Primul dicționar de omonime în limba română
Fascie 1, fascii, s.f. (Anat.) Foiţă ce acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. (din lat. fascia). Fascie 2, fascii, s.f. 1. (la pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. (din lat. fascis).
Fardat 1, fardaturi, s.n. Faptul de a (se) farda. (v. farda). Fardat 2, -ă, adj. (despre faţă, buze, ochi etc.) Dat cu fard; sulemenit.
Far 1, interj. (Onomatopee). (adesea repetat). Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. Far 2, faruri, s.n. 1. Material impermeabil subțire folosit pentru confecţionarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecţionată din acest material. (din fâș’).
Fapte 1, s.n., pl, (sg. fapn). Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate; Fenomen (fapte de limbă); Acţiune săvârşită de cineva; Inceput (faptul zilei); farmec, vrajă. (lat. factum). Fapte 2, s.f., pl., (sg. faptă). Acţiune săvârșită, act împlinit de cineva; fapt, ispravă. (lat. facta).
Fapt 1, fapte, s.n. |. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. (lat. factum), Fapt 2, fapturi, s.n. (Pop.) Farmec, vrajă.
Fante 1, fanţi, s.m. (Fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiaţ; ușuratic; filfizon. (din it. fante). Fante 2, s.m., f. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet.
Fanaragiu 1, fanaragii, s.m. (Reg., înv.) Aprinzător de fanare. Fanaragiu 2, fanaragii, s.m. Fanariot.
Fan 1, fanuri, s.n. (Înv.) Cutie de lanternă, de felinar. Fan 2, fani, s.m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice, simpatizant. (din engl., fr. fan).
Fals 1, -ă, adj. 1. Care este contra adevărului; mincinos, ncîntemeiat. 2. (despre oameni și manifestările lor) Prefăcut, făţartic, ipocrit. Fals 2, falsuri, s.n. (Jur.). Infraciune săvârşită prin alterarea ulevărului într-un act scris, prin adausuri sau ştersături făcute cu rea-credinţă, prin imitarea semnăturii, substituire de persoane etc. Fals 3, (Muz.) Care sună contrar legilor armoniei. (din lat. falsus, it. falso).
Falangă 1, falange, s.f. 1. Fiecare dintre oasele mici, alungite, care ulcătuiesc scheletul degetelor. 2. (În Grecia antică) Formaţie de infanteriști înarmați cu lănci, dispuşi în tânduri compacte şi având centrul și una dintre aripi mai întărite; ( | 1g.) Grup compact de oameni care luptă împreună pentru acelaşi scop. (din fr. phalange). Falangă 2, falange, s.f. Un fel de sul de lemn de care se legau, în leudalism, picioarele celor con«dlumnaţi să fie bătuţi la tălpi; (P. ext.) Bătaie la tălpi. (din ngr. lalangas).
Fag 1, fagi, s.m. Copac mare cu coaja netedă, alburie sau cenușie şi cu lemnul tare. (lat. fagus). Fag 2, fagi, s.m. (Reg. înv.) | agure de albine.
Facultate 1, facultăți, s.f. Capacitate, posibilitate, însușire morală Sau intelectuală a cuiva; aserțiunee, însușire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. (din fr. luculte, lat. facultas, -atis). Facultate 2, s.f. Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituţii de învățământ superior, condusă de un decan şi cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenţilor şi a doctoranzilor într-un unumit domeniu de specialitate.
Factură 1, facturi, s.f. Structură, constituţie (intelectuală, psihică, morală etc.); caracter, aspect exterior specific al unei opere de artă plasticâ.. Ansambiul mi ijloacelor de exp cificul unei opere literare sau muzicale. (din fr. facture, lat. factura). Factură 2, facturi, s.f. Act justificativ privind vânzările şi cumpărările de mărfuri, lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi mărfurile lăsate în păstrare. Formular tipărit pe care se întocmeşte un astfel de act.
Factor 1, factori, s.m. Element, condiţie, împrejurare care determină apariţia unui proces, a unei acţiuni, a unui fenomen. (din fr. facteur, lat. factor). Factor 2, (Mat.) Fiecare din termenii unei înmulţiri; Factor comun; Factor prim. 2. Mărime a cărei valoare intră prin multiplicare într-o relaţie care caracte. Tizează un sistem fizico-chimic. 3. Mărime caracteristică pentru un Sistem tehnic, un material etc. Stabilită prin raportul altor două mărimi diferite. Factor 3, -i, s.m. Funcţionar al poştei care duce corespondenţa la destinaţie; poştaş.
Fabrică 1, vb.I, a fabrica, ind. pz.3, sg. şi pl.: „Scriitorii. ..credcă este destul a-și boteza eroii…cu nişte nume pe care le cred poetice şi pe care le fabrică singuri“. (Macedonski). Fabrică 2, fabrici, s.f. Întreprindere industrială care foloseşte un sistem de maşini şi instalaţii tehnice în vederea executării operaţiilor de transformare a materiei prime în produse finite, în serie şi în cantități mari. (din fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik).
