Alene 1, s.f., pl. (sg. alenă), (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. (din fir. allene). Alene 2, adv. Într-un ritm încet, fără grabă. (din a+ lene).
Alenă 1, s.f., var. a lui halenă. (Med.) Aer care iese din plămâni prin expiraţie; respirație neplăcut mirositoare. (din fr. haleine; cf. lat. halare „a sufla“). Alenă 2, s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. (din fr. allene).
Alega 1, vb. 1. (Înv. şi pop.). A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ține de capul cuiva. (din lat. alligare). Alega 2, vb. IL. A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. (din fr. alEguer, lat. allegare).
Alcătui 1, vb. IV. 1. A face, a construi, a întocmi; a compune, a concepe, a lua fiinţă, a se forma. 2. A forma împreună, a constitui; a fi format, a consta din… 3. A strânge, a aduna, a aranja. (din magh. alkotni). Alcătui 2, vb. IV. (Reg.) A cădea la învoială; a se înţelege, a se învoi. (din magh. akudni)
Albiţă 1, s.f. Obleţ. (din alb). Pi Albiţă 2, s.f. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene.
Albitură 1, -turi, s.f. (la pl. Rufărie. (din alb). da pl) Albitură 2, -turi, s.f. Nume generic dat exemplarelor mici de peşti. Albitură 3, s.f. (T ipogr.) Piese de plumb cu înălțimea mai mică decât a literelor, folosite pentru completarea spaţiilor albe dintre cuvinte, dintre rânduri etc.
Albit 1, s.n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. (din fr. albite). Albit 2, -ă, adj. 1. (despre părul oamenilor; p.ext., despre oameni) Cărunt. (v. albi).
Albişor 1, adj. Diminutiv de la alb; albior. (din alb + -ișor). Albișor 2, s.m.(Iht.) Obleţ. Albișor 3, -i, s.m. Soi de ciuperci comestibile.
Albișoară 1, s.f. Albitură. (din alb+-ișoară). Albișoară 2, s.f. Varietate de viță de vie cu struguri albi. Albișoară 3, s.f. Peşte mic de culoare albă-argintie, care trăieşte în apele dulci, obleţ.
Albioară 1, albioare, s.f. Albiuță. (din albie +ioară). Albioară 2, albioare, adj.f. Albișoară. (din alb +ioară).
Albineţ 1, adj. (Reg.) Blond, bălai, albeţ. (din alb +-inep). Albineţ 2, s.m. (Pop.) Numele unei varietăți de grâu din Banat. (din a/b+-inep).
Albină 1, albine, s.f. Insectă care trăieşte în familie şi produce miere şi ceară. (din lat. alvina «stup»). Albină 2, -ne, s.f. Plantă erbacee ale cărei flori seamănă cu o albină.
Albian 1, -ă, adj. Care se referă la vârsta şi la formaţiile albianului. (din fr. albien). Albian 2, s.n. Primul etaj al cretacicului mijlociu.
Albeţ 1, adj. (Reg.) Albineţ, bălai. (din alb +et). Albeţ 2, s.n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale.
Alb 1, -ă, adj. Care are culoarea laptelui, a zăpezii; s.n. Culoare obţinută prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei. (lat. albus). Alb 2, -ă, adj. (În sintagma) Versuri albe = versuri fără rimă.
Alămărie 1, alămării, s.f. Fabrică, atelier sau prăvălie de obiecte de alamă (1). (din alămar +-ie). Alămărie 2, s.f. Obiecte de alamă, alămuri. (din alamă + – ărie).
Alagea 1, alagele, s.f. (Înv.) Stofă vărgată de mătase și in. (din tc. alaca). Alagea 2, (Reg. în expr.) A păți o alagea = a suferi o dezamăgire.
Ajutor 1, s.m. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare. (lat. adjutor, -is, adjutorium). Ajutor 2, ajutoare, s.n. 1. Sprijin; îndrumare. 2. Sprijin bănesc. Ajutor 3, inter). Strigăt al celor care se află în primejdie.
