Grifon 1, grifoni, s.m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur şi cu urechi de cal. (din fr. griffon). Grifon 2, s.m. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos.
Gri 1, adj.invar. Cenuşiu. (din fr. gris). Gri 2, s.n. Culoare cenușie. (din fr. gris).
Greu 1, grea, adj. 1.Care are greutate, care cântărește mult; (Pop.) Gravidă; (despre nori) De culoare neagră, aducător de furtună. 2 Împovărat, îngreunat, încărcat. II.1.Care pare că apasă. 2. Care produce o senzaţie de neplăcere, de insuficienţă respiratorie; care miroase rău; (despre somn) Adânc; (despre ceată) Compactă, deasă; [II.]. Care cere eforturi mari, anevoios. 2. Care se suportă cu mari suferinţe; Serios, grav. (lat. grevis = gravis). Greu 2, s.n. 1.Greutate, dificultate, împrejurare dificilă, impas. 2.Povară, sarcină. 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. (lat. grevis = gravis).
Greş 1, greșuri, s.n. Greşeală, eroare. (Loc. adv.) Fără greș, adică în mod perfect, fără a comite vreo eroare. (Expr.) A da greş, A nu avea greş. (din greși – derivat regresiv). Greş 2, s.n. (Reg.) Petic de pământ între două brazde, rămas din greşeală nearat. Greş 3, greși, s.m., (Înv.) Ciorchină mică de struguri.
Grenadă 1, grenade, s.f. Proiectil uşor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. (din fr. grenade, cf. it. granata, germ. Granate). Grenadă 2, s.f. Obiect de forma unei grenade, folosit în atletica ușoară pentru probele de aruncare; (P. ext.) Probă atletică practicată cu acest obiect. Grenadă 3, s.f. Piatră prețioasă roşie, de efect, dar de calitate inferioară.
Grefă 1, grefe, s.f. Serviciu din cadrul unei instanţe judecătorești care întocmește, păstrează, comunică etc. actele de procedură. (din fr. greffe). Grefă 2, grefe, s.f. 1. Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul; grafon. 2. Operaţie de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe.
Grânar 1, grânari, s, , s.m. (Înv.) Negustor de cereale. (din ii [pl. lui grâu] + -ar). Grânar 2, grânare, s.n. 1. Magazie de cereale; hambar. 2. (Fig.) Ţinut sau ţară care produce grâne din abundență şi care aprovizionează cu ele şi alte ţări sau alte regiuni.
Gravitate 1, s.f. Aspect extrem de mportant prin consecinţele neplăcute, primejdioase pe care le poate avea. (din fr. gravite, lat Bravitas, -atis). i Gravitate 2, s.f. Seriozitate severitate, sobrietate extremă (în manifestări, atitudini etc.). Gravitate 3 itaie » S-f. (Rar) Grav
Graţie 1, grații, s.f. 1. Drăgălășenie, fineţe, gingășie. 2. Bunăvoință, preferinţă. (din lat. gratia) Graţie 2, prep. Cu D. : Datorită: „Graţie ei i-a revenit inspiraţia poetică“. (Rebreanu).
Grapă 1, grape, s.f. Unealtă agricolă formată dintr-un grătar cu dinţi, cu discuri, cu roți dinţate etc sau dintr-o legătură de mărăcini, care servește la mărunţirea, afânarea ȘI netezirea pământului arat, la acoperirea seminţelor etc. (cf. alb a Pe „undiţă, cârlig de Grapă 2, grape, s.f. Tip de inflorescență în formă de ciorchi ne. (din fr. grappe).
Granat 1, granate, s.n. Silicat natural de calciu, de magneziu, de fier, de mangan, de aluminiu sau de crom, întrebuințat ca piatră de șlefuit sau, în stare pură (de culoare roşie), ca piatră semiprețoasă. (din germ. Granab). Granat 2, granaţi, s.m. Plantă erbacee aromatică cu frunze lobate şi cu flori albe sau nec.). galbene.
Gram 1, s.n. Unitate de măsură reprezentând a mia parte dintr-un kilogram. (din fe. granune, cf germ. Gramm, gr. gramina). Gram 2, adj. (În sintagma) oloraţie gram = metodă de laborator care constă în colorarea preparatelor bacteriene şi care permite clasificarea microbilor în erampozitivi și gramnegativi. (din tr. engl. gram, cf. Gram bacteriolog danez).
Grai 1, graiuri, s.n. ]. Glas, voce. OC. adv. Într-un grai, adică într-un glas, toţi deodată. 2. Facultatea de a vorbi, limbaj. Loc. adv. Prin viu grai adică oral. 3. Limbă; Fel de a vorbi: sv edita (din grăi – derivat re Grai 2 s.n. Unitate lingvistică subordonată dialectului, Caracteristică pentru o regiune mai puţin întinsă. (P. ext.) Dialect.
Grafic 1, -ă, adj. 1.Referitor la metoda de a reprezenta prin desen O mărime, Variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile, care aparţine acestei metode. 2. Privitor la felul ln care se realizează o tipăritură (din fr. graphique). Grafic 2, grafice, s.n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a Variâției unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice hărţi a unor date din diverse domenii de activitate. (din fr. graphique).
