Cum se scrie corect ? M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM SAU MAM În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite. Cuvântul mam nu există. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai. Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”. M-A SAU MA În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a. ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar mă (mă duc, mă bucur). M-AŢI MA-ȚI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați. Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț) M-AU SAU MAU În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă…
Buzdugan 1, -e, s.n. Măciucă, ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. (din tc. bozdogan). Buzdugan 2, -e, s.n. Plantă erbacee cu flori verzui-alburii și fructe de forma unor piramide răsturnate; capul-ariciului.
Buză 1, -ze, s.f. Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinţii. (cf. alb. buze). Buză 2, s.f. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buză 3, s.f. Culme a unui deal, pisc etc. | Buză 4, -ze, s.f. Ascuţiş al unor instrumente de tăiat, tăiș.
Butuc 1, -i, s.m. 1. Bucată dintrun trunchi de copac tăiat și curăţat de crengi. 2. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie. 3. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau, altădată picioarele, mâinile sau gâtul arestaţilor sau prizonierilor. (et. nec.). Butuc 2, s.m. Partea superioară a jugului. Butuc 3, s.m. Talpa sau scaunul războiului de țesut.
Buton 1, s.n. Piesă mică, în formă de disc, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. (din fr. bouton). Buton 2, -i, s.m. Un fel de nasture mobil din metal sidef sau alte materiale cu care se încheie guierele, manșetele etc.
Buti 1, s.n. (Reg,, în loc. prep.) În butul (cuiva) = în ciuda, în pofida (cuiva). (et. nec.). But 2, -uri, s.n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. (din tc. bus). But 3, -uri, s.n. Fiecare dintre stâlpii porții în jocul de rugbi; (rar) poartă la jocul de fotbal. (din fi. bud). _ Butoni, -oane, s.n. Piesă mică, în formă de disc, care prin apăsare sau învârtire asigură un contact electric sau o acțiune mecanică. (din fr. bouton).
Busuioc 1, s.f. Plantă erbacee de grădină cu miros plăcut. (Ocimum basilicum). (din bg. bosilek, scr. Bosiljak). Busuioc 2, s.n. (Reg.) Numele unui dans popular asemănător cu hora. Busuioc 3, -oacă, adj. (despre fructe, vin) Cu aromă de busuioc; s.f. Varietate de viţă de vie; strugure produs de această viţă.
Bust 1, -uri, s.n. 1. Partea superioară a corpului omenesc. 2. Sculptură sau pictură care reprezintă partea superioară a corpului omenesc. (din fr. buste). Bust 2, s.n. Dispozitiv pentru măsurarea de scurtă durată a puterii motorului la avioane în vederea înlesnirii decolării. (din engl. bust).
Bursier 1, -ă, s.m., f. Elev sau student care beneficiază de o bursă. (din fr. boursier). Bursier 2, -ă, adj. Care ţine de bursă?; privitor la bursă.
Bursă 1, -se, s.f. Alocaţie bănească (lunară) acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau unui student, pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor. (din fr. bourse). Bursă 2, -se, s.f. Instituţie unde se negociază hârtii de valoare sau unde se desfăşoară tranzacţii de mărfuri. A juca la bursă; Bursa muncii; Bursa neagră.
Burete 1, -ţi, s.m. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci. (lat. boletis). Burete 2, -ţi, s.n. 1. Animal spongios cu corpul alcătuit din fire elastice și rezistente; spongier. 2. Obiect fabricat din cauciuc, material plastic etc., care, datorită proprietăţii de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.
Burduși 1, vb. A îndesa, a ticsi. (din burduș) Burduşi 2, vb. (Fig., fam.) A bate zdravăn pe cineva. Burduși 3, vb. (despre tencuială sau placajul unei mobile). A se scoroji, a se coşcovi.
Burduf 1, -uri, s.n. Sac făcut din pielea netăbăcită a animalelor, în care se păstrează sau se transportă alimente. (et. nec.). Burduf, 2 s.n. (Reg.) Stomacul animalelor erbivore. Burduf 3, s.n. (Reg.) Copcă în gheaţă.
