. palumbus). Porumb 2, -umburi, s.n. Semănătură, lan de porumb; porumbişte. Porumb 3, s.m. (Pop.) Porumbei. Porumb 4, -ă, adj. (Pop.) De culoare cenușie-albăstruie; (despre animale și păsări) Care are părul, lâna, penele de culoare cenuşiealbăstruie.
Porto 1, s.n. Taxă care se plătește pentru expedierea prin poștă a unei scrisori, a unui pachet, a unei sume de bani etc. (din it. porto). Porto 2, s.n. Vin roşu, negru sau alb, tare şi dulce, originar din Portugalia. (din fr. porto).
Porter 1, s.m. Cel care cară cu spatele greutăți (hrană pentru cabane la munte, materiale de construcţii etc.). (din fr. porteur). Porter 2, s.n. (Rar) Bere foarte tare si amăruie la gust. (din fr., engl. porter).
Portdrapel 1, s.m. Militar care poartă drapelul unui regiment; stegar. (după fr. porte-drapeau). Portdrapel 2, s.n. Toc de piele în care se fixează drapelul pentru a putea fi purtat. (din port+ drapel).
Portativ 1, portative, s.n. Grup de cinci linii orizontale, paralele şi egal distanțate, pe care și între care se scriu notele muzicale. (et. nec.). Portativ 2, -ă, adj. Uşor de purtat sau de transportat; portabil, transportabil. (din fr. portatif).
Port 1, porturi, s.n. 1. Faptul de a purta sau de a deține. 2. Conduită obișnuită, firească, normală. 3. Îmbrăcăminte caracteristică unui popor, unei regiuni, unei epoci etc. Îmbrăcăminte folosită la anumite ocazii. (din purta). Port 2, porturi, s.n. l. Complex tehnic amenajat pe malul unei ape navigabile, prevăzut cu instalaţiile necesare pentru acostarea, încărcarea, descărcarea și repararea navelor. 2. Oraș care are un port. (din fr. port, it. porto).
Poroș 1, -ă, adj. (Reg., despre cai) Nărăvaș. Poroș 2, -ă, adj. (Reg.) Foarte ROŞU; pararoșu.
Pori 1, vb. IV. (Reg. despre fân) A strânge, a aduna. Pori 2, vb. IV. refl. (Reg. ) 1. A se înmulți, a spori în număr 2. A se schimba, a se preface.
Porfir 1, porfire, s.n. Rocă vulcanică dură, formată din cristale mari de feldspat, cuarț etc., înglobate într-o masă de felspat sticloasă. (din ngr. porfiritis, fr. porphyre). Porfiră 1, porfire, s.f. (Înv.) Purpură (ngr. porfira). Porfiră 2, s.f. Porfir.
Porcoi 1, porcoi, s.m. (Pop.) 1. Porc mare. 2. Porcușor (pește mic) 3. (Reg.) Strugure mare cu boabele dese. Porcoi 2, porcoaie, s.n. (Pop.) 1. Grămadă de fân, de paie etc,, 2. Colibă făcută din fân, paie etc., în care se adăpostesc țăranii la cosit.
Porcie 1, porcii, s.f. (Înv. şi reg.) 1. Murdărie mare; (Fig.) faptă, acțiune sau vorbă grosolană, indecentă. 2. Necioplire. Porcie 2, porcii, s.f. (Reg.) Pir. (plantă erbacee).
Porcărit 1, s.n. (Înv.) Impozit care se plătea în trecut pe porci; goștină. Porcărit 2, porcărituri, s.n. (Reg.; la unele jocuri cu mingea) Prinderea mingii aruncate de membrii echipei adverse și apoi lovirea acestora cu ea.
Porcărie 1, porcării, s.f. 1. (Pop.; cu sens colectiv) Turmă de porci. 2 (Reg.) Produse alimentare din carne de porc; 3. (Reg.) Cocină de porci. 4. (Pop.) Murdărie mare. Porcărie 2, s.f. (Reg, în unele jocuri cu mingea) Rol de porcar.
Porcări 1, vb. IV. (Reg.) A insulta grosolan (pe cineva). Porcări 2, vb. IV. (Reg; la unele jocuri cu mingea) A avea rolul de prinzător şi de aruncător al mingii.
Porcăreală 1, porcăreli, s.f. (Reg.) 1. Insultare grosolană prin cuvinte obscene. 2. Murdărie, dezordine. Porcăreală 2, porcăreli, s.f. (Reg.; la unele jocuri cu mingea) Prindere a mingii aruncată de membrii echipei adverse și aruncarea ei după aceștia.
Porcăraș 1, porcărași, s.m. (Reg.) 1. Pasăre de baltă cu ciocul lung; fluierar. 2. Băiat tânăr care îngrijește porcii. Porcăraș 2, porcărași, s.m. (Reg.) 1. Fiecare dintre jucătorii care prind mingea aruncată de echipa adversă, cu care apoi îi țintesc pe membrii acesteia.
Porcăi 1, vb. IV. (Pop. și fam.) l. A (se) insulta în mod grosolan 2. A se purta ca un porc. Porcăi 2, vb. IV. (Reg. la unele jocuri cu mingea) A avea rolul de porcar.
Porcan 1, porcani, s.m. (Reg.) 1. Om obraznic. 2. Porc mare. 3. Peștişor cu corpul în formă de fus care trăieşte în apele de deal și de şes; porcușor. Porcan 2, porcane, s.n. (Reg.) Grămadă de fân, de trifoi etc. Porcoi.
Porc 1, -i, s.m. Mamifer domestic omnivor, cu botul ascuțit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt, crescut pentru carnea şi grăsimea lui (lat. porcus). Porc 2, -i, s.m., art. Numele unei constelații din emisfera boreală.
Poranic 1, poranici, s.m. (Reg.) Copil. Poranic 2, s.m. (Reg.) Plantă cu bulbii căreia se prepară salepul (produs alimentar care se foloseşte la băuturile răcoritoare).
Por 1, pori, s.m. (Reg.) Grămadă de fân, de paie etc. Căpiţă, claie etc. Por 2, pori, s.m. |. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze şi de substanțe nutritive. (din fr. pore, lat. porus).
Popoţa 1, vb. 1. (Reg.) A (se) împopoța. Popoţa 2, vb. L. (Reg.) |. A (se) cocoța. 2. (despre oameni) A se întărâta, a incita.
Poponeţ 1, poponeți, s.m. (Reg.)1. Şoarece de câmp, șoarece de pădure. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău, popândeț. (et. nec.). Poponeţ 2 poponeţ, s.m. (Reg. glumeţ) Popă, preot. Poponeţ 3, poponețe, s.n. (Reg.) |. Feștilă Sau fitil de opaiţ, (P. gener.) Opaiţ. 2. Sfeşnic. (et. nec.) Poponeţ 4, poponete, s.n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). (din Cuv. popou). Poponeţ 5, poponeți, s.m. (Pop.) 1. Plantă cu tulpina volubilă și cu flori odorante, albe sau 10Z&; volbură. 2. Plantă din familia gramineelor, cu frunze subțiri și cu un spic în vârful tulpinii, asemănător cu acela al grâului.