Gradat 1, -ă, adj. 1. (despre aparate, instrumente etc.) Împartit în grade. Gradat 2, -ă, Care suie sau coboară treptat, care are loc, se produce pe rând, într-o succesiune ascendentă sau descendentă. (V.grada). Gradat 3 , gradați, s.m. Militar având un grad inferior celui de ofițer. (din fr. grade).
Gondola 1, vb. A bomba (o tablă, un placaj etc.). (din fr. gondoler). Gondola 2, vb. (Rar) A se mişca unduindu-se. (din gondolă). Gondolă 1, -le, s.f. 1. Barcă lungă, puţin adâncă, cu prora şi pupa ridicate, care se conduce cu o singură vâslă, fiind folosită în special pe canalele Veneţiei pentru transportul de persoane. 2. Nacelă în care se află motorul unui dirijabil. (din it. gondola). Gondolă 2, s.f. (Com) Mobilă care serveşte la prezentarea mărfurilor într-un magazin cu autoservire. (din fr. gondole).
Gomă 1, gome, s.f. 1. Tumoare cu aspect de noduli, de natură infecțioasă sau parazitară, care apare pe piele, ficat etc. 2. Secreţie cu aspect vâscos produsă de unele plante sub acţiunea bacţeriilot parazite. (din fr. gomme). Gomă 2, s.f. (Cu sens colectiv) Persoane care aparțin lumii elegante, societății cu pretenţii de distincţie; (Fam.) eleganţă exorbitantă, pretențioasă. (cf. gomă).
Golomoz 1, s.m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori roşietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră. (et. nec.). Golomoz 2, s.n. var. a lui gălămoz. (Reg.) Bot, cocoloş, bulz (dintr-un material solid). (et. nec.).
Golf 1, s.n. Joc sportiv, între două sau patru persoane, în care se urmăreşte introducerea unei mingi nici şi tari în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. (din engl. fr. golf). Golf 2, golfuri, s.n. Parte a unui ocean, a unei mări sau a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă) a uscatului. (din fr. golfe).
Gol 1, goală, adj. 1. (despre oameni). Care nu are pe Corp (sau pe o parte a corpului) nici un fel de îmbrăcăminte; dezbrăcat, nud; (despre păsări sau animale) Golaş, (despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; (despre pereţi) Care nu are agăţat sau lipit nimic pe el. 2. (despre suprafeţe, terenuri, regiuni) Care nu este acoperit cu vegetaţie, cu case etc. sau care este fără fiinţe, pustiu. Care nu are acoperiş. 3. (despre alimente) Care nu este asociat (combinat) cu nimic altceva; simplu. (din sl. golu). Gol 2, goluri, s.n. Spaţiu liber, cavitate (în interiorul unui corp); vid. Gol 3, goluri, s.n. (la unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. (din eng. goal).
Godin 1, godini, s.m. Godac. Purcel (până la un an). Godin 2, godinuri, s.n. Sobă de fier folosită la încălzit. (din fr. Godin – n.pr.).
Gnom 1, s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuieşte în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. (din fr. gnoihe, it. gnomo, lat. gnomus). Gnom 2, s.n. (Liv.) Sentinţă, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. (din it. gnome, cf. gr. g&nome).
Glumă 1, glume, s.f. Scurtă poveste plină de haz (şi cu un final neașteptat), care provoacă râs şi veselie; anecdotă. (din sl. glumă, bg. gluma). Glumă 2, glume, s.f. (Bot.) Bractee (frunzișoară) situată la baza fiecărui spiculeţ al unei plante graminee. (din fr. glume).
Glonţan 1, glonţane, s.n. (Reg.) Pământ mocirlos îngheţat; noroiul înghețat de pe urmele carelor și vitelor. (din glonț +-an) Glonţan 2, adj. (Reg.) Vârtos ca glonţul; zgrunţuros.
Glob 1, globuri, s.n. 1. Corp sferic sau sferoidal, (Spec.) Corp sferic, de sticlă sau de porțelan, montat la o lampă sau la un bec. 2. Planetă locuită de oameni; pământul; (Spec., în sintagma) Glob terestru, Glob pământesc, Glob ceresc etc. (din fr. globe, lat. globus). i Glob 2, globi, s.m. (în Sintagma) Glob ocular = parte a ochiului, de formă sferoidală, adăpostită în orbită,
Gloabă 1, -be, s.f. Cal slab, prăpădit; mârţoagă. (din sl. globa). Gloabă 2, s.f. Amendă care se aplică cuiva, ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime.
Glicină 1, s.f. Plantă decorativă agățătoare, cu flori albastre şi parfumate. (din fr. glycine). Glicină 2, s.f. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezența unei substanţe alcaline, folosită ca reductor în fotografie. (din germ. Glyzin).
Gira 1, vb. |. A-şi da girul, a garanta printr-un gir. (din germ. girieren). ă Gira 2, vb. |. (Var. a lui gera). A administra pe socoteala şi în locul altuia. (din fr. gerer).
Gineceui 1, ginecee, s.n. |. Apartament rezervat femeilor în casele antice greceşti. 2. Loc rezevat femeilor în vechile biserici creştine. (din fr. gynecee, lat. gynaceum). Gineceu 2, s.n. (Bot.) Pistilui unei flori.
Gin 1, ginuri, s.n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. (din engl., fr. gin). Gin 2, s.n. Instrument pescăresc pentru prins cega.