Tuli 1, vb. IV. (Pop. şi fam.; în loc vb.) A o tuli = a fugi (repede și pe furiș), a o şterge. (din bg. tulja, scr. tuliti). Tuli 2, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. A se ascunde, a se adăposti. 2. A porni, a cobori (turmele).
Tulei 1, tuleie, s.n 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre. 2. Fir de barbă sau de mustață care abia a crescut (la tineri). (cf. scr, tulaj, ucr. tulij). Tulei 2, s.m., pl. (sg. tuleu) 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului) 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. (cf. știulete).
Tulburel 1, adj. Diminutiv al lui tulbure. (din tulbure +-eD). Tulburel 2, s.n. Vin nou care nu a limpezit bine. (din tulbure +el.
Tui 1, tuiuri, s.n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semilună (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii şi rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu otoman şi din țările vasale lui. (din tc. tuj). Tui 2, adj. (Reg.) Ţicnit, smintit, zăpăcit, Tui 3, s.f., pl. (se. tuie) Dor fierbinte de ceva.
Trufă 2, trufe, s.f. (Înv. şi reg.) Trufle. (lat. trufa). Trufe 1, trufe, s.f. 1. Denumire dată unor specii de ciuperci comestibile, în formă de cartof, care se dezvoltă în pământ. 2. Produs de cofetărie făcut din cremă de ciocolată. (din fr. truffe).
Truc 1, trucuri, s.n.. Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. (din fr. truc). Truc 2, trucuri, s.n.. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii, care circulă în special pe calea ferată. (din fr. truc, engl. truck). .
Troscot 1, s.n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ (Polygonum aviculare). (cf.sl. troskotii). Troscot 2, troscote, s.n.. (Reg.) Trosnet. (din ucr. troskit, -kotu).
Tropic 1, -ă, adj. (Livr.) Referitor la tropi; care se referă la o anumită folosire a cuvintelor în funcţie stilistică; figurat; tropologic. (cf. fr. tropique – trope, germ. tropisch). Tropic 2, -e, s.n. |. Fiecare dintre cele două paralele situate la altitudinea de 23*27′ nord şi sud unde, la solstițiile de vară şi de iarnă, Soarele trece la zenitul locului. 2. (la pl.) Zonă aflată în jurul celor două tropice. Zonă tropicală. (din lat. tropicus, fr. tropique, cf. gr. tropikos).
Tropi 1, interj. (Onomatopee). (de obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul făcut de picioare sau copite când lovesc pământul în mers. Trop 2, tropi, s.m. (Livr.) Denumire generică dată figurilor de stil. (din fr. trope, lat. tropus, ngr. tropos).
Tron 1, tronuri, s.m. 1. Jeț, scaun sculptat pe care stau monarhii la ceremonii; (P. ext.) Simbol al domniei monarhilor. 2. Jeț pe care stau prelaţii în timpul unor slujbe religioase. (din lat. tr6ne). Tron 2, tronuri, s.n. 1. (Pop.) Ladă în care se păstrază diverse obiecte (mai ales îmbrăcăminte). 2. (Reg.) Sicriu. (din germ. dial. Truh(e)n).
Trompă 1, trompe, s.f. 1. Excrescenţă cărnoasă în formă de tub, care prelungeşte nasul la elefant, la tapir etc. și care serveşte la pipăit şi la apucat. 2. Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). (din fr. trompe). Trompă 2, s.f. 1. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 2. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. Trompă 3, s.f. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. Trompă 4, s.f. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.
Trombă 1, s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală. Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventiiaţia în încăperile de jos ale unui vapor. (din fr. trombe). Trombă 2, s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. (din it. tromba).
Troian 1, troiene, s.n. 1. Cantitate mare de zăpadă adusă de vânt Și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. Cantitate mare; grămadă, morman. 2. Intăritură primitivă constând dintr-un val lung de pământ, cu şanţ de apărare. (et. nec.) Troian 2, -ă, adj. Privitor la . Troia; din (sau de la) Troia. (de la n.pr. Troia).
Trofeu 1, trofee, s.n. 1. (În antichitate) Armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; (P.ext.) Monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou. 2. Pradă de război luată de la inamic. 3. Partea unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei. (din fr. trophee). Trofeu 2, s.n. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă.
