Cască 1, căști, s.f. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi şi de unii muncitori pentru protecţia capului. (din fr. casque). Cască 2, câști, s.f. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care serveşte la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. Cască 3, vb. I, ind. pz. pers. 3 sg., pl. Î.(Tranz.) A deschide gura pentru a vorbi, striga, mânca etc. 2. (Intranz.) A deschide gura mare, cu inspirare adâncă şi expirare prelungită, în semn de oboseală, plictiseală, somn. 3. (Refl. despre obiecte) A se deschide puțin. (din lat. (*cascare)