Primul dicționar de omonime în limba română
Freză 1, freze, s.f. 1. Unealtă aşchietoare cu unul sau mai multe tăișuri dispuse asimetric în jurul unui ax şi având o mişcare de rotaţie, folosită la prelucrarea metalelor, a lemnului și a altor materiale dure. 2. Mașină de frezat. (din fr. fraise). Freză 2, freze, s.f. Pieptănătură bărbătească; frizură. (din freza, derivat regresiv). Freză 3, freze, s.f. Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec. XVI-XVII. (din fr. fraise).
Freza 1, vb. 1. Tranz. A prelucra prin așchiere un material cu freza. (din fr. fraiser). Freza 2, vb. Î, var. a lui friza, vb. 1 (Rar) A(-și) încreţi, a (-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. (din fr. friser).
Fregată 1, fregate, s.f. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute) dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri şi destinat serviciului de recunoaștere și de pază. (din fr. fregate, it. fregata). i Fregată 2, s.f. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic şi cu coada şi aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale şi se hrănesc cu peşte; pasăre care face parte din acest gen.
Frânghierie 1, frânghierii, s.f. Meseria de frânghier. (din frânghier + -ie). Frânghierie 2, frânghierii, s.f. Locul în care se confecţionează sau se vând frânghii și obiecte făcute din frânghie. (din frânghie +-erie).
Frânghie 1, -ii, s.f. Fir lung și gros făcut din mai multe fire vegetale sau animale, precum și din fibre sintetice, răsucite una în jurul alteia ; funie. (lat. fimbria). Frânghie 2, (var. a lui frenghie, frenghiii). s.f. (nv.) Brocart. (din tc.frengi).
Fratricid 1, fratricizi, s.m, ad). 1 Persoană care şi-a ucis fratele sau sora 2.Care constituie o crimă faţă de frate sau soră, sau față de semenii săi. Fratricid 2, s.n. Omor de frate sau de soră. (din fr. fratricide, lat. fratricida).
Franc 1, franci, s.m. 1. Denumire dată unităţii monetare în Franţa, Belgia, Elveţia etc. (din fr. franc), Franc 2, franci, s.m. Denumire dată portaltoiului obținut de sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care face parte din aceeași specie cu altoiul, Franc 3, -ă, adj. (despre oameni). Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe faţă, fără înconjur, ceea ce gândeşte; (despre înfătişarea sau manifestările cuiva) Care trădează un astfel de caracter, (despre acţiuni) Loial, cinstit. Franc 4, -ă, s.f. Persoană francă. Franc 5, -ă, adj. Care aparţine francilor; privitor la franci.
Frag 1, fragi, s.m. Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, cu frunze distribuite, cu flori albe și cu frunze mici, conice, roşii sau albicioase, comestibile. (din fragă, derivat regresiv). Frag 2, var. a lui fragă, fragi, s.f. Partea comestibilă a fragului. (lat. fraga).
Fotogrammetru 1, fotogrammetii, s.m.Tehnician care se ocupă cu operaţii de fotogrammetrie. Fotogrammetru 2, fotogrammetre s.n. Aparat cu care se iau fotograme. (din germ Photogrammeter, fr. photogrammetre).
Format 1, formate, s.n. Ansamblul dimensiunilor care caracteri zează forma şi mărimea unui corp plat; Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcţie de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; Dimensiunile zaţului pe o pagină. (din fr. format). Format 2, -ă, adj. Instruit, educat, pregătit; Maturizat, matur. (v. forma).
Forfecuţă 1, forfecuțe, s.f. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic. (pentru tăiat unghiile). (din foarfece +-uţă). Forfecuţă 2 , s.f. Pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic, având vârfurile încrucișate ca niște foarfece.
Fond 1, fonduri, s.n. (în corelaţie cu formă) Conţinut. Fond lexical principal sau fondul principal (de cuvinte), adică partea esențială a vocabularului unei limbi, caracterizată printr-o mare stabilitate, cuprinzând toate cuvintele cu mare frecvenţă, care denumesc, de obicei, noţiuni fundamentale şi care sunt, în general, cuvinte vechi cu numeroase derivate şi cu multe expresii şi locuțiuni. Loc. adv.: In fond = în realitate, de fapt. (din fr. fond). Fond 2, s.n. Totalitatea trăsăturilor esenţiale ale caracterului unei persoane (sub aspectul lor pozitiv). Fond 3, s.n. Culoare de bază a unui tablou, a unei ţesături etc. pe care se conturează desenele sau figurile; câmp. 2. Desen executat pe un suport, care servește drept decor în desfăşurarea desenelor animate. 3. Ansamblul desenelor sau ornamentelor care se imprimă cu o culoare mată pe suprafața hârtiei, folosite la tipărirea acţiunilor și a altor hârtii de valoare. Fond 4, s.n. Nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanţe mari şi care necesită o deosebită rezistenţă fizică. Fond 5, s.n. (Fiz.) Radiaţie greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezenţa căreia se efectuează o experienţă sau o măsurare. ” Fond 6, s.n. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri…
Folar 1, folare, s.n. (Reg. înv.) Pieptar. (din piele de oaie). Folar 2, folari, s.m. (Reg.. înv.) Funcţionar însărcinat cu strângerea folăritului.
