Cordaj 1, -e, s.n. Totalitatea frânghiilor, sforilor şi parâmelor unei corăbii. (din fr. cordage). Cordaj 2, s.n. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracţie în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină.
Cord 1, -uri, s.n. (Anat.) Inimă. (din lat. cor, cordis). Cord 2, s.n. Ţesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele de bătătură sunt subțiri şi rare; țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor. (din fr. corde). Cord 3, -uri, s.n. Cuţit folosit în industria pielăriei pentru depilare. (et. nec.).
Corciu 1, corciuri, s.n. (Reg.) Animal născut prin încrucișarea a două specii; bastard, hibrid. (din magh. korcs). Corciu 2, corciuri, s.n. (Reg.) Arbore mic și crenguros; tufă.
Corb 1, -i, s.m. Pasăre semirăpitoare, omnivoră, mai mare decât cioara, cu penele negre, cu ciocul şi picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic. (lat. Corvus). Corb 2, s.m. Pește de mare, cu capul mare şi botul gros, rotunjit, de culoare brună. Corb 3, s.m. (Art.) Numele unei constelații din emisfera australă. Corb 4, s.m. Varietate de struguri cu boabe mari.
Corăbioară 1, -re, s.f. Diminutiv al lui corabie. (din corabie+ioară). Corăbioară 2, -re, s.f. Prăjitură preparată din aluat fraged.
Coral 1, -li, s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb; mărgean; bijuterie confecţionată din scheletul acestui animal. (din germ. koralle, lat. corallus). Coral 2, -ă, 1. (Adj.) De cor, pentru cor. 2. (s.f.) Organizaţie corală; cor. 3. (s.n.) (în biserica protestantă) Cântec religios pe mai multe voci. (din fr. chora]).
Coptură 1, -uri, s.f. Produs alimentar făcut din aluat şi copt în cuptor sau în spuză. (din copt+-ură sau lat. coctura). Coptură 2, -uri, s.f. Puroi; bubă coaptă, abces. Coptură 3, s.f. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereţii unei galerii de mină şi care ameninţă să cadă.
Copt 1, -ă, adj. (despre alimente) Care a fost supus, fără apă sau alt lichid, acţiunii focului pentru a putea fi mâncat. 2. (despre fructe sau plante) Ajuns la deplină dezvoltare sub acţiunea unor conditii naturale; bun de mâncat; 3. (Fig.) (despre acţiuni, situaţii, condiţii etc.) Care e gata, bun (de)…, potrivit (să)…, (despre oameni sau despre gândurile tor) matur, deplin. (lat. coctus). Copt 2, -ă, adj. (despre abcese) Care a făcut puroi. Copt 3, -ă, s.m., f., adj. s.m., f. Persoană care face parte din populaţia indigenă a Egiptului; creştin care aparţine unei secte din Egipt şi Etiopia. (din fr. copte).
Copier 1, s.n. Registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. Creion copier = creion chimic. (din germ. kopier (Buch]). Copier 2, s.n. (Tehn.) Element de urmărire prin contact a modelului de frezare în timpul prelucrării. (din copia).
Copie 1, copii, s.f. (Reg, înv.) 1. Mulţime, grămadă, abundență. Copie 2, copii, s.f. (Reg, înv.) 1.Cuţit cu două tăișuri folosit în biserică la tăiatul prescurii. Copie 3, copii, s.f. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. (din fr. copie, lat. copia).
Copiat 1, s.n. Copiere. (v. copia) Copiat 2, -ă, adj. Care este imitat întru totul. Copiat 3, s.m. Membru al clerului la Constantinopol care avea misiunea de a acoperi morţii cu un giulgiu. (din fr. copiate, gr. kopiates).
Copcă 1, -ci, s.f. 1. Sistem Îoumnat din două piese metalice (un tulig și un inel), folosit pentru piinderea a două părți ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învetori în construcţie 3. Proeminenţă in formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul altei piese plate, realizând îmbinarea jrin încopciere. (din bg. kopce). Copcă 2, -ci, s.f. 1. Gaură, spărta facută în gheaţa unui râu, a unei bălți etc. pentru pescuit sau «vs apă. 2. Gaură făcută într-o id de paie, în care se ţine uneori pleava. 3. Scobitură, groapă făcută in pamânt, în piatra etc. (din bg. Aupka). Copcă 3, s.f. (Reg.) Săritură pe care o fac animalele când fug repede.
Coordonator 1, s.n. Aparat care indică automat locul unui avion în +paţiu și distanţa parcursă de e! de la punctul de decolare. (cf. fr. cuordonnateur). Coordonator 2, -oare, adj., A in.f. Care îndeplinește o funcţie de coordonare.
