Marcă 1, mărci, s.f. 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un produs etc., pentru a-l recunoaște; Tip, model, inscripţie; (Înv.) Stemă, blazon, emblemă. 2. (Fig. ) Semn distinctiv, particularitate. (din ngr. marka, fr. marque). Marcă 2, mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele ţări europene. (din germ. Mark). Marcă 3, mărci, s.f. Nume dat în statul franc și în Germania medievală provinciilor de frontieră, aflate sub guvernare militară. Marcă 4, mărci, s.f. Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele caiete etc., servește drept plată anticipată a transportului poştal.

Marca 1, vb. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. A imprima pe un obiect de metal prețios semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. (din fr. marquer, germ. markieren). Marca 2, vb. 1. (Fig.) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 2. A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna. Marca 3, vb. |. (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă pentru a-i împiedica să întreprindă ucțiuni ofensive sau să marcheze.