Extrem 1, -ă, adj. Foarte mare, exagerat; așezat la extremități. Extrem 2, -i, adj. Așezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine; margine, limită. (din fr. extreme, lat. extremus). Extrem 3, -ă, adj. Foarte mare sau foarte mic. Extrem 4, s.m. 1. (Mat.) Primul şi ultimul termen al unei propoziţii. 2. s.n. Maximul sau minimul unei funcţii. (din fr. extreme, lat. extremus).
Extractor 1, -oare, adj. Care extrage. Extractor 2, s.n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracţie. 2. Utilaj de construcție folosit pentru extragerea din pământ a piloților. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din ţeavă tubul — cartuș. (din fr. extracteur).
Extracţie 1, -ii, s.f. Extragere (din fr. extraction, lat. extractio). Extracţie 2, -ii, s.f. (Livr.) Origine, provenienţă.
Extirpator 1, -oare, adj. Care extirpă. Extirpator 2, s.n. Mașină agricolă care serveşte la distrugerea rădăcinilor buruienilor şi la afânarea solului. (din fr. extirpateur, lat. extirpator).
Extinctor 1, -oare, adj. Care are proprietatea de a stinge. Extinctor 2, s.n. Aparat care serveşte la stingerea incendiilor; stingător. (din fr. extincteur, lat. extinctor).
Extern 1, -ă, adj. Aflat în afară, Ju exterior; venit din afară; exteior, străin; (despre medicamente) Care se administrează numai la +uprafaţa corpului. Extern 2, externi, s.m., f. 1. I.Jev, ucenic care locuieşte și ia masa în afara școlii sau în afara locului unde învață meseria. 2. Student în medicină, admis prin toncurs ca practicant într-un spital lua a avea dreptul să locuiască în spital,
Exterior 1, -oară, adj. Care este în afară de …; extern. Exterior 2, s.n. 1. Partea din ulara a unui obiect, a unui lucru; inţadă. 2. Mod de a se prezenta ca intuțişare;, înfățișare, ținută. (din fr. cilcrieur). Exterior 3, -oară, adj. Care este În afară, din afară; extern; Comerţ cxterior. Exterior 4, s.n. Faţadă; ţinută, Înfatişare. (din fr. exterieur, lat. exterior).
Extensor 1, adj. Care are rolul «e a întinde. Mușchi extensor = muşchi de suprafaţă care ajută la intinderea diferitelor părţi ale corpului, în special a membrelor. Extensor 2, s.m. Aparat pentru dezvoltarea mușchilor. (din fr. ctenseur).
Expres 1, exprese și expresuri, s.n. Tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în staţiile importante. (din fr., engl. express). Expres 2, -ă, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă nici un fel de îndoială; (Adverbial) Special pentru…; precis, anume; (despre scrisori etc.) care ajung rapid la destinatar. (din fr. expres, lat. ripiessus). – Expres 3, s.n. Restaurant, bar etc. cu serviciul rapid. Cafea ri pres = cafea-filtru preparată spe1ial pentru cel care o comandă. («in it. [caffeJespresso).
Exploziv 1, -ă, adj. Care poate exploda; explozibil. Exploziv 2, s.n. Substanţă sau amestec de substanţe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a produce explozie. (din fr. explosif).
Exploatare 1, -ări, s.f. Însuşirea fără echivalent a unei anumite cantități de muncă străină. (din exploata). Exploatare 2, -ări, s.f. Punerea în valoare a unei întreprinderi sau a unui bun.
Explicit 1, -ă, adj. (Adesea adv.) Exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar. Explicit 2, -ă, adj. (Mat., despre funcţii) Care este egal cu o anumită expresie ce conţine numai variabile independente. (din fr. explicite). Explicit 3, s.n. Notă, însemnare la sfârşitul manuscriselor antice și medievale, în care se menţionează titlul şi autorul lucrării, precum şi alte informaţii în legătură cu manuscrisul respectiv. (din lat. explicit, din lat. explicitus est liber „cartea s-a terminat“).
Expediţie 1, -ii, s.f. Călătorie lungă făcută de un grup organizat, în regiuni îndepărtate, cu scopuri ştiinţifice sau comerciale. (din fr. expedition, lat. expeditio). Expediţie 2, -ii, s.f. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unu; teritoriu străin îndepărtat sau pentru pedepsire. Expediţie 3, -ii, s.f. Expediere, trimitere.
Expectorant 1, -ă, adj. Care ușurează respirația. Expectorant 2, -e, s.n. Medicament (substanţă) care ușurează respiraţia. (din fr. expectorant).
Exod 1, exoduri, s.n. Părăsire în masă a unei țări sau a unui teritoriu de către populaţia respectivă; emigrare în masă. (din fr. exode). Exod 2, s.n. Parte finală a unei tragedii grecești.