Cicic 1, s.m. (reg.) Peşte mic de râu. Cicic 2, cicicuri, s.n. (Reg.) 1. Numele unei flori roşii. 2. Vopsea roşie — aprinsă. 3. Lână vopsită roşu aprins, 4. Brâu femeiesc de culoare roşie — aprinsă.
Cicero 1, s.m. Corp de literă de 12 puncte tipografice. (din fr. Cicero). Cicero 2, s.m. (Invar.) Gen de tunsoare bărbătescă (scuntă). (din n. pr. Cicero). Cicero 3, Scriitor latin, Marcus Tulluis Cicero, 106-43 a Chr.
Chiutuc 1, chiutuci, s.m. (Reg.) Nisetru mic. Chiutuc 2, chiutucuri, s.n. (Înv.) Arhivă împărătească (turcească).
Chiup 1, chiupuri, s.n. (Reg., înv.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuinţat pentru păstrarea untdelemnului, a măslinelor, murâăturilor etc. (din tc. kip). Chiup 2, chiupi, s.m. (Reg.) Pasăre cântătoare mică, cu penaj frumos.
Chitonag 1, s.n. (Reg.) Pistil obţinut din pastă de gutui. (cf. fi. colignac). Chitonag 2, -ge, s.n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuţit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. (et. nec.).
Chiton 1, -oane, s.n. (Ant.) Tunică lungă şi strâmtă cu mâneci largi, purtată de greci pe sub himation, atât de femei cât şi de bărbați. (din fr., gr. chiton). Chiton 2, -oane, s.n. (Zool.) Moluscă marină cu cochilia formată din plăci articulate. (din fr. chiton).
Chiti 1 vb. (Pop) A socoti, a chibzui, a crede, a gândi: a pune ia cale, a plânui. (din scr. kititi). Chiti 2, vb. A împodobi, a gâti, a aranja, a rândui. Chiti 3, vb. (Pop) A tinti (cu arma, cu piatra), a ochi; (P. ext.) A trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ţinta). (din scr. hititi). Chiti 4, vb. A arunca o privire; a alege din ochi.
Chiteală 1, s.f. (Pop.) Chibzuială, judecată (coaptă, cumpănită). (din chiti (1)+ -eală). | Chiteală 2, s.f. (Reg.) Ochire, țintire. (din chiti (2) + -eală).
Chit 1, adv. (Fam,, în expr.) A fi chit = a nu mai datora nimic; (în expr.) chit câ…= chiar dacă…, indiferent dacă… (din fr. quitte). Chit 2, s.n. Pastă formată dintr-un praf mineral și un lichid vâscos (ulei de in, glicerină etc.), care se întăreşte în contact cu aerul şi e folosită la fixarea geamurilor în cercevele, la astuparea găurilor în lemn, în zid, în tablă etc. (din germ. kitt). Chit 3, s.m. (Zool., înv.) Balenă. (din sl. kitu).
Chișiţă!= 1, -ţe, s.f. Încheietură a piciorului, deasupra copitei, la unele animale; moţul de păr deaspra copitei. (din bg. kit&ica, scr. kicica). Chișiţă 2, -țe, s.f. Pensulă de încondeiat ouăle, făcută dintr-un beţişor, de obicei de metal, prevăzut cu câteva fire de păr de porc.
Chisea 1, -sele, s.f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceaţa. (din tc. kase). Chisea 2, -sele, s.f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se ţin banii sau tutunul. (din tc. kese).
Chinez 1, -zi, s.m. (Înv., reg.) Primar. (din scr. knez, magh. kenez). i Chinez 2, -ă, 1. s.m. f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Chinei sau este originară de acolo. 2. (adj). Care aparţine Chinei sau chinezilor; chinezesc. (din China+suf. -ez).
Chindie 1, -ii, s.f. Timp al zilei «âtre apusul soarelui. (din tc. tundi). Chindie 2, s.f. Numele unui «ms popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest «duns.
Chilom 1, chilomi, s.m. (Înv.) | ovitură dată cu pumnul; pumn. (din tc. kiiliing (ii). Chilom 2, chiloame, s.n. (Înv.) Armă ca un baston cu secure la +upăt; baltac.
Chilă 1, -le, s.f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. (din tc. kile). Chilă 2, -le, s.f. Element prinuipal de rezistenţă al unei nave, ușezat pe axa longitudinală a lundului navei. (din fr. quille).
Chil 1, s.n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. (din fr. chyle, lat. chylus). Chil 2, -le, s.n. (Fam.) Kilogram. (din kilogram]).
Chici 1, chiciuri, s.n. (Reg.) |. Coapsă, şold. 2. Pădure din care se taie nuielele. 3. Vârf de ostrov. Chici 2, s.f., pl. (sg. chică), (Pop. şi fam.) 1. Părul de pe cap, lăsat să crească lung pe ceafă, plete. 2. Perucă. 3. (la păsări) Creastă, bărbie, 4. Mătasa porumbului. (din sl. kyka)
Chichiţă 1, -ţe, s.f. (Fam.) Siretlic, subtertugiu, vicleșug. (prob. din chichie+-iţă) Chichiţă 2, -țe, s.f. Lădiţă de sub capra unei trăsuri; (Reg.) Despărtură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi.
