Cvadrat 1, -te s.n. (Înv.) Pătrat. (din lat. quadratus). Cvadrat 2, -ți s.m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 18,04 mm, folosită în tipografie. Albitură tipografică având această lungime.(din germ. Quadrat, fr. quadrat)
Cuţu 1, interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). Cuţu 2, s.m. Căţel (cf.bg., sb. kuee).
Cuţă 1, cuțe, s.f (Reg., mai ales la pl.) Fâşii de slănină pentru afumat. Cuţă 2, cuțe, sf. (Reg.) 1. Căţea. 2. Femeie guralivă, clevetitoare.
Cuter 1, s.n. Ambarcaţie mică «u un singur catarg (cu pânză sau cu motor), folosită pentru curse scurte sau pentru sport nautic; ambarcaţie de pescuit. (din engl., fr. cutter). Cuter 2, s.n. (Tehn.) Mașină de tocat utilizată la fabricarea mezelurilor. (din engl. cuter).
Cute 1, s.f. (Reg.) 1. Piatră de uscuțit coasa. 2. Dunga din pâinea necoaptă. 3. Canal pe coasta unui teal. (lat. cos, cotis). Cute 2, s.f., pl. (sg.cută”) Îndoituri într-un obiect de îmbrăcăminle; încreţituri, falduri. 2. (Reg.) Parte a cimpoiului făcută din sac yi vârâtă în carabă. (din bg. kuta). Cute 3, s.f. (Reg.) Tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.
Cutare 1, pron. nehotărât și adj. pron. nehot. (lat. eccu — talis). Cutare 2, cutări, s.f. Acţiunea de a (se) cuta și rezultatul ei; Proces de îndoire a straturilor și de formare a cutelor sub acţiunea mișvârilor scoarței terestre. (v. cuta).
Cu 1, cuturi, s.n. (Reg.) Parte de sat, mahala, cătun. Cut 2, cuți, s.m. (Reg.) Cal șchiop de un picior.
Curte 1, curți, sf. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc. (lat. curtis = cohors, -tis) Curte 2 , s.f. 1. Palatul de reședință al unui suveran; reședința întărită a domnitorului şi a boierilor, unde se refugia şi populația în timpul războaielor. 2. Totalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui suveran. Curte 3, s.f. Numele unor instanţe (superioare) judecătoreşti şi administrative. (cf. fr. cour). Curte 4, s.f. Omagiu măgulitor udresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, dragostea.
Cursă 1, -se, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar şi conform unui orar stabilit. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe traseu dinainte stabilit. (din fr. course). Cursă 2, -se, s.f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; capcană. (cf. alb. kurthe). – Cursă 3, -se, s.f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. (din ngr. Kursi)
Curs 1, -uri, s.n. Mișcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; (P. ext.) Albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. (lat. cursus). Curs 2, -uri, s.n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri; (P. ext.) Oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecţii tipărite, șapirografiate, dactilografiate, xeroxate etc. în volum (Și servind ca manual). (din fr. cours) Curs 3, (Fiz.) Sarcină electrică în mișcare. Curs 4, (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. Curs 5, -ă, adj. 1. (despre vorbire) Curgător, fluent. 2.(despre an, lună) În curs; prezent. (Fig.) obişnuit, uzual. Curs 6, Preţul monedei în raport cu moneda unei altei țări.
Curmei 1, interj. (Reg.) Cuvânt care imită miorlăitul cotoiului când umblă după pisici. (onomatopee). Curmei 2, curmeie, s.n. (Reg.) 1. Mlădiţă care crește din tulpina viței de vie. 2. Capăt de funie, ştreang. (din curm +-ei).
Curier 1, -i, s.m. Factor poștal; Ştafetă. (din fr. courrier). Curier 2, s.n. (Înv.) 1. Corespondenţă care se trimite sau se primește deodată; poştă. 2. Nume dat unor publicaţii periodice (cu caracter informativ) sau unor rubrici din aceste publicaţii. (din fr. courrier).
Curie 1, s.f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administraţia pontificală a bisericii romanocatolice (din lat. curia). Curie 2, s.m. Unitate de măsură pentru radioactivitate (din fr. curie).
Curent 1, s.n. Ansamblu de idei, de opinii ( politice, ştiinţifice etc.) adoptate la un moment dat de un număr mare de oameni: Curent literar. (din fr. courant). Curent 2, s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferență de temperatură şi de presiune.
Curcubeu 1, -beie, s.n. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer; fascicul de raze luminoase care apare uneori noaptea pe bolta cerească. (et. nec.). Curcubeu 2, s.n. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roşii-purpurii și cu fructele capsule.
