Primul dicționar de omonime în limba română
Fizic 1, -ă, adj. Care se referă la corpul fiinţelor vii. Care aparține simțurilor; Care aparţine materiei, material, concret, care aparţine fizicii. (din fr. physique). Fizic 2, s.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. (din fr. physique).
Fixist 1, 1. adj. Referitor la fixism. 2. s.m., f. Adept al fixismului. (din fr. fixiste). Fixist 2, s.m. Pescar amator care pescuiește la fix, adică stând într-un loc pe mal cu vergile de pescuit întinse pe apă (creaţie adhoc, din expr.: [La] fix).
Fixativ 1, -ă, adj Care fixează. Fixativ 2, fixative, s.n. Soluţie incoloră de răşină cu eter, alcool sau benzină, cu care se acoperă desenele executate cu cărbune, creion sau pastel, pentru a le feri de ștergere; fixator; soluţie care contribuie la fixarea unei coafuri. (din fr. fixatif).
Fiu 1, fii, s.m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinţii săi; copil, fecior, băiat. 2.(Fig.) Cetăţean, membru al unei colectivități. (lat. filius). Fiu 2, vb. a fi: conj.pz, | sg.: „Aș vrea să fiu cu copiii mereu…“
Fitotoxic 1, -ă, adj. Acţiune toxică asupra plantelor. Fitotoxic 2, s.n. Care are o acţiune toxică asupra plantelor. (din fr. phytotoxique).
Fistic 1, fistici, s.m. Arbore din ţările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conţinând sâmburi comestibili. (din tc. fistic). Fistic 2, fisticuri, s.n. Fruct al fisticului, cu sâmburele verde, uleios, plăcut Ja gust. (tc. fistic, ngr. fistiki).
Firicele 1, s.n., pl (sg. firicel). Diminutiv al lui fir, firişor, firuţ. (din fir+-ic+-el). Firicele 2, s.f., pl (sg. firicică). Plantă erbacee cu peri lânoşi, frunze lanceolate şi flori strânse mănunchi la vârful tulpinii. (din fir “+ -iC + -ică).
Firesc 1, -ească, adj. 1.Care este conform regulilor naturii; al naturii, din natură. 2.Care este conform aşteptărilor, cum era normal să fie, obișnuit, normal, natural. ( din fire + -esc). Firesc 2, s.n. Naturaleţe.
Fire 1, s.n, pl. (sg. fir). Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă şi subțire, obținut prin toarcerea unor fire textile; fibră textilă; 2.Sârmă de telefon, de telegraf, alcătuită din două sau trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; Bob, grăunte; (Fig.) Fărâmă, pic. (lat. (filum). Fire 2, firi, s.f. 1.Mediu natural; 2.Structură psihică și morală a unei fiinţe; caracter, temperament 3.Minte, cuget, cumpăt. (v. a fi).
Fir 1, -e, s.n. Fibră textilă, aţă, sârmă. (lat. filum). Fir 2, s.n. Bob, fărâmă, pic.
Finisor 1, s.n. Maşină folosită pentru distribuirea, bătătorirea și nivelarea stratului de beton la executarea şoselelor. (după fr. finisseuse). Finisor 2, -oare, s.m., f. Muncitor specializat în operaţiile de finisaj. (din fr. finisseur).
Finic 1, finici, s.m. (Înv.) Curmal. Finic 2, finici, s.m. (Înv.) Ban, filer.
Fine 1, s.f., pl. (sg. fină). Persoană considerată în raport cu naşii săi. (lat. *filianus). Fine 2, s.n. Sfârșit. (din it. fine, fr.. fin). Fine 3, adj f.pl., (fin, -â). 1.Care este foarte mic, delicat, plăcut la aspect. (despre ţesături) Foarte subțire 2. De cea mai bună calitate 3. (Fig.) Subul, ingenios, ager, sensibil (despre oameni) cu purtări alese (din fr. fin).
Finală 1, s.f. 1.Ornament tipografic care se plasează la sfârşitul unei cărţi, al unui capitol; Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziţii.2.Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic cu caracter eliminatoriu. (fr. final, lat. finalis). Finală 2, adj.f. Care indică scopul, finalitatea.
Final 1, -ă, adj. m. Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază, care se află în urmă, la sfârșit. (din fr. final, lat. finalis). Final 2, s.n. Sfârşit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări.
Fin 1, -ă, adj. 1. Care este foarte mic; (mic și) delicat, plăcut la uspect. 2. De (cea mai) bună calitate; Curat, pur, neamestecat. 3. (despre gânduri, idei). Subtil, ingenios; Ager, sensibil. (din fr. fin). Fin 2, -ă, s.m., f. Persoană considerată în raport cu naşii săi (de botez sau de cununie). (din lat. * filianus).
Filtru 1, filtre, s.n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalaţie care separă, cu ajutorul unui material hitrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. 2. (Iiz.) Mediu transparent, colorat (suclă, lichid) care filtrează. 3. Dispozitiv special prin care se trece vufeaua după ce a fost fiartă pentru u separa lichidul de drojdie. (din fr. filtre, cf. it. Altro). Filtru 2, filtre, s.n. (Livr.) Bautură căreia i se atribuie puteri nuraculoase, printre care şi aceea de a inspira iubire. (din fr. philtre). Filtru 3, -re, s.n. Control efectuat de organele de poliție pe o arteră de circulație, la toate vehiculele.
