Huci 1, huciuri, s.n. (Reg.) Pădurice odrăslită, mică şi deasă; crâng, tufiş. (din ucr hula „desiş’*). Huci 2, huciuri, s.n. (Reg.) Maşină de scărmănat lâna.
Hotă 1, hote, s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată a vetrei. Hotă 2, -te, s.f. Construcţie de zid, de metal etc. aşezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta şi elimina printr-un coş de ventilaţie. (din fr. hotte). Hotă 3, s.f. (Var. a lui jotă) Dans popular spaniol cu mișcare repede și acompaniament de castaniete, la care perechile dansează faţă în faţă pe loc; melodia acestui dans. (din sp. jota).
Hot 1, hoturi, s.n. (Reg.) Bucium făcut din coajă de salcie. Hot 2, hoturi, s.n. (Reg.) Bucată.
Horn 1, hornuri, s.n. Parte a coşului de fum al unei sobe, socotită din canalul îngropat în zidărie; (P. ext.) Întregul coș de fum al unei sobe. (din ucr. hom). Horn 2, s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pereţilor circurilor glaciare. (cf. germ. Horn, fr. horn).
Horă 1, s.f. (Astron.). Coroană boreală. Horă 2, hore, s.f. art 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; melodie după care se execută acest dans; Petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare. (din bg. horo).
Hop 1, interj. Exclamaţie care însoţeşte o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână) a unui lemn. 2. (Cu valoare verbală), Sugerează sosirea neașteptată a cuiva: Hop că vine 1 3. Exprimă o surpriză (neplăcută). (onomatopee). Hop 2, hopuri, s.n. |. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se); Fig.) Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol; zeâlţâitură. (din hop”).
Homicid 1, -ă, adj., s.m., f. Ucigaș, asasin. (din fr. homicide). Homicid 2, homiciduri, s.n. Omor, crimă, asasinat.
Holocen 1, -ă, adj. Care se referă la holocen. (din fr. holocene). Holocen 2, s.n. Ultima epocă a erei cuaternare; aluviu (din fr. holocene).
Hodorog 1, interj. (Onomatopee). Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. Hodorog 2, -oagă, 1. s.n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. s.m., f. Persoană bătrână neputincioasă, ramolită. Hodorog 3, -oasă, s.f., art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei, cu ritm vioi, melodie după care se execută acest dans. (din hodorogi, derivat regresiv). Hodorog 4, hodoroage, s.n. (Reg.) Coş înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile cu apă mică.
Hipogeu 1, -ă, adj. Care trăiește sub pământ. (din fr. hypogee, cf.gr. hypo „sub“, ge „pământ““) Hipogeu 2, s.n. (În antichitate) Construcţie subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. (din fr. hypogee).
Hipnotic 1, -ă, adj. 1.Provocat de hipnoză. 2. (Fig.) Captivant, fascinant. (din fr. hypnotique). Hipnotic 2, s.n. Substanţă care provoacă somnul artificial; hipnotizant, soporific, somnifer. (din fr. hypnotique).
Hilar 1, -ă, adj. (Anat.) Care se referă la hil, care aparţine hilului. (din fr. hilaire). Hilar 2, -ă, adj. var. a lui ilar, – ă, adj. (Rar) Ilariant. (din fr. hilare, lat. hilaris).
Hidronim 1, hidronime, s.n. Care denumește o apă. (din fr. hydronyme). Hidronim 2, -ă, adj. Cuvânt care denumeşte o. apă. (din fi. hydronyme).
Hidrograf 1, hydrografe, s.n. Grafic care indică variaţia nivelului sau debitului unui curs de apă, egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă. (din fr. hydrographe). Hidrograf 2, -i, s.m. Specialist în hidrografe. (din fr. hydrographe).
Hidragog 1, adj. Puternic. Hidragog 2, s.n. Purgativ puternic. (din fr. hydragogue).
Hereghie 1, hereghii, s.f. (Înv.) Monetăria statului. Hereghie 2, hereghii, s.f. (Reg.) Origine, neam.
Heredie 1, heredii, s.f. (Reg., înv.) Ocupaţie. Heredie 2, heredii, s.f. (Reg., înv.) Huruială.
Hep 1 1, interj. (Reg.) 1. Strigăt de goană al vânătorilor 2. Strigăt al pădurarilor, al birjarilor etc. Hep 2, hepuri, s.n. (Reg.) CoSor, cuțit încovoiat pentru curățatul viilor.
Hematogen 1, -ă, adj. Care produce sânge, care face să crească numărul globulelor roșii din sânge. (din fr. hematogene). Hematogen 2, s.n. Produs alimentar concentrat, obținut prin amestecarea sângelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate și folosit ca tonic puternic în anemii pernicioase, slăbiciune anormală. (din fr. hematogene, cf. gr. haima „Sânge“, gennan „a produce’“.
Heliotrop 1, heliotroape, s.n. 1. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. Heliotrop 2, s.n. Varietate de calcedonie de culoare verde-închis sau roșie, cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale. (din fr. heliotrope). Heliotrop 3, heliotropi, s.m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori albe sau albastre-deschis întrebuințate în industria parfumului.
Hâţă 1, hâte, s.f. (Reg.) Săniută; cioaclă. Hâţă 2, hâre, s.f. (Reg.) Turmă de porci; ciurdă.
Hârzob 1, -oabe, s.n. Funie groasă întrebuințată la coborârea sau ridicarea de greutăți. (din bg. vărzop’“legătură“). Hârzob 2, -oabe, s.n. Coşuleţ din cetină de brad, în care se pâstrează păstrăvi afumaţi.
Hânsă 1, s.f. (Reg.) Ploaie scurtă, la intervale. Hânsă 2, s.f. (Reg.) Dor, nostalgie.
Hâj 1, s.m. (Reg.) Afurisit, blestemat. Hâj 2, s.n. (Reg.) 1.(Înv.) Bordei. 2. Şură.
Hău 1, bâuri, s.n. Prăpastie adâncă; abis, genune, (În expr.) Cât (e) hăul= niciodată. (et. nec.). Hău 2, hăuri, s.n. (Rar) Hăuit. (din hăui, derivat regresiv). N
Hăţi 1, vb. IV. (Reg.; despre câini) A asmuţi, a asmuţa. j Hăţi 2, vb. IV (Reg.) A smuci pe cineva; a zgâlțâi. (din hâţ). |
Hăţaș 1, hățași, Cal care se mână cu ajutorul hăţurilor, înhămat alături de un lăturaş. (din hăț +-aș). | Hăţaş 2, hățașuri, s.n. (Reg.) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure. 2. Drum râpos, abrupt, cu coaste repezi. (et. nec.).
Hăţ 1, hățuri, s.n. 1. Parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpeţelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămaţi. 2. (Reg.) Laţ, juvăț. (cf. hap). | Hăț 2, interj. var. a lui hâ.
Hăti 1, vb. IV. (Reg.; înv.) A trage, a scoate. | Hăti 2, vb. IV (Reg.) A opri cursul unei ape sau trecerea pe un drum; a baricada. (din ucr. hatyty).
Hăitaş 1, hăitașe, s.n. (Reg.) Acţiunea de stârnire a vânatului. (din magh. bhajtas). Hăitaș 2, hăitași. Om care, făcând gălăgie mare, stârneşte vânatul din ascunzători şi îl goneşte spre vânători; gonaci, gonaş, hăitar. (din baită+-aș).