Ajuns 1, s.n. (În loc. adv.) De ajuns = Destul. 2. (În sintagma) Bun ajuns! = Bine ai venit!, Bun sosit! (v.ajunge). Ajuns 2, -ă, adj. Care s-a îmbogățit, a parvenit. (v.ajunge).
Ajunge 1, vb. III. A atinge un punct, o limită. (lat. adjungere). Ajunge 2, vb. III. A fi în cantitate suficientă.
Ai 1, interj. Exclamaţie care exprimă: durere, spaimă, uimire, ameninţare. 2. (Fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. 3. Interj. Var. A lui hai. Ai 2, ai, s.m. (Reg.) Usturoi. (lat. alium). Ai 3, s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăieşte în America de Sud şi în sudul Madagascarului. (din fr. ai <cuv. tupi). Ai 4, (Reg.) s.m., pl. (sg. an). Ani. (lat. anni). Ai 5, art. posesiv-genitival, m.pl.: ai mei, ai casei. Ai 6, vb. a avea; 1. ind. pz., pers. 2. sg.: tu ai; 2. auxiliar, în Componenţa ind. pf. compus, pers. 2 sg.: tu ai avut și a cond.-optativ, pz. 2, sg.: tu ai scrie. 3. imperativ, pers. 2 sg. Ai 7, (Reg.), vb. a ai. A găti cu usturoi, a da gust de usturoi unei mâncări.
Agrement 1, s.n. Plăcere, distracţie. (din fr. agrement). Agrement 2, s.n. Consimţământul dat de un stat pentru numirea unei persoane ca şef de misiune diplomatică sau consul al unui stat străin.
Agregat 1, agregate, s.n. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei operaţii tehnice. (din rus. agregat). Agregat 2, s.n. Material mineral sau organic, alcatuit din granule sau fâșii, care intră în compozitia betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. Agregat mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale. (din fr. agregat). Agregat 3, agregati, s.m. (ieşit din uz) profesor agregat = profesor universitar care funcţionează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. (din fe. agreg€)
Agonic 1, -ă, adj. Referitor la agonie. (din it. agonale). Agonic 2, -ă, adj. (Fiz.) Curbă agonică = linie de declinaţie magnetică zero; agonă. (cf. germ. agonisch).
Agitator 1, -oare, s.n. Dispozitiv care serveşte la organizarea unui amestec de substanţe. (din fr. agitateur). Agitator 2, -ori, s.m. Persoană care face agitaţie politică. (din agita).
Aghesmui 1, vb. IV. (Bis.) A stropi cu agheasmă. (din agheasmă). Aghesmui 2, vb. IV. (Fig.) A se îmbăta. Aghesmui 3, vb. IV. A bate, a lovi (tare).
Agheasmă 1, s.f. (Bis.) Apă sfințită. (din ngr. agiasma) Agheasmă 2, s.f. (Fig., fam.) Băutură alcoolică.
Agent 1, agenți, s.m. Reprezentant oficial al unui stat, al unei instituții, organizații etc., având anumite atribuţii. (din fr. agent, lat. agens, -ntis). Agent 2, -ţi, s.m. Factor activ, care provoacă sau influențează un fenomen fizic, chimic etc.; Agent patogen = microorganism (microb, virus) care poate pătrunde într-un organism, provocând manifestări patologice.
Agatei 1, s.f., pl. (sg. agată); Literă tipografică cu corpul de 5,16 puncte. (din fr. agate). Agate 2, s.n. pl. (sg. agat). Varietate cristalină de silice cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semipreţioasă. (din fr. agate).
Afundă 1, adj.f. Adâncă. Afundă 2, vb. afunda; ind.pz., 3, sg. şi pl: Grădinile se afundă în fluvii de frunziș. (Dragomir).
