Primul dicționar de omonime în limba română
Exemplar 1, exemplare, s.n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun; Reprezentant ai unei categorii de fiinţe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. (din fr. exemplaire, lat. exemplarium). Exemplar 2, -ă, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor, Care are un Caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. (din fr. exemplaire, lat. exemplaris).
Excitant 1, -ă, adj. Care excită. (v. excita). Excitant 2, -e, s.n. Substanţă care stimulează capacitatea funcțională a organismului. (din fr. excitant).
Excentric 1, -ă, adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului; ciudat, bizar, extravagant. 2. (despre un punct). (Mat.) Care se află în afara centrului unei figuri. (din fr. eXcentrique). Excentric 2, s.n. Organ de maşină în formă de disc fixat pe un arbore rotativ şi servind latransformarea mişcării circulare în mişcare rectilinie şi invers.
Evaporator 1, evaporatoare, s.n. 1. Aparat care servește la concentrarea soluțiilor prin evaporare. 2. Parte componentă a unei instalaţii frigorifice în care se evaporă lichidul de răcire, producând frigul. (din fr. Evaporateur, germ. Evaporator). Evaporator2 , -oare, s.m., f. Muncitor care lucrează la evaporator. (din evapora + -ton).
Etichetă 1, -ete, s.f. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, prețul, posesorul, destinaţia etc. (din fr. €tiguette). Etichetă 2, s.f. 1. (Fig.) Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor. (P. ext.) Reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuințate în relaţiile dintre membrii unor societăți. 2. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva.
Eter 1, eteri, s.m. 1. Combinatie ut *anică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă cu miros somatic specific, obţinută din il. ooli sau din fenoli, cu numeroae folosiri în industrie. 2. Substanță ipotetică care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilaţii 11 constitui undele electromag netice. 3. (în concepţia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului din care ar fi alcătuite corpurile cerești. (din fr. Ether, lat. aether). Eter 2, eteruri, s.n. (Fig.) Aer, atmosferă, cer, văzduh.
Etalaj 1, -je, s.n. Expunere de obiecte pentru a fi privite ; etalare (din fr. âtalage). Etalaj 2, -je, s.n. Partea interiwură, în formă de trunchi de con, a +tvei unui furnal.
Eșichier 1, s.n. 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri, cu intervale uniforme intre ele. 2. Dispozitiv în care tupele unei unități, așezate masat în careuri, sunt despărțite prin intervale egale; (Fig.) Loc unde se upun partide, interese. (din fr. & hiquier). Eşichier 2, s.n. Cancelar al eșichierului = titlu al ministrului de finanţe în Anglia. (din fr. echiquier, cf. engl. Echiguier).
Esenţă 1, -țe, s.f. Ceea ce expriprincipalul şi stabilul din obiecte şi din fenomene, natura lor internă. (din fr. essence, lat. essentia). Esenţă 2, s.f. 1. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic şi întrebuințat în farmacie, în parlumerie sau pentru uzul casnic. 2. Substanţă concentrată care, «diluată (cu apă), dă un produs aliimentar. Esenţă 3, s.f. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure; Varietate de lemn.
Ergotism 1, s.n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agresa. (din fr. ergotisme). Ergotism 2, s.n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de o anumită ciupercă, intoxicație cu ergotină.
Erg 1, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a energiei, egală cu energia dezvoltată de o forță de o dină care își deplasează punctul de aplicaţie cu un centimetru. (din fr. erg) Erg 2,, s.n. Deșert de isip cu dune, caracteristic Saharei, format, de obicei, în porțiunile mai coborâte ale scoarței pământului
Erector 1, adj. (Anat.; despre mușchi) Care servește la ridicarea anumitor organe. Erector 2, S. n. Mașină de lucru folosită la ridicarea și la așezarea în poziție definitivă a pieselor prefabricate grele. – Din fr. érecteur.
Episcop 1, episcopi, s.m. Grad înalt din ierarhia bisericească creştină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie). (din ngr. episkopos, lat. episcopus). Episcop 2, episcoape, s.n. Aparat care servește la proiecția figurilor de pe cărți, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. (din germ. Episkop).
Emulsiv 1, adj. (despre semințe) Din care se extrage uleiul. Emulsiv 2, s.n. Emulgator. (din fr. Emulsif).
Emolient 1, adj. Care are proprietatea de a muia țesuturile congestionate sau întărite. Emolient 2, s.n. 1. Medicament care înmoaie pielea şi mucoasele. 2. Substanţă grasă folesită la finisarea produselor textile. (din fe. emolient, lat. emolliens, -ntis).
Emisar 1, emisari, s.m. Trimis al unei organizaţii politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); (P. gener.) Persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. (din fr. emisaire). Emisar 2, s-a. |. Apă câre colectează apele murdare din întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mal mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru.
Elice 1, s.f. Organ de mașină (având forma unor aripi) care servește la punerea în mișcare a unei nave, a unui avion etc. (din fr. helice, lat. helix, -icis). Elice 2, s.f. Linie curbă care tale sub un unghi constant gencratoarele unui cilindru sau ale unui con.
Elevator 1, -oare, s.n. |. Instalație care servește la transportarea materialelor (grele) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici. 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj, burlanele etc. în exploatările petroliere sau în lucrările de exploatare. (din fr. €levateur, lat. ator). Elevator 2, -oare, adj. Care ridică; care servește la ridicat. (din fr, €levatoire).
Electron 1, s.m. Particulă elementară de materie care intră în compoziția atomului Și este încărcată cu electricitate negativă; negatron. (din lectron, cf. engl. electron, germ. Elektron). Electron 2, s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeropautică.
Electromotor 1, -oare, adj. Care poate produce curent electric. Electromotor 2, -oare, s.n. Motor electric. (din fr. lectromoteur).
Elastic 1, -ă, adj. |. (despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-și modifica forma şi dimensiunile sub acţiunea unei forţe exterioare și de a reveni de la sine la forma și dimensiunile iniţiale. 2. (despre ființe) Mlădios, suplu. Elastic 2, s.n. Țesătură, șnur, şiret etc. executate din fire de cauciuc îmbrăcate în fire textile şi folosite la confecţionarea unor obiecte de îmbrăcăminte. (din fr. €lastique).
Elan 1, elani, s.m. Animal rumegător nordic din familia cerhilor, cu coarne mari, ramificate şi lățite în formă de lopeți. (din fr. €lan). Elan 2, elanuri, s.n. 1. Însufleţire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări.
Ei 1, interj. Exclamaţie care introduce, însoțește, întărește sau exprimă o întrebare, un îndemn, o mustrare, o poruncă. (Onomatoce). Ei 2, pron.pers., (eu), 3 pl., m., nominativ și acuzativ.
Egalizator 1, -oare, adj. Care epalizează, care produce sau detesmină egalizare. Egalizator 2, s.n. Produs chimic cure se adaugă în băile de vopsire pentru dispersarea, mărirea vitezei de pătrundere și fixare a colotantului. (din fr. 6galisateur).
Efectiv 1, -ă, adj. (Adesea adverbal) Real, adevărat; eficace. Efectiv 2, -e, s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o unitate sau formaţie militară. (din Ir, effectif, lat. effectivus).
Efect 1, -cte, s.n. Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o unumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; repultat, urmare, consecinţă. (din lat. cftectus). Efect 2, s.n. (la pl.). Bunuri mobile; îmbrăcăminte militară; echipament. Efect 3, s.n. (la pl.). Valori negociabile;, hârtii de valoare.
Editorial 1, adj. Care aparține editurii sau editării. Editorial 2, -e, s.n. Articol de mar, de revistă care exprimă părerea conducerii faţă de o problemă importantă actuală. (din ti .€ditoria]).
Edec 1, -uri, s.n. Odgon lung cy Care se trage un vas în Susul apei. (din tc. pedek). Edec 2, -uri, s.n. Lucru importânt, de preţ; lucru necesar. Edec 3, s.m. (Fig.) Persoană care duce o existenţă scarbâdă, inutilă, fără nici un ţel.
Ecuatorial 1, s.n. (Astr.) Instny. fhent cu care se observă Mişcareg stelelor şi se determină coordonatele lor ecuatoriale. (cf. £,, uatorial). Ă Ecuatorial 2, -ă, adj. De (la) Ecuator, specific ecuatorului,
Economist 1, -ă, s.m., f. Specializat în ştiinţele economice. (din fe. ‘Onomiste). Economist 2, -ă, s.m., f. Adept al economismului. (din rus. ekono, Piste)