Cum se scrie corect ? M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM SAU MAM În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite. Cuvântul mam nu există. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai. Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”. M-A SAU MA În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a. ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar mă (mă duc, mă bucur). M-AŢI MA-ȚI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați. Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț) M-AU SAU MAU În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă…
Zebră, zebre, s. f. Nume generic dat speciilor de cai sălbatici africani cu blana vărgată cu benzi alternative, deschise și închise; animal care face parte din aceste specii. ♦ Marcaj de traversare a străzii pentru pietoni, constând din dungi paralele albe sau galbene. – Din fr. zèbre. Mamifer sălbatic din Africa, foarte rapid, care are corpul acoperit cu păr alb sau cafeniu și vărgat cu dungi negre sau brune înrudit cu calul (Equus zebra). 2 Animal care face parte dintre zebre (1). 3 (Fig) Loc marcat cu benzi albe paralele pentru traversarea străzii de către pietoni Si: pasaj. Zebră, s. f. (circ.) Marcaj de traversare a străzii ◊ „Atenție la […] semafoare și zebre!” R.l. 7 IV 74 p. 2. ◊ „Trec strada cu avânt pe zebră, la mijloc mă prinde stopul.” I.B. 11 IV 74 p. 1. ◊ „Zebre din metal. Zebrele, liniile și săgețile ce reglementează circulația pe străzi și șosele necesită din când în când o revopsire pentru a rămâne vizibile.” Sc. 28 XI 75 p. 5; v. și R.l. 29 VIII 79 p. 6 (din it. zebra (stradale), engl. zebra; în it. și în engl. pronunțarea este diferită de cea din română, deci cuv. a fost…
Umbră, umbre, s. f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ◊ Loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârșit, pur. ◊ Loc. adv. Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș. ◊ Expr. A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) în umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva). Întuneric, întunecime, obscuritate. 3. Nuanță închisă, pată întunecată. ♦ Spec. Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. ♦ Fig. Stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată. ◊ Expr. Se teme și de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile…
Zvântat 1, s.n. Acţiunea de a (se) zvânta și rezultatul ei. (v. Zvânta). Zvântat 2, -ă, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. (v. zvânta).
Zori 1, vb. 1. A lucra cu grabă, a da zor, a merge repede (pentru a ajunge undeva). 2. A sili, a îndemna pe cineva să acționeze (repede). (din zor). Zori 2, vb. A se zori de ziuă = a se ivi zorile, a se face ziuă.(din Zori). Zori 3, zorituri, s.n. (Rar) Ivirea zorilor. (v. zori). Zori 4, -ă, adj. Care se grăbeşte foarte mult, rapid. (v. zori).
Zor 1, s.n. Activitate însufleţită, febrilă; grabă mare, urgenţă. (din tc. zor „silă, forță’”. Zor 2, interj., var. a lui zur. Cuvânt care redă zornăitul metalelor. (onomatopee).
Zodiac 1, -e, s.n. Zonă circula___răa sferei cereşti în care se află cele 12 constelații corespunzătoare lunilor anului și prin faţa cărora trece drumul aparent al soarelui în cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. (din ngr. [Kiklos] zodhiakos). Zodiac 2, s.n. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii.
Zmeu 1, zmei, s.m. Personaj fantastic din basme, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forţele binelui. (Fig.) Erou, viteaz. (din sl. smi)). Zmeu 2, zmeie, s.n. Jucărie . făcută dintr-un dreptunghi de hârtie sau de pânză, fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuit de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. (din sl. smij).
Zmeoaică 1, -ce, s.f. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). (din zmeu. +-oaicâ). Zmeoaică 2, s.f. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele.
Zi 1, zile, s.f. Interval de timp cuprins între răsăritul și apusul soarelui. (lat. dies). Zi 2, vb. a zice, imperativ, pers. 2 sg.: …Ja-l de brâu/$i-l țipă-n râu, /Și zi zău, /Că nu-i al tău 1 (.Bârseanu).
Zgripțoraș 1, s.m. (Pop.) Diminutiv al Îui zgripţor. (din zgriptor +-a$). Zgripțoraș 2, s.n. Veche monedă austriacă valorând 10 creiţari, Care avea imprimată pe o parte stema, cu acvila bicefală.
Zglăvoc 1, -oacă, s.f. s.f.m. Pește mic de culoare cenușiucafenie, cu capul mare și turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă. (din bg. glavoc). Zglăvoc 2, s.m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). Zglăvoc 3, s.m. (Bot.) Albăstrea.
