Definițiile și sensurile omonimului Poamă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Poamă

Poamă 1, poame, s.f. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; (P. gener.) Fruct. Fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii. 2, (la pl.) Fructe tăiate felii, uscate ]a soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă. 3. (Reg,; la sg. cu sens colectiv) Struguri. Stafidă. Viţă de vie. (la pl.) Coacăz. (din lat. poma). Poamă 2, s.f. (Fig.) Persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu. Femeie ușuratică, stricată.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Pluton
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Pluton

Plutoni 1, plutoane, s.n. Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din trei sau patru grupe. (P. anal.) Grup de persoane cu preocupări sau ocupații comune. (P. ext.) Stol, pâlc. 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într-o anumită poziţie pe parcursul unei curse de alergări, caiaccanoe, ciclism etc. (din fr. peloton, it. plotone). Pluton 2, plutoni, s.m. Corp de roci magnetice, în general de dimensiuni mari, fixat prin intruziune în masa unor strate sedimentare. (din fr. pluton).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Plută
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Plută

Plută 1, plute, s.f. Ambarcatie ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. (din bg. pluta). Plută 2, plute, s.f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă și îngustă; plutaș 2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic și mai ușor decât apa, obținut din stratul exterior al scoarței unor specii de stejar și folosit pentru fabricarea dopurilor, a colacilor de salvare, ca material izolant, în construcția avioanelor etc.; suber, (Rar) Dop fabricat din plută. Bucată de lemn sau de alt material ușor care se leagă de sfoara undiței pentru a o face să plutească la suprafața apei. Bucățică de lemn ușor în care se înfige fitilul candelei. (din bg. pijuto).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Plumb
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Plumb

Plumb 1, s.n. Element chimic metalic, moale și greu, maleabil, de culoare cenușie-albăstruie, lucios în momentul obținerii sau când este așchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de caldură și de electricitate, folosit la fabricarea tevilor de canalizare și a tablelor pentru căptuşirea unor aparate în industria chimică, la confecţionarea plăcilor de acumulatoare etc. (din lat. plumbum). Plumb 2, s.m. Glont, proiectil. Plumb 3, s.n. 1. Disc mic de plumb (1), cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. Greutate de diferite forme, folosită ca lest

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Plisă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Plisă

Plisă 1, plise, s.f (Reg.) 1. Loc adânc și liniștit în albia unui râu. „2. Loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele 3. Loc pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută. Plisă 2, plise, s.f. (Înv.) Ţesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Pliocen
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Pliocen

Pliocen 1, plioceni, adj. Care apartine celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. Pliocen 2, s.n. A doua epocă a neogenului, situată între miocen și perioada cuaternară, reprezentată în partea de vest a Europei prin depozite marine, iar în cea de est, prin depozite lacustre. Pliocen 3, s.n. Serie de straturi geologice din pliocen. (din fr. pliocene).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Pleviță
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Pleviță

Pleviţă 1, plevițe, s.f (Reg.) ]. Placă de fier care îmbracă partea de jos a leucii; 2. Bucată de fir care se bate în cuie sau în nituri pentru a acoperi o crăpătură la vase, la albii etc. 3. Scoabă, crampon, cârlig, agrafă.(din plev +-ițâ). Pleviţă 2, plevițe, s.f. (Reg.) 1. Plevaiţă 2. (Cu sens colectiv) Puieţi şi pești mărunți de orice specie; plevușcă.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Plesnitoare
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Plesnitoare

Plesnitoare 1, plesnitori, s.f. 1. (Reg.) Sfichiul biciului, pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce zgomote puternice. (din plesni +-toare). Plesnitoare 2, s.f. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului şi roată pentru a împiedica frecarea acestora. Plesnitoare 3, s.f. Plantă erbacee din familia curcubitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesneşte cu zgomot şi aruncă seminţele la distanță.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Pleașcă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Pleașcă

Pleaşcă 1, plășci, s.f. (Înv.) 1. Pradă de război, captură, jaf. 2. Plevuşcă. 3.(Pop. și fam.) Noroc neașteptat. 5. (Pop şi fam., adv.) Gratis, pe nemuncite, degeaba. (din bg, scr. pljacka). Pleașcă 2, s.f. (Reg.) Bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întăreşte o grindă slabă sau se prelungeşte o bârnă scurtă. Pleașcă 3, s.f. (Reg.) Om chel.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Plânge
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Plânge

Plânge 1, vb. III. 1. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situaţie dureroasă, vărsând lacrimi, tânguinduse. A regreta o fiintă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). (lat. plangere). Plânge 2, vb. III. A-și arăta nemulţumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. A face o reclamaţie, a înainta o plângere; a reciama.

Read More