Aş 1, interj. Da de unde!, nici gând! Aș 2, vb. a avea, auxiliar la formarea modului condițional-optativ, timpul prezent şi perfect, pers. Î.sg: Aş scrie; aș fi scris.
Astragal 1, -e, s.n. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. (din fr. astragale, lat. astragalus). Astragal 2, -e, s.n. Element decorativ de secţiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.
Aspru 1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulație în „Țările Române începând din sec. XV. (din ngr. aspron). Aspru 2, -ă, adj. |. Cu suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzaţie specifică, neplăcută; (despre fire) Tare şi ţepos. 2. (despre apă) Care conţine săruri calcaroase;, (despre vin) acru; cu gust înțepător. (Fig.) 4. Mare, intens, puternic. 5. Care provoacă suferinţe, greu de îndurat. Aspră robie. 6. Lipsit de indulgență, sever. Purtare aspră. (lat. asper).
Aspiraţie 1, -ţii, s.f. Faptul de a aspira; absorbirea unui fluid. (din fr. aspiration). Aspiraţie 2, -ţii, s.f. Năzuință spre ceva.
Aspira 1, Vb. |. A trage aer în plămâni, a inspira. 2. (despre pompe, aparate) A trage, a absorbi lichide, gaze, praf etc. din fe. aspirer, lat. aspirare). Aspira 2, vb. A năzui spre ceva (cineva).
Aspic 1, Substanţă gelatinoasă folosită în alimentaţie. (din fr. aspic) Aspic 2, s.m. Levănţică.
Asistent 1, -ă, adj. Care este de faţă la ceva, care asistă, (din fr. aSSiStant, germ. assistant). Asistent 2, -nţi, -nte, s.m., f. Persoană care lucrează pe lângă cineva, ajutându-l. Asistent 3, -nți, s.m. Grad în învățământul superior, inferior lectorului.
Asimila 1, vb. 1. l. A transforma Substanțele nutritive digerate în Substanțe proprii organismului. (din fr. assimiler, lat. assimilare). Asimila 2, vb.I. A (se) considera egal sau asemănător cu altcineVa sau altceva. „ Asimila 3, vb.I. A-şi însuși cunoştinţe, idei.
Ascuţit 1, s.n. Faptul de a ascuţi. (v. ascuţi). Ascuţit 2, -ă, adj. 1. Tăios: care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf, Ascuţit 3, -ă, adj. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. 2. (despre senzaţii, sentimente) Intens, viu; (despre ciocniri, conflicte etc.) Violent, înverșunat. 3. (despre vorbe, priviri) Care străpunge, aspru, tăios; 4. (despr Strident. (despre sunete)
Ascuns 1, s.n. Faptul de a (se) ascunde. (v. ascunde). Ascuns 2, -ă, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit; (despre oameni) Care au obiceiul să-şi ascundă gândurile sau faptele; (despre fapte, …) care nu este dezvăluit nimânui. (v. ascunde).
Asclepiad 1, adj., s.m. Vers compus dintr-un spondeu (sa troheu), doi sau trei coriambi și un iamb. (din fr. asclepiade, cf.lat. asclepiadeum (meuum). Asclepiad 2, s.m. Membru al corporației medicilor greci. (din fe. asclepiade, cf. Asclepios, numele grecesc al lui Esculap). Asclepiad 3, s.m. Plantă erbacce perenă, cu flori albastre parfumate şi cu fructul îngroșat şi cărnos. (din fr. asclepiade).
Ascendent 1, -ă, adj. Care urcă; suitor; (Fig.) Care se dezvoltă progresiv. (din lat. ascendens, – nis, fr.ascendant). Ascendent 2, s.m. Ruda în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară. Ascendent 3, s.n. (cu determinări introduse prin prep. asupra) Autoritate morală.
As 1, s.m. (Ant.) Monedă de bronz din vechea Romă. (din lat. as „monedă“) As 2, ași, s.m. 1. Carte de joc având cea mai mare valoare între cărțile de aceeaşi culoare: birlic. 2. (Fig.) Persoană care Stăpâneşte foarte bine cunoştinţele dinu-un domeniu Oarecare sau care se distinge în mod special într-o meserie. (din fr. as, it. asso). As 3, s.m. (Sport). Punct obținut la jocul de tenis de către un Jucător care serveşte astfel încât adversarul să nu poată atinge mingea.
Arzător 1, -oare, adj. 1.Care arde; fierbinte; torid. 2. (Fig.) Puternic, intens; 3.Care are o soluţie imediată. (din arde+-âtor). Arzător 2, -i, s.m. Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici. Arzător 3, s.n. Aparat care serveşte la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii.