Chichiriș 1, (checheriș), chichiriși, s.m. (Reg.) Harpagon, zgârat. Chichiriș 2, (checberiș), chichirişuri, s.n. (Reg.) Pădure mică, padurice.
Chiasme 1, s.n., pl. (sg. chiasm). Figură de stil care constă în reluarea, în ordine inversă, a două cuvinte sau expresii. (din fr. chiasme). Chiasme 2, s.f., pl. (sg. chiasmă). Formaţie nervoasă din interiorul craniului, alcătuită din încrucișarea parțială a fibrelor nervilor optici (din fr. chiasme).
Chiar 1, adv. (În)tocmai, exact: Povestește chiar acum; însuși: Era chiar copilul lui; 2. Până şi, încă Și Chiar prin somn tot simţea. 3. realitate, cu adevărat: Iată, chiar vine. (lat. clarus). Chiar 2, adj. (Înv.) Clar, curat, pur, limpede: Apă chiară. (lat. clarus, -a).
Chezaş 1, -ă, s.m., f. Personă care garantează cu averea sa pentru o datorie făcută de altul; garant. (din magh. kezes). Chezaș 2, s.m. (Rar) Fiecare dintre căpătâiele de lemn pe care se aşează butoaiele cu vin în pivniță.
Cheson 1, -oane, s.n. Vehiculaţie de artilerie pentru transportul muniției. (din fr. caisson, it. cassone, din cassa „ladă“). Cheson 2, -oane, s.n. Construcţie de forma unei cutii, folosită la executarea lucrărilor de reparaţii la o navă, sub linia de plutire.
Cheotoare 1, adj.f. (Înv. și pop.) De hotar.(In expr.) Piatră cheotoare = piatră de hotar. Cheotoare 2, cheotori, s.f. (Pop.) 1. Crestătură în lemn; încheietoare. 2. Capetele bârnelor jeşite afară la cele patru colțuri ale casei, 3. Bâierile cămâşii, 4. Butonieră, 5. Catarama unei cărți, 6. Articulația piciorului. (iat. *cJautoria < clautus < clavatus).
Chemare 1, -ări, s.f. Acţiunea de a chema; invitaţie sau ordin de a se prezenta într-un anumit loc. (din chema). Chemare:, -ări, s.f. Proclama Chemare 2, s.f. (Fig.) Înclinaţie, vocaţie; misiune, menire.
Chelar 1, -ri, s.m. Persoană care deținea cheile cămării sau ale pivniţei și care administra proviziile unei gospodării boiereşti. (din sl. ke/ară). Chelar 2, s.m. (Reg.) Cămară alipită de casă sau de dosul casei.
Cheie 1, chei, s.f. 1. Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaște sau a unui lacăt. 2. Unealtă de metal cu care se strâng sau se desfac şuruburile sau piulițele. (lat. clavis). Cheie 2, s.f. (Muz.) Semn convenţional pus la începutul portativului, pentru a indica poziţia unei note de o anumită înălțime și, prin aceasta, a tuturor celorlalte note. Cheie 3, chei, s.f. (la pl.) Vale îngustă, lipsită de albie majoră, între doi pereţi înalți și abrupți.
Chei 1, cheiuri, s.n. |. Construcţie amenajată într-un port pentru acostarea, încărcarea și descărcarea vapoarelor. 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată, la înălțimea pardoselii vagoanelor, pentru a uşura încărcarea şi descărcarea lor. (din bg. Kei, fr. quai). Chei 2, s.f., pl. (sg. cheie) 1. Obiect de metal care serveşte la încuierea sau descuierea unei broaşte sau a unui lacăt. 2. Vale îngustă lipsită de albie majoră, între doi pereţi înalţi şi abrupți, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte, exercită o puternică eroziune în adâncime: Cheile Turzii. (lat. clavis). Chei 3, adj.m., pi. (despre oameni; adesea substantivat) Care are chelie, căruia i-a căzut (tot) părul de pe cap; (despre cap) Care nu are păr; pleşuv. (din tc. Kel).
Cezariană 1, adj.f. (Rar) Privitor la cezarii romani (din fr. CEsarin). Cezariană 2, cezariene, s.f. Intervenţie chirurgicală în regiunea abdominală, care constă în extragerea fătului viu prin deschiderea uterului, în cazuri de naștere dificilă; cezarotomie. (din fr. cEsarienne).
Ceucă 1, adj.f. (Înv.) Chioară, ceacâră. Ceucă 2, ceuce, s.n. (Pop.) 1. Specie de cioară cenuşie mică; stancă. 2. (Reg.) Coţofană, 3. (Reg.) Strugure negru. (din bg. scr. eavka).