Primul dicționar de omonime în limba română
de formă tronconică, prevăzut cu o gaură în fund, folosit pentru plantarea (în casă) a florilor. (din Ic. giivec). Ghiveci 2, ghiveciuri, s.n. 1. Mâncare preparată din tot felul de legume, cu sau fără carne. 2. (Fig.; peior) Creaţie literară, muzicală etc. eterogenă și lipsită de valoare.
Ghionoaie 1, ghionoi, s.f. (ornit.) Ciocănitoare. (cf.alb. gjon „cucuvea“). Ghionoaie 2, s.n., pl. (sg. ghionoi). Târnăcop a cărui parte metalică este ascuţită ia unul dintre capete şi în formă de ciocan la celălalt capăt.
Ghioc 1, ghioci, s.m. (Bot.; reg.) Albăstrea. (et. nec.). Ghioc 1, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porțelan, care trăiesc în mările calde; (P. restr.) Cochilia acestor melci, întrebuințată ca ornament sau pentru preziceri asupra viitorului cuiva. (lat. cloca = cochlea).
Ghimirtie 1, ghimirli, s.f. Ferăstrău cu pânza îngustă. (et. nec.). Ghimirlie 2, s.f. Casă mică şi sărăcăcioasă.
Ghid 1, ghizi, s.m. Persoană care conduce şi îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori, dându-le explicaţii necesare; călăuză. (din fr. guide). Ghid 2, ghiduri, s.n. Carte cuprinzând informaţii de călătorie, hărți, planuri, îndrumări necesare unui turist pentru orientarea întro ţară, într-o regiune, într-un muzeu. (din fr. guide).
Gheţar 1, ghetare, s.n. Instalaţie cu pereții dubli în care se menţine o temperatură joasă prin introducerea unei bucăţi de gheaţă, folosită pentru păstrarea alimentelor, răcirea băuturilor etc.; răcitor. (din gheață+-ar). Gheţar 2, ghețari, s.m. Masă de gheață formată în regiunile alpine şi cele polare și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitaţiei.
Ghem 1, gheme, s.n. 1. Obiect de formă (relativ) sferică, rezultat prin depănarea unor fire (de aţă, de lână etc.). Ghem 2, Al treilea compartiment al stomacului rumegătoarelor. (lat. -*glemus = glamus). Ghem 3, ghemuri, s.n. Fiecare dintre «punctele câştigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului), în limitele unui set. (din engl. game).
Ghebe 1, s.f., pl. (sg. ghebă) (Reg.) Manta țărănească lungă, cu găitane.(din tc. kebe). Ghebe 2, s.f., pl. (Reg.) Ciuperci comestibile ce cresc pe trunchiul arborilor. (din gheb).
Ghebă 1, gheburi, s.n. 1. Cocoaşă (la om). 2. Înălţime, ridicătură de teren. (lat. *glibbus, din *pibb(u)lus, din gibbus). Ghebă 2, ghebe, s.f. (a pl.). Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur împrejur un inel alb, şi cu pălăria galbenă-brună. Ghebă 3, ghebe, s.f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. (din tc. kebe).
Gheaţă 1, -eţuri, s-f. Apă în stare solidă (înghetată). (lat. glacia). Gheaţă 2, s.f. Numele unor plante cu frunze cămoase, acoperite cu papile albe, cu flori roz, roşii sau albe, originare din Africa.
Germinator 1, -oare, adj. Care poate germina sau care poate face să germineze. (din fr. germinateur). Germinator 2, s.n. Aparat, instalație care determină procentul de germinaţie al diferitelor seminţe; aparat cu care se poate obține germinarea artificială a unor seminţe. (din fr. germinateur).
Geniu 1, s.n. ]. Talent, dispoziție naturală, Capacitate de creaţie excepțională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăţilor umane; Persoană care are asemenea calități. 3. Spirit, demon, fiinţă supranaturală (bună sau rea) care în credințele celor vechi veghea asupra soartei unui om. (din lat. genius). Geniu 2, s.n. Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificaţie, cu construirea de poduri etc.; trupele care fac parte din această armă. (din fe. genie).
Generator 1, generatoare, adj. Care generează, produce, determină ceva; s.f. Linia dreaptă care generează prin deplasarea în spaţiu o suprafață regulată. (din fr. gencrateur, lat. generator). Generator 2, generatoare, s.n. I.Aparat, mașină sau instalaţie care servește la producerea unei forme de energie folosind energie de o altă formă. 2. Aparat sau instalație care serveşte la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. (din fr. gEncrateur, lat. generator).