Filotim 1, -ă, adj. Generos, darnic, galanton. Filotim 2, s.n. Filodormă. (din ngr. filGtimos).
Filiale 1, s.f., pl. (sg. filială). Instituţie, întreprindere, asociaţie, organizaţie condusă și controlată de o unitate centrală. (din fr. filiale). Filiale 2, adj.f., pl. (filial, -ă). legat de fiu, specific unui fiu, hesc. (din fr. filial).
Filet 1, fileturi, s.n. Şanţ elicoidal tăiat pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, servind pentru usamblarea prin înșurubare a piesei, ghivent. (din fr. filet). Filet 2, filete, s.n., Ramificaţie a extremității nervilor. (din fr. file)
Filer 1:, s.m., pl. (sg. filer) (Înv.) Monedă ce reprezenta a suta parte dintr-o coroană, ban, fişic. Fileri 2, s.m., pl (Reg., înv.) Pantofi ușori ţărăneşti, iminei. Fileti, fileturi, s.n. Şanţ elicoidal tăiat pe suprafaţa interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice, servind pentru usamblarea prin înșurubare a piesei, ghivent. (din fr. filet).
File 1, s.n. Carne de calitate superioară din lungul șirei spinării unei vite. unui porc sau unui peste; preparat alimentar pregătit din astfel de carne. (din fr. filet). File 2, s.f, pl. (sg. filă). Fiecare dintre foile care alcătuiesc un caiet, o carte, formată din două pagini. (din ngr. filon)
Fildeș 1, fildeși, s.m. Fiecare dintre dinţii incisivi ai unui elefant; (Înv.) Elefant. (din tc. fildiș). Fildeş 2, s.n. Substanţă osoasă de culoare albă, din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant, de hipopotam și din care se fac obiecte ornamentale, de toaletă, ivoriu. (din tc. fildiș).
Figură 1, figuri, s.f. 1. Înfăţișare a feţei, a obrazului cuiva; chip, față, obraz. 2. Imagine plastică a uhei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. Figură geometrică, adică ansamblu format din puncte, linii și suprafeţe. 3. (la jocul de cărţi). Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.) 4. (La șah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. (din fr. figure, lat. figura). Figură 2, s.f. 1. Poziţie sau ansamblu de poziţii și de mişcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.
Fiert 1, s.n. Faptul de a fierbe: fermentare (v. fierbe). Fiert 2, fiartă, adj. (despre lichide). Care a fost supus fierberii (despre alimente) Preparat prin fierbere. (Fig.) Necăjit, supărat, amărât.
Fierbător 1, fierbători, s.m. Muncitor industrial care execută operaţiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. (din fierbe +.-ător). Fierbător 2, fierbătoare, s.n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide.
Fierărie 1, fierării, s.f. 1. Atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alt metal. 2. Meșteşugul fierarului. (din fierar + -ie). Fierărie 2, fierării, s.f. 1. Magazin unde se vând obiecte fabricate din fier sau din alt metal. 2. (cu sens colectiv) Obiecte sau piese din fier ori din alt metal. (din fier +-ărie).
Fie 1, conj. 1. (în corelaţie cu sine însuşi sau cu „ori“ și „sau“, introduce o propoziţie disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci şi o nuanță de condiţie) Ori (că)…, ori (să)… 2. (Urmat de „și“, introduce o propoziţie concesivă) Chiar (și), măcar. (lat. fiat). Fie 2, Conj. disjunctivă (în corelaţie cu ea însăși): ori…ori: Fie Ovidiu, fie Oliviu îmi telefonau. (lat. fiat). Fie 3, s.f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică: A fost fie-sa pe la noi. (lat. filia). | Fie 4, vb. a fi. Conjunctiv pz, 3 sg., pl.: „Vino şi tu! —Fie, am să vin“; – Da cum să nu fie, d-le Paraipan“ (Zamfirescu).
Fiare 1, s.n., pl (sg. fier). Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăţi feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemenite, se foloseşte pe scară largă în industrie. 2. Numele mai multor unelte, instrumente sau părți ale unor unelte făcute din oțel ori din fontă, Bucată de oțel. 3.Lanţuri, cătuşe cu care sunt legaţi prizonierii, detinutii; Piedică de cai făcută dintr-un lanț. (lat. ferrum). Fiare 2, s.f. pl (sg. fiară). Animal sălbatic mare; bestie; (Fig.) Om extrem de rău, de crud, de violent. (lat. fera).
Ferme 1, s.f, (sg. fermă). Unitate de producţie vegetală şi animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și angajaţi permanenţi; 2. Gospodărie agricolă particulară alcătuită dintrun teren și din amenajările, construcţiile, utilajele necesare exploatării terenului respectiv. (din fr. ferme). Ferme 2, adj.f, pl., (ferm, -ă) Solid, stabil, sigur, plin de siguranță şi de hotărâre; hotărât, neşovăitor, neclintit; (despre tranzacții comerciale, comenzi) Stabilit în mod hotărât, la un preţ determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. (din fr. ferme). Ferme 3, s.f., pi (sg. fermă). Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susţină acoperișul unei construcții. (din fr. ferme).