Trocar 1, trocare, s.n. Instrument chirurgical folosit la efectuarea puncţiilor la bovine și la ovine. (din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar). Trocar 2, trocari s.m.. Persoană care confecţionează sau vinde troace. (din troacă +-ar).
Troc 1, trocuri, s.n. Schimb în natură constituind forma cea mai simplă a comerțului. (din fr. troc). Troc 2, s.n. (var. troacă) (Reg.) 1. Albie, covată. 2. Vas de lemn în care se pune apa sau mâncarea pentru animale. (din germ. dial. Ţrok).
Troagăr 1, troagări, s.m. (Reg.) 1. Hamal, servitor. 2. Om de nimic, vagabond. Troagăr 2, troagăre, s.n. (Reg.) Targă.
Triumfător 1, s.m. (Ant.) Denumire dată unui general roman drept răsplată pentru o victorie însemnată, marcată cu onoruri deosebite. (din lat. triumfator). Triumfător 2, adj. Care triumfă; învingător, victorios. (Fig.) Care exprimă o mare încredere în succesul obținut, care arată mulţumirea de a fi biruitor. (din triumfa +-(â)tor).
Triton 1, tritoni, s.m. 1. (În mitologia greacă) Nume dat unor zeități marine, închipuite cu bust de om și cu coadă de delfin. 2. Batracian cu aspect de mormoloc de broască, având în lungul spatelui o creastă viu colorată. (din fr. triton, lat. Triton). Triton 2, tritonuri, s.n. (Muz.) Interval care cuprinde trei tonuri. (din fr. triton). Triton 3, tritoni, s.m. (Fiz.) Nucleu al atomului de tritiu, alcătuit dintr-un proton şi doi neutroni. (din fr. triton).
Triţă 1, trițe, s.f. (Reg.) Lumânare rămasă de la Bobotează. Triţă 2, s.f. (Reg.) Numele unei plante.
Tripoli 1, s.m., pl. (sg. tripol) Reţea electrică tripolară. (din fr. tripâle, engl. tri-pole). Tripoli 2, s.n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici şi infuzori, întrebuințat în industrie; diatomit. (din fr. tripolii). Tripoli 3, s. Oraș în Libia, sediul guvernului, situat pe țărmul Mării Mediterane.” Tripoli 4, s. Oraș în Liban, port la Marea Mediterană.
Triplu 1, -ă, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult, întreit. (din fr. triple, lat. triplus). Triplu 2, s.n. (Sport) Triplusalt. (din triplu(salt]).
Triplete 1, s.n., pl. (sg. tripled Al treilea din trei exemplare de același fel. (din fr. triplet). Triplete 2, s.f., pl. (sg. tripletă) 1. Bicicletă cu trei locuri. 2. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea (sau apărarea) unei echipe sportive. (din fr. tripletre).
Tripletă 1, s.f. Bicicletă cu trei locuri. (din fr. triplette). Tripletă 2, s.f. Grup de trei jucători care fac parte din înaintarea unei echipe de fotbal. (din fr. triplet).
Triplet 1, s.n. Al treilea dintre trei exemplare de acelaşi fel. A treia formă a unor cerinţe de aceeași provenienţă, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. (din fr. triplette). Triplet 2, s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. (din fr. tripled).
Trimis 1, s.n. (Rar) Trimitere. (v. trimite). Trimis 2, trimiși, s.m. Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public, delegat, mesager. Reprezentant diplomatic al unei ţări, inferior în rang ambasadorului (v. trimite).
Trimer 1, -ă, adj. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. (din fr. trimere). Trimer 2, s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (Tehn.) Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. (din germ. Trimer, engl., fr. trimmer).
Triere 1, s.f., pl. (sg. trierâ) (În Grecia antică) Triremă (corabie de război). (din fr. triere). Triere 2, trieri, s.f. Acţiunea de a tria și rezultatul ei. (v. tria).
Tricolor 1, -ă, adj. Care are trei culori, în trei culori. (din fr. tricolore, lat. tricolor). Tricolor 2, s.n. Drapel cu trei culori; (Spec.) Drapelul românesc. (din fe. tricolore, lat. tricolor).
Tribali 1, adj.m., pl. (sg. tribal) De trib; care trăieşte în triburi. (din fr. tribal). Tribali 2, s.m., pl. Nume dat unor triburi trace din nord-estul Iugoslaviei de azi, care s-au stabilit la începutul sec. IV a. Chr., sub presiunea ilirilor, între Munţii Balcani și Dunăre.