Convolut 1, -uri, s.n. Grup de scrieri care apar izolat în cataloagele unei biblioteci sau întro ubhivă (din germ. konvolut). Convolut 2, -ă, adj. (despre m gane) Răsucit în formă de cornet; răsucit, întors asupra lui însuşi. (din fr. convolute, lat. convolutus).
Controlor 1, -i, s.m., Funcţionar însărcinat cu efectuarea unor operaţii de control. Controlor 2, -oare, s.n. Aparat destinat să controleze buna funcponare a unei instalaţii. (din fr. controleur).
Contracta 1, vb. 1. A încheia un contract, o convenţie juridică. 2. A lua asupra-și, a se îndatora Ja… (din fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus). Contracta 2, vb. A se îmbolnăvi de…, a lua (o boală). Contracta 3, vb. 1. (despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zpârci. 2. (despre metale și alte materiale) A-şi micșora dimensiunile.
Contrabas 1, -uri, s.n. Cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuş având registrul cel mai grav din familia violelor. (din fr. contrebasse). Contrabas 2, -bași, s.m. Contrabasist.
Contingent 1, -te, s.n. |. Totalitatea cetăţenilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidența comisariatelor militare; leat. 2. Grup de oameni având o situaţie omogenă. (din fr. contingent, lat. contingens). Contingent 2, -ă, adj. Care poate să fie sau să nu fie; întâmplător, accidental. Contingent 3, s.n. (Înv.) Contribuție.
Contenţiune 1, -uni, s.f. (Rar) Dezbatere, discuţie (aprinsă); ceartă, dispută(din fr. contention, lat. contentio). Contenţiune 2, s.f. (Med.) Menținere a corpului sau a unui organ într-o anumită poziţie.
Contencios 1, s.n. Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o în treprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective. Contencios 2, -oasă, adj. Procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese (din lat. contentiosus, după fr. contentieux).
Conte 1, -ţi, s.m. |. Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron şi prinț (în Rusia); persoană având acest titlu. (din fr. conte). Conte 2, s.n. Creion gros, negru, cu mină făcută din grafit, argilă și plombagină, folosit în grafică. (cuv. fr.)
Consuma 1, vb. A întrebuința, a folosi ceva pentru satisfacerea unor trebuințe proprii sau pentru a obține alte produse; a mânca. (din fr. consommer). Consuma 2, vb. 1. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. (Fig.) A (se) istovi, a (se) epuiza, a (se) slei (de puteri), a (se) uza. (din fr. consumer, lat. consumere).
Consum 1, -uri, s.n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din producţie. 2. Cantitate de materiale folosite pentru a realiza un produs tehnic, O lucrare etc. (din consuma, derivat regresiv). Consum 2, vb. a consuma!, ind.pz., 1 sg., conj.pz., 1 sg.: „Nu-mi place să consum mai mult decât produc“.
Constituţie 1, -ii, s.f. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale şi psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. (din fr. constitution, lat. constitutio). Constituţie 2, -ii, s.f. Lege fundamentală a unui stat.
Constituent 1, -ă, adj. Care intră în constituția unui întreg. Constituent 2, s.n. Fiecare dintre substanţele care intră într-un sistem fizico-chimic. (din fr. constituant).
Consideraţie 1, -ii, s.f. Stimă, respect. (din fr. consideration, lat. consideratio). Consideraţie 2, -ii, s.f. Motiv, considerent, rațiune. Consideraţie 3, -ii, s.f. Părere, idee; reflecţie.
Conservator 1, -oare, s.n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica şi unde se formează compozitori, interpreţi vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. (din fr. conservatoire, germ. konservatorium). Conservator 2, -oare, adj. |. adj., s.m.f. (Persoană) care păstrează, conservă; care este ataşată de trecut, în viaţa politică, economică și culturală și refractară față de progres. 2. s.m, f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, a unei biblioteci, a unui colectiv etc. (din fr. conservateur, lat. conservator).
Conservant 1, -ă, adj. Care conservă, care păstrează. Conservant 2, s.n. Substanţă folosită în scopul împiedicării fermentației unor produse alimentare sau de altă natură. (din conserva + -nt).
Consemna 1, vb. (A înregistra, a insemna, a nota. con+semna). Consemna 2, vb. A depune bani pie păstrare și fructificare la o bincă, C.E.C. etc. Consemna 3, vb. A interzice prin consemn ieșirea militarilor din capornă.
Conoid 1, -ă, adj. De formă cotă, conoidal. Conoid 2, s.n. Suprafaţă geneiulă de o dreaptă care se menţine paralelă cu un plan dat și se pugină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă. (din fr. conoide).