General 1, generali, s.m. Denumire generică pentru grade de ofițeri superioare gradului de colonel: persoană care are un astici de grad. (din fr. general, cf. rus. phenera]). General 2, -ă. Care este comun tuturor (sau marii majorităţi a) fiinţelor sau obiectelor dintr-o anumită categorie. 2. Care priveşte ceva în ansamblu, în trăsăturile fundamentale, care se ocupă în linii mari de ceva. (din fr. general, lat. generalis).
Gen 1, genuri, s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc. 2. Fel de a fi al cuiva. (din lat. genus, -eris). Gen;, s.n. 1. Diviziune obținută prin clasificarea creaţiilor artistice după formă, stil, temă. Pictură de gen, adică pictură care înfățișează aspecte ale vieţii de toate zilele. 2. Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creaţiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. Gen 2, s.n. Categorie gramaticală bazată pe distincţia dintre fiinţe şi obiecte, precum și dintre ființele de gen masculin și cele de sex feminin. Gen 3, s.n. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. Gen 4, s.n. (Log.). Clasă de obiecte ce au note esenţiale comune şi cuprind cel puţin două specii.
Geme 1, s.f., pl, (sg. gemă). Nume generic pentru orice piatră prețioasă translucidă; Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră prețioasă sau semiprețioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative (adj. în sintagma) sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină. (din fr. gemrmne, lat. gem ma). Geme 2, vb.IlI. Intranz. 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri; A fremăta, a murmura, a vui. 2.(Fig.) A fi plin, încărcat peste măsură. (lat. gemere).
Gelepi 1, gelepi, (Înv.) s.m. Negustor oriental din Evul Mediu care cumpăra vite din Ţările Române spre a le vinde în Constaninopol. (din tc. ceiep). Gelep 2, s.m. (Reg.) ireadă, ciurdă. Gelep 3, gelepuri, s.n. Taxă.
Geantă 1, genţi, s.f. Obiect in piele, din pânză, din materia plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care serveşte la transportarea cu mâna a unor acte, cărţi, caiete to: serviă; tă. (din te. canta). etă: posetă, Geantă 2, (Var. a lui, jantă, jante). Partea exterioară periferică a unei roţi de autovehicul, e bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. (din îr. jante).
Gâtlane 1, Adj. (În sintagma) Prună gâtlană (și substantivat, f.) = varietate de prune alungite la unul dintre capete; prună cu gât. – Gâlt (înv. „gât” < sl.) + suf. -an. Gâtlane 2, -Ă, gâtlane, s. n., adj. 1. S. n. (Înv. și reg.) Gât
Gâscăriță 1, femeie sau fată care păzește gâștele. Gâscăriță 2, Numele a două plante care au tulpina și frunzele acoperite cu peri și flori mici albe.
Gârliţă 1, garlică, si. (Rar) Diminutiv al lui gârlă. (din gârlă+iță). | oare, Garliță 2, s.f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică cu carnea gustoasă. (et. nec.).
Găvan 1, găvan, s.n. (Pop.-) Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. (cf. bg., scr. vagan). Găvan 2, s.n. Orbita ochiului. j Găvan 3, s.n. (Spec.) Strachină sau blid (de lemn); conţinutul unui astfel de vas.
Găselniţă 1, găselnite, s.f. Fluture mic, de culoare roşie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere. (din bg. găsenică omidă“). Găselniţă 2, găselnițe, s.f. (Fam.) Situaţie de efect găsită și exploatată de cineva într-o operă literară, de critică etc. (din gâst +elniţă).
Gălbinare 1, (Med.; pop.) Icter. Culoare galbenă a feței; paliditate. Gălbinare 2, Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenáre s. f.] – Din galbin.
Gălbeneală 1, Paliditate, paloare (a feței) Gălbeneală 2, Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.
Gălbează 1, ! -eze, s.f. (Cuv. autohton). Boală la oi și la bovine Provocată de un vierme paraziţ Care trăieşte în căile biliare ale acestor animale. Gălbează 2, s.f. Numele a patru secii de plante parazite;
Gălămoz 1, gălomoaze, s.n, pot, cocoloș, bulz. (var. golomoZ). Gălămoz 2, s.m. Plantă erbacee renă din familia gramineelor, Cu flori roşietice sau violete, cultivată ca plantă furajeră. (var. golo02).
Găinușă 1, -şe. Diminutiv al i ăină. (din Băină +-ușă). | Găinușă 2, s.f. Plantă din fam. Jia rozaceelor cu tulpina scurtă $i u flori albe.
Găina 1, vb. |. Refl. (desPte păsări) A-și lepăda găinaţul. (din gâinal, derivat regresiv). Găina 2, vb.L. Intranz. (RA, ) despre Oameni) A lâncezi, a boli.
Găgăuţă 1, găgăuți, s.m. Bărbât prostănac, tont. Găgăuţă 2, găgauțe, s.f. Fentje prostânacă, toantă.