Curătură 1, s.f. (Reg.) 1. Curățire, curăţitură. 2. Loc curat. 3. Deal cu vii. 4. Alunecare de teren. (din cura, lat. curare – „a îngriji, a curăța“ +ătură). Curătură 2, s.f. (Reg.) Vas în care curge vinul.
Cura 1, vb. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală; a se supune unui tratament medical, unei cure. (lat. curare „a îngriji, a curăța“, germ. kurieren). Cura 2, vb. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe ştiuleții porumbului.
Cuprins 1, s.n. Conţinut: Cuprinsul cărţii. (v. cuprinde). Cuprins 2, -suri s.n. Întindere, suprafață; Spaţiu înconjurător. Cuprins 3, -ă, adj. Înstărit, bogat.
Cupă 1, -pe, s.f. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); puhar cu picior, în formă de potir, 14 gura largă din care se beau biuturi alcoolice. (lat. cuppa). Cupă 2, -pe, s.f. Una dintre culorile cărților de joc (în formă e inimă, de culoare roșie). (din ur Kupa). Cupă 3, -pe, s.f. Tăietură în croitorie; croială. (din fr. coupe). Cupă 4, s.f. Plantă cu tulpină Iute scurtă, care face o singură floare albastră-azurie.
Cumpănă 1, -ne, s.f. Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână (din sl. konpona) Cumpănă 2, s.f. Cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor Cumpănă 3, s.f. (Fig.) Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.
Cultivator 1, -oare, s.n. Maşină upricolă care serveşte la mărunjuca şi afânarea pământului arat. (din fr. cultivateur). Cultivator 2, -oare, s.m.f. Pervană care se ocupă cu cultivarea phimântului.
Cult 1, -te, s.n. 1. Adorare mistică a unor fiinţe reale (eroi, strămoși, personalităţi) sau a unor entități abstracte; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea mtualurilor unei religii. 2 Sentiment de admiraţie, de respect, de dragoste adâncă faţă de uineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. (din fr. culte, lat. cultus). Cult 2, -ă, adj. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoştinţe; instruit. (din lat. cultus).
Culm 1, s.n. Tulpină alcătuită din anticule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. (din lat. culmus). | Culm 2, s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental; (adj.) care aparține acestui etaj. (din engl. culm, cf. germ Kulm).
Cul 1, culă, adj. (Reg.) Aprig, iute. Cul 2, culi, s.m. (Înv.) Soldat, armată
Cuișoare 1, s.n. Diminutiv al lui cui. N Cuișoare 2, s.n., pl. Cuie mici. (cui+ -ișor). | Cuişoare 3, s.n. Condiment alimentar obţinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. (din cui +-ișoare). Cuișoare 4, s.n., pl. Condiment alimentar obţinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic
Cui 1, cuie, s.n. Piesă mică, de metal sau de lemn, turtită la un capăt şi ascuţită la celălalt, cu care se fixează, între ele, diferite piese. (lat. cuneus). Cui 2, pron. interogativ — relativ, (cine) 1.Genitiv singular: (al, a, ai, ale) cui. 2. Dativ singular: cui.
Cucuruz 1, cucuruze s.n.. Hol de semănate cu porumb; porumbişte. Cucuruz 2, s.m. l. Porumb (planta şi rodul ei). 2. Fructul coniferelor; con. 3. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus) (cf. bg., scr., kukuruz, kukurudza).
Cucurigu 1, interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. (Onomatopee). Cucurigu 2, s.n. 1. Cântecul cocoșului; P.ext. (m.) Cocoş. 2. (glumeţ şi precedat de prepoziția 12). Mansardă, galerie (la teatru). Cucurigu 3, (Onomatopee).
Cucură 1, cucure, s.f. (Reg.) o parte a plugului, cormana. (din magh. kukora). Cucură 2, cucure, s.f. (Înv.) Tolbă de săgeți. (din ngr. kikuron).
Cucă 1, cuci, s.f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau căpeteniile turcești şi domnitorii români în timpul ceremoniilor. (din tc. kuka). Cucă 2, cuci, s.f. (Rar) Femela cucului. (din cuc+ -â). Cucă 3, cuci, s.f. (Reg.) Deal înalt şi izolat; vârf de deal. (et. nec.). Cucă 4, cuci, s.f. (Reg.) 1. Măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. Instrument de pescuit, capcană, o parte a războiului de țesut. (din tc. kuka). Cucă 5, cuci, s.f. (Reg.) Coșul colector la casele țărănești, deschizătură în acoperiş prin care iese fumul.