Burcă 1, -ci, s.f. (Reg.) Bundă (1). (din ucr. burka). Burcă 2, -ci, s.f. (Reg.) Turtă din mâlai care se coace pe vatră, în spuză. (et. nec.).
Bură 1, s.f. Ploaie măruntă și deasă. (cf. scr. bură) Bură 2, s.f. Dopul de la cartuşele cu alice.
Bura 1, vb. A ploua mărunt şi des; a burniţa; a țârâi. (din burâ). Bura 2, vb. 1. A astupa cu un material de buraj (argilă, nisip etc.) spaţiul gol, neocupat de explozive, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare. 2. A îndesa balastul sau traversele unei linii de cale ferată. (din fr. bourrer).
Bundiţă 1, -ţe, s.f. Diminutiv al lui bundă (=cojocel). (din bundă +-iță). Bundiţă 2, -ţe, s.f. (Bot.) (În expr.) Bundiţa vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri.
Bunceag 1, s.n. Îngrămădire de trunchiuri căzute, crengi uscate, ierbărie. (cf. bucak). Bunceag 2, s.v. Covor de muşchi.
Bun 1, -ă, adj., s.m., f. Care are calități pozitive remarcabile. (lat. bonus, -a). Bun 2, -ă, s.m., f. (Înv. şi pop. Bunic, bunică. * Pop) Bun 3, -uri, s.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa; proprietate, avere; bogăţie, avuţie. 2. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru sau dintr-un drept.
Bumbuşor 1, -i, s.m. Diminutiv al lui bumb (= nasture); năsturaș. (din bumb +-uşor). Bumbușor 3, -i, s.m. (Bot.; reg.). 1. Bănuţ. 2. Bumburez.
Bumben 1, -ă, adj. (Reg.) Ţeapăn, rigid. Bumben 2,, adv. (Reg.; în expr.) A dormi bumben = a dormi adânc.
Bumb 1, -i, s.m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. (cf. magh. gomb). Bumb 2, s.m. Dispozitiv cu care se leagă coarda la instrumente cu coarde.
Buline 1, (pl. al lui bulin), s.n. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; caşetă. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen imprimat pe ţesături. (din Ngr. buloni). Buline 2, (pl. al lui bulină), s.f. Parâme pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. (din fr. bouline).
Bulină 1, s.f. Parâmă pentru manevrarea pânzelor inferioare ale unei nave cu pânze. (din fr. bouline). Bulină 2, s.f. (var. bulin, s.n.) 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; cașetă. (din ngr. bulini).
Bulbuc 1, -i, s.m. (onomatopee). 1. Bășică de apă, de săpun, de spumă etc. 2. Corp sferic (ca o băşică). Bulbuc 2, s.n. Plantă erbacee tonică din familia ramunculaceelor, răspândită în regiunile de munte.
Bulă 1, -le, s.f. Pecete de aur, de argint sau de plumb care se atașa unui act pentru a-l autentifica; (P. ext.) Act care purta o astfel de pecete. Bulă papală= act oficial emis de papă. (din lat. bulla). Bulă 2, -le, s.f. 1.Băşică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Umflătură a pielii, umplută cu un lichid seros. 3. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. (din fr. bulle).
Bui 1, vb. A da năvală, a năvăli; a urca. (cf. scr. bujati). Bui 2, vb. A chema, a răsuna.
Buhăi 1, vb. A se umfla la faţă (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. (din bubhav). Buhăi 2, vb. (Reg.) A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. (din buhai).
Buhai 1, s.m. (Zool.) 1. Taur. 2. (În sintagme) Diferite insecte. (din ucr. bubaj). Buhai 2, -uri, s.n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite şi se produce un sunet (asemănător cu mugetul unui taur).
Buget 1, bugete, s.n. Bilanţ al veniturilor şi cheltuielilor unui stat, ale unei întreprinderi etc., pe o perioadă determinată. (din fr. budget). Buget 2, adj. (var. buged) (Reg. despre obrazul oamenilor) Buhăit, umflat, puhav. (lat. buccidus).