Timbru 1, timbre, s.n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau – de o instituţie special autorizată, care se lipeşte pe actele oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru şi care este plătită direct unei administrații publice. (din fr. timbre). Timbru 2, s.n. Ștampilă aplicată de oficiile poştale, care indică locul şi data plecării sau a sosirii unei scrisori. Timbru 3, s.n. 1. Însuşire a sunetului muzical, datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite. 2. Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui. Timbru 4, s.n. (Înv.) Clopot, clopoțel.