Aruncător 1, -ori, oare, s.m., f. Specialist pregătit în aruncarea discului, greutăţii, suliței etc. (din arunca). Aruncător 2, -oare, s.a. (În sintagma) Aruncător de mine = gură de foc cu ţeava neghintuită cu care se aruncă mine la distanţă, aruncător de flăcări.
Articol 1, articole, s.n. Expunere scrisă, într-o publicaţie periodică, pe o temă dată. (din lat. articulus, it. articolo, fr. article). Articol 2, -, s.n. Diviziune într-un act normativ (lege, decret), marcată printr-un număr de ordine; diviziune dintr-un buget sau plan financiar. Articol 3, e, s.n. Obiect de comerţ. Articol 4, -e, s.n. Parte de vorbire flexibilă care se alătură unui substantiv (sau echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta.
Arteră 1, -ere, s.f. Vas sanguin care transportă sângele de la inimă la organe şi țesuturi. (din fr. artâre, lat. arteria). Arteră 2, -ere, s.f. Cale importantă de comunicaţie.
Arsenic 1, s.n. Pulbere fină, albă, cu miros de usturoi, foarte toxică pentru om;şoricioaică. (din fr. arsenic, lat. arsenicum). Arsenic 2, adj. (În sintagma) Acid arsenic = acid rezultat din combinarea arsenului cu acid azotic oonoentrat.
Aromat 1, aromate, s.n. (Rar) Mirodenie. (din si. aromatu, ngr. aromalos, fr. aromate) Aromat 2, -ă, adj. Care are aromă, cu aromă. (din aromă+-at).
Arnăut 1, s.m. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din Ţările Române; (P.ext.) Servitor înarmat. (din tc. amavud). Amăut 2, s.n. Specie de grâu de primăvară.
Armonie 1, -ii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg; bună înțelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. (din fr. barmonie, lat. harmonia). Armonie 2, s.f. Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile într-o compoziție.
Arminden 1, -i, s.m. Numele popular al zilei de 1 mai; sârbătoare populară de primăvară, ținută de obicei la această dată. (cf. sl. Jeremiinu din: «ziua sfântului Jeremia»). Arminden 2, -i, s.m. Pom sau crengi verzi care se pun la poarta sau la ferestrele caselor în ziua de 1 mai.
Armătură 1, -uri, sf. |. Totalitatea aparațelor de control, de comandă etc. ale unei instalaţii, ale unei maşini etc. 2, ansamblul elementelor de susținere a unei lucrări miniere subterane. (din f. arinature, lat. armnatura). Armătură 2, -uri, s.f. Totalul armelor unui soldat; serviciu care se ocupă cu păstrarea, controlul şi întreţinerea armamentului. Armătură 3, -uri, s.f. Totalitatea diezilor și bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate.
Armaș 1, armași, s.m. Vechi dregător domnesc, însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale. (din armă+aș). Armaș 2, armașe s.n. Parte a arșicului (os al piciorului la vite).
Arma 1, vb. L. A așeza și a fixa armătura unui element de construcție, a unei galerii de mină etc. Pentru a le mări rezistenţa. (din lat, armare, fr. armer, it. armare). Arma 2, vb. |. A manipula mecanismul de aprindere al unei arme de foc, în vederea acționării percutorului. Arma 3, vb. |. A echipa o navă cu cele necesare navigaţiei, ambarcând personalul, materialele proviziile etc,
Arlechin 1, arlechini, s.m. Personaj comic din vechea comedie italiană, înfățișat într-o costumație pestriță, de un colorit foarte viu. (din it. arlechino, fr. arlequin). Arlechin 2, arlechine, s.n. Fiecare dintre extremităţile laterale din faţă, ale unei scene.
Aripă 1, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte și al unor mamifere, care servește la zbor; (Fig.) Ocrotire. 2. (Iht.) Înotătoare. 3. Organ de sustentaţie a unui avion. 4. Parte a unei construcţii laterală. 5. (Sport) Extremă. 6. (Milit.) Fiecare dintre părțile laterale ale unui front. (at. alapa). Aripă 2, s.f. Grupare extremă (de dreapta sau de Stânga) a unei organizaţii, a unui partid.
Ariniș 1, arinișuri, s.n. Pădurice de arini. (din arin). Ariniș 2, s.n. (Reg.) Pustiu, deșert de nisip.
Aril 1, s.m. Radical derivat de la o hidrocarbură aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din moleculă. (din fr. aryle). Aril 2, s.n. (Bot.) Îmbrăcăminte externă, cărnoasă a fructelor; arilod. (din fr. arille, cf. lat. arrilus).
Arierate 1, s.f., pl. Datorii bănești aflate în restanță. (din fe. arriere). Arierate 2, adj.f., pl. şi sf, pl. (Indivizi) care sunt înapoiaţi mintal, insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. (din fr. arriere).