Zeu 1, interj. (Variantă a lui zău). Zeu 2, zei, s.m. Divinitate păgână; idol (Fig.) Om cu însușiri fizice și morale excepționale. (lat. deus).
Zefir 1, s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (P. ext.) Vânt cald; adiere. (cf. fr. zEphyr, lat. zephyrus, gr. zephyTOS). Zefir 2, s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămăşilor, a bluzelor etc.
Zburător 1, -oare, adj. Care zboară, care poate să zboare; de zburat. (din zbura +-ător). Zburător 2, s.m. (În mitologia populară) Fiinţă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuieşte noaptea în somn fetele și femeile; (În literatura romantică) Personificarea dorului de bărbatul iubit. Zburător 3, s.m. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care sustine această pânză.
Zburătoare 1, s.f. Pasăre. (din zbura +-ător). Zburătoare 2, s.f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile Toșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase seminţe prevăzute cu peri mătăsoşi, folosită în medicina populară.
Zbor 1, -uri, s.n. 1. Planare și mişcare în aer. 2. (P. ext.) Deplasarea în spaţiu a unei rachete sau a unei astronave. (din zbura, derivat regresiv). Zbor 2, -uri, s.n. (Înv. și reg.) Bâlci, târg anual, iarmaroc; (P. ext.) Piaţă publică. (din sl. săboră, bg. sbor).
Zbici 1, vb. IV., refl. și tranz. A (se) usca (la suprafaţă); a (se) zvânta. (et.nec). Zbici 2, vb. IV., tranz. şi refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. (et. nec.).
Zbenguit 1, s.n. Zbenguială, zburdălnicie. (v. zbengui). Zbenguit 2, adj. Zburdalnic, neastâmpărat. (v. zbengui).
Zbânţuit 1, s.n. Zbânţuire; zbenguială. (v. zbânțui). Zbânţuit 2, -ă, adj. Care se zbânţuie, neastâmpărat. (v. zbânţui).
Zbanţ 1, zbanţuri, s.n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic de ghete. (et.nec). Zbanț 2, zbanțuri s.n (Reg.) Ventuză. (cf. ucr. zban, zbanja).
Zăvod 1, -uri, s.n. (Reg.) Aşezare temporară de pescari, organizată în vederea pescuitului; totalitatea instalaţiilor şi a uneltelor acestei aşezări. (din rus. zavod). Zăvod 2, -zi, s.m. Câine mare (ciobănesc); dulău. (et. nec.)
Zănoagă 1, -ge, s.f. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare. (cf. rus. zanoga, ucr. zanoha). Zănoagă 2, s.f. Poiană înverzită, platou sau coastă de deal bune pentru agricultură. _ Zănoagă 3, s.f. Ochi larg de apă adâncă, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar.
Zălog 1, s.m. Arbust înalt până la cinci metri (Salix cinerea). (et. nec.) Zălog 2, zăloguri, s.n. (Pop.) Amanet, garanţie, gaj. (din sl. zalogă).
Zăloagă 1, -oage, s.f. Fâşie de hârtie, de pânză, de piele etc. care se introduce între paginile unei cărți pentru a însemna Jocurile care prezintă interes, semn de carte. (din rus. zaloga). Zăloagă 2, s.f. Capitol dintr-o carte.
Zăcătură 1, -uri, s.f. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște. (din zăcea +-ătură). Zăcătură 2, s.f. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare.
Zăcătoare 1, sf. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul şi care se umple mereu din alte butoaie; cadă. 2. Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsaţi să fermenteze. 3. Vas mare de lemn căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. 4. Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. (din zăcea +-ătoare). Zăcătoare 2, s.f. Piatra de jos a morii, care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. Zăcătoare 3, s.f. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; stanişte, zăcătură.
Zăcământ 1, s.n. Boală lungă și grea. Zăcământ 2, -minte, s.n. Acumulare naturală de substanţe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. (din zăcea, după fi. gisement).
Zăblău 1, -aie, s.n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc. (P. ext.) Ţol, pătură. (din bg. zeblo). Zăblău 2, -ăi, s.m. Flăcău zdravăn; vlăjgan. (din magh. zâbal6). Zăblău 3, s.m. Câine mare (ciobănesc); zăvod
Zăbală 1, -le, s.f. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, care se introduce în gura calului pentru a-l struni și a-l conduce. (din magh. zabola). Zăbală 2, s.f. 1. Bubuliţă albicioasă molipsitoare care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 2. Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări,