Cucură 1, cucure, s.f. (Reg.) o parte a plugului, cormana. (din magh. kukora). Cucură 2, cucure, s.f. (Înv.) Tolbă de săgeți. (din ngr. kikuron).
Cucă 1, cuci, s.f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struţ), pe care o purtau căpeteniile turcești şi domnitorii români în timpul ceremoniilor. (din tc. kuka). Cucă 2, cuci, s.f. (Rar) Femela cucului. (din cuc+ -â). Cucă 3, cuci, s.f. (Reg.) Deal înalt şi izolat; vârf de deal. (et. nec.). Cucă 4, cuci, s.f. (Reg.) 1. Măciucă cu cârlig cu care se lovește în cap morunul prins la cârlige. 2. Instrument de pescuit, capcană, o parte a războiului de țesut. (din tc. kuka). Cucă 5, cuci, s.f. (Reg.) Coșul colector la casele țărănești, deschizătură în acoperiş prin care iese fumul.
Cuc 1, cuci, s.m. Pasăre călătoare cu pene cenusii, cu coada lungă, cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. (lat. cucus) Cuc 2, s.n. (Reg.) 1. Plăcinta, 2. Sângerete. Cuc 3, s.n. (Reg.) Partea de jos a scocului prin care se coboară lemnele de foc.
Cub 1, cuburi, s.n. 1. Corp geometric cu șase feţe pătrate, egale între ele. 2. Produs al înmulțirii unui număr cu sine însuși de două ori. (din fr. cube, lat. cubus). Cub 2, adj. Metru cub= Unitate de măsură pentru volume. (din fr, cub, lat. cubus).
Crupe 1, 1. Partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între şale și bazacozii. 2. Regiunea dinspre coadă a cruponului. (pl. a lui crupă, s.f. din fr. croupe). Crupe 2, s.f. pl. Formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie. Crupe 3, s.f., pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc., măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. (din ucr. krupy).
Crunta 1, vb. 1 (Înv.) A însângera. (din crunt). Crunta 2, vb. 1 refl. (Înv și reg.) A se încrunta. (lat. cruentare).
Crud 1, -ă, adj. 1. (despre alimente) Care n-a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt. 2. Neajuns la maturitate; fraged; (despre fiinţe) Tânăr; plăpând. (lat. crudus, -a). Crud 2, -ă, adj. Brut, neprelucrat. Crud 3, -ă, adj. Neomenos; rău; violent, sângeros, intens.
Crosă 1, -se, s.f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care cote condus pucul sau mingea la jocul de hochei, polo şi golf. (din |! crosse). Crosă 2, -se, s.f. Smoc de pene întrebuințat altădată ca ornament la palăriile femeilor sau la chipiele nulitarilor. (et. nec.)
Cros 1, s.n. Alergare pe teren variat, cu diferite obstacole. (din engl., fr. cross [-country])). Cros 2, s.n. |. Lovitură la box, utermediară între directă și swing, care se dă în stomac sau bărbie. 2. | lovitură de-a curmezișul terenului de tenis. (din engl., fr. cross)
Cronograf 1, -fe, s.n. Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale, alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare. (din ngr. hronografos). Cronograf 2, -fe s.n. Aparat automat de precizie, prevăzut cu un imccanism de ceasornic, care înrepistrează începutul şi sfârșitul unei cțiuni sau al unui fenomen în desfăşurare, folosit în fizică, în uviaţie, în sport etc. (din fr. chronographe).
Cromat 1, -ţi, s.m. Sare a acidului cromic. (din fr. chromate). Cromat 2, -ă, adj. Care conține crom; acoperit cu un strat de crom. (v. croma).
Croitor 1, -ri, s.m. Meseriaș care confecţionează haine. (din croi+-tor). Croitor 2, -ri, s.m. Gândac mare cu antene lungi, în formă de loarfece, care trăieşte mai ales pe stejar. Croitor 3, -ri, s.m. Muşchi fixat intre osul iliac şi fața internă a ubiei.
Crocodil 1, -i s.m. Reptilă uriașă din ordinul crocodilienilor care trăiește în fluviile din țările tropicale. (din fr. crocodile, lat. crocodilus). Crocodil 2, s.m. Dispozitiv metalic fixat pe șinele de cale ferată şi folosit pentru a trans mite comenzile de semnalizare, acționând fluierul locomotivei în mers. Crocodil 3, s.m. 1. Cleşte cu care, în laborator, se dă dopurilor de plută elasticitatea necesară folosirii lor. 2. Clemă de forma unui cleștișor cu fălci dinţate, folosit pentru realizarea unor legături electrice temporare si demontabile.