Foios 1, -oasă, adj. s.n. |. Adj. (despre arbori) Care are frunze late şi căzătoare şi face parte din încrengătura angiospermelor. 2. (substantivat, f. şi pl.) Denumire dată unor specii de arbori şi de arbuşti care au astfel de frunze. (din foaie + -os). Foios 2, s.n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare, în care trece hrana după cea de-a doua rumegare.
Focos 1, -oasă, adj. Plin de foc, înfocat, înflăcărat, roşu ca focul, aprins. N Focos 2, s.n. Dispozitiv de aprindere a încărcăturii explozive. (din foc +0s). |
Foc 1, focuri, s.n. Ardere (violentă) cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. (lat. focus). | Foc 2, focuri, s.n. Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. (din fr. foc).
Fluieraș 1, fluieraşi, s.m. Fluierar. (din fluier +-aș). Fluieraș 2, fluierașe, s.n. Diminutiv al unui fluier. (din fluier + – aş).
Fluierar 1, fluierare, s.n. (Reg.) Nai. (din fluier +-ar). Fluierar 2, fluierari, s.m. (Reg.) 1. Meşter care face fluiere. 2. Cântăreț din fiuier. (din fluier +-an). j Fluierar 3, s.m. Nume dat mai multor păsări călătoare din ordinul picioroangelor care emit sunete ca ale fluierului, dintre care cea mai cunoscută are capul şi spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subtire şi picioarele lungi (Charadrius pluvialis).
Fluier 1, fluiere, s.n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr-un tub subţire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (Tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite diferite sunete, făcând să treacă prin el un curent de gaze sau de aburi, întrebuințat mai ales pentru semnalizare. (cf. alb. floere). Fluier 2, s.n. (Pop.) Gambă, tibia. Fluier 3, vb. a fluiera: ind.pz, pers., sg., conj. pz. pers 1 sg: „Ce să fac eu aşadară. Să fluier una a pagubă“. (Reteganul).
Fluid 1, -ă, adj. Cu coeziune slabă între molecule; curgător. (din fr. fluide, lat. fluidus). Fluid 2, fluide, s.n. Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acţiunea unei forțe foare mici; (Fig.) Sufiu, impuls, curent, emanație. (fr. fluide, lat. fluidus).
Flotă 1, s.f. Totalitatea navelor unei țări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. (din fr. flotte, it. flotta). Flotă 2, s.f. Postav asemănător fetrului. (din fr. fl6tre).
Florinte 1, florinți, s.m. (înv.) Monedă de aur. Florinte 2, florinți, s.m. (Pop.) Pasăre cântătoare cu pene măslinii şi cu gușă gălbuie, păunior.
Florean 1, -ă, adj. (despre vite) Bălţat, cu pete. (din floare +-ean). Florean 2, floreni, s.m. (Ornit.) Florinte. (din floare +-ean ).
Florar 1, florari, s.m. Persoană care cultivă sau vinde flori. (din floare +-ar). Florar 2, s.m. Numele popular al lunii mai. Florar 3, florare, s.n. Instrument confecționat din lemn, tablă sau celuloid, care prezintă curbe variate, folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane.
Flit 1, flitui, s.n. (Reg.) Bot, rât (de porc). (et. nec.). Flit 2, flituri, s.n. (denumire comercială). Insecticid folosit contra muștelor, ţânţarilor etc.
Flexibil 1, -ă, adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se incovoia uşor; elastic, mlădios. (gram.) Care are flexiune, flexionar. (din fr. flexibile, lat. flexibi]is). Flexibil 2, s.n. Grup de lamele flexibile din cupru folosit în legături electrice. (din fr. flexible, lat. flexibilis).
Flecui 1, vb. IV. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma, a sc moleși. (et. nec.). Flecui 2, vb. IV. A pune flecuri Ju încălțăminte. (din flec + -ui).
Fleac 1, fleacuri, s.n. 1. Lucru de mică importanţă; obiect de mică valoare, neînsmnat; bagatclă; om de nimic; secătură. 2. (la pl.) Vorbe de clacă, palavre, nunciuni. (et. nec., cf. flec). Fleac 2, (var. a lui flec, felcuri), An. „Petic aflat pe tocul încălțănuntei“. (din germ. Flack).
Flanc 1, s.n. 1. Extremitate, parte laterală a unei formatii, a unui dhspozitiv de luptă; latură. 2 Partea laterală a unei cute de teren. (din fr. flanc). Flanc 2, s.n. Foaie de carton, de «eluloid, de plumb sau de ceară, folosită în poligrafie prin preluvrarea prin frecare, a matrițelor de xtcreotipie și de galvanoplastie. Flanc 3, s.n. (var. a lui flan), s.n. tin fel de prăjitură cu cremă şi fructe. (din fr. flan).
Flagel 1, flageluri, s.n. 1. (Rar) Bici; mănunchi de nuiele folosit pentru flagelări. 2. (Fig.) Calaimitate, dezastru; (Spec.) Boală, epidemie. (din lat. flagellum). Flagel 2, flageli, s.m. 1. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare și la spermatozoizi, care servește ca organ de locomoție. 2. Excrescenţă care ia nuștere din tulpină și se extinde la suprafața pământului, dând frunze și rădăcini și înflorind abia în al doilea an.