Crivac 1, crivacuri, s.n. (Înv.) 1. (la ocnele de sare) Scripete, macara. 2. Cârjă, ciomag. 3. Fiecare din lemnele care fixează piatra zăcătoare a morii, 4. O parte a unei luntrii, bărci. Crivac 2, crivaci, s.m. (Înv.) Ban mic, creițar.
Crișcă 1, s.f. (Reg.) Bucăţică, felie, drob. Crișcă 2, s.f. (Reg.) |. Pasăre de baltă. 2. Fată naivă, proastă.
Criş 1, -ă, adj. (Reg; înv.) 1. Bogat, fericit, norocos. 2. Mare, puternic. | Criş 2, s.n. (Reg.) Murdărie, jeg.
Cristei 1, cristeiuri, s.n. (Reg.) Unealtă de pescuit. Cristei 2, cristei, s.m. (Reg.) 1. Pasăre cu glasul răguşit, 2. Nume de joc (la priveghi). (din sl. krastăli).
Cristalin 1, s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (din fr. cristallin). Cristalin 2, -ă, adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul).
Cristal 1, -le, s.n. Substanţă minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. (din fr. cristal, lat. crystallus). Cristal 2, -uri, s.n. Sticlă de o fabricaţie specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux.
Criptonimi 1, -ă, adj. Cu nume ascuns. Criptonim 2, -e, s.n. 1. Nume împrumutat, imaginar; pseudonim. 2. Lucrare semnată cu un criptonim. (din fr. cryptonyme).
Criminalist 1, -ă, s.m., f. Specialist în criminalistică. (din fr. criminaliste). Criminalist 2, -ă, s.m., f. (Înv.) Criminal. (din criminal+-ist).
Criminal 1, s.n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; (P. ext.) Puşcărie, închisoare. (din germ. Kriminal [gericht]). Criminal 2, -ă, adj., s.m., f. 1. adj. Care conţine o intenţie nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător; 2. s.m., f. Persoană care a săvârșit o crimă. (din fr. criminel, lat. criminalis).
Cridă 1, cride, s.f.( Reg.) Cretă. (din ucr. krijda). Cridă 2, cride, s.f. (Reg.) Faliment, bancrută, concurs.
Creţ 1, creaţă, adj. 1. (despre păr, blană, lână etc.) Răsucit în inele; cârlionţat, buclat. 2. Cu ridicături și adâncituri; cutat, încrețit, zbârcit, ridat. (et. nec.) Creț 2, -uri, s.n. 1. Încreţitură la | O țesătură sau la un obiect confecţionat, cută; fald. 2. Încreţitură a pielii; zbârcitură, rid, cută.
Crestat 1, s.n. Faptul de a (se) cresta. (V. cresta). Crestat 2, -ţi, s.m. (Zool., glumeţ) Cocoş. (din creastă). Crestat 3, -ă, adj. Cu crestături; însemnat cu tăietură. (v. cresta).
Crep 1, s.n. Ţesătură subţire, de mătase sau de lână, cu suprafața ușor încreţită; bucată neagră dintro astfel de țesătură, purtată (la rever) în semn de doliu. (din fr. crepe). Crep 2, s.n. Cauciuc natural albicios la culoare, folosit pentru tălpi la încălțăminte.
Crematoriu 1, adj. Care serveşte la ardere. Crematoriu 2, s.n. Clădire amenajată cu instalaţii speciale, destinată incinerării cadavrelor; cuptor pentru arderea gunoaielor. (din fr. crEmatoire).
Creastă 1, creste, s.f. Excrescență cărnoasă, de obicei roșie şi dințată sau moț de pene, pe care le uu la cap unele păsări. (lat. crista). Creastă 2, s.f. (Îndeosebi în sintagme) Plante erbacee. Creastă 3, s.f. Numele unei ciupere! mari, comestibile, cu tulpina cărnoasă, groasă, foarte ramificată. Creastă 4, s.f. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val etc.
Creanţier 1, creanțiere, s.n. Registru în care se ţine evidenţa creanțelor. (din creanţă +-ier). Creanţier 2, -i, s.m. (Rar) Creditor (din fr. creancier).
Crâsnic 1, -ce, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în lurmă de sac) legată la colţuri de tipetele curbe și încrucişate a duuă nuiele şi fixată de prăjină lungă; halău. (cf., bg. krăstnik). Crâsnic 2, -ci, s.m. (Reg.) Para+ liser, ţârcovnic.