Capsat 1, s.n. Faptul de a capsa (v. capsa). Capsat 2, -ă, adj. 1. Prins în capse, cu capse; 2. (Fig.) Băut. (v. capsa).
Capricorn 1, s.n. l.Numele unei constelații zodiacale din emisfera australă. 2. Unul din semnele zodiacului reprezentat printr-un țap. Capricorn 2, s.n. Insectă coleopteră cu antene lungi.
Capriciu 1, -ii, s.n. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpătânare; gust schimbător; toană. (din fr. caprice, it, capriccio). Capriciu 2, s.n. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizație, cu treceri neașteptate de la o stare emoţională la alta.
Capră 1, capre, s.f. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate, cu părul lung, cu coarne, crescut mai cu seamă pentru lapte. (lat. capra). Capră 2, s.f. (la sg. art.). 1. Joc popular românesc din obiceiurile de Anul Nou, executat de către un personaj mascat cu cap de capră. 2. Numele unui joc de copii, în care un copii stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi, iar ceilalți sar peste el. Capră 3, s.f. |. Unealtă de lemn cu patru picioare, încrucişate două câte două, pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul. 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru, a unor platforme etc. Capră 4, s.f. Scaun (sau ladă) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruţei şi pe care șade vizitiul. Capră 5, s.f. Aparat de gimnastică pentru sărituri, format dintrun suport capitonat aşezat pe patru picioare, cu înălțimea reglabilă.
Capot 1, adj. (Înv.; în expr.) A face (pe cineva) capot = a nu lăsa (pe cineva) să facă o levată la jocul de cărți; (P. ext.) Mare avantaj asupra cuiva. (din fr. capot) Capot 2, -e, s.n. 1. Îmbrăcăminte femeiască de casă, de obicei lungă până la călcâi; halat. 2. Invelitoare de pânză care acoperă diferite instrumente și aparate pe puntea unei nave. (din fr. capot, capote).
Caplani 1, caplani, s.m. (Înv.) Soldat turc care purta turban din piele de tigru. Caplan 2, caplane, s.n. (Înv.) Turban din piele de tigru.
Capitul 1, -i, s.m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice; adunare a canonicilor; adunare de călugări sau de alţi clerici catolici. 2. Loc în care se ţin asemenea adunări. (din it. capitulo). Capitul 2, -e s.n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. (din fr. capitule, lat. capitulum).
Capital 1, -uri, s.n. 1. Avuţie sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2. Bani, sumă (mare) de bani (învestiție într-o afacere). (din fr. capital, germ. Kapital). Capital 2, -ă, adj. 1. De primă importanţă, de frunte; fundamental, esenţial. 2. (despre caractere tipografice; adesea substantivat). De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită şi cu o formă, de obicei, diferită, (despre litere) majusculă. 3. Pedeapsăcapitală = pedeapsă cu moartea. (din fr. capita].
Capete 1, s.n, pl. (sg. cap) Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor. (lat. capita). Capete 2, s.n., pl. (sg. capăt). Partea extremă a unui lucru, a unei perioade etc. Margine, limită. (lat. capita).
Capelă 1, -le, s.f. Şapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari. (din ngr. capello, it. cappello). | Capelă 2, -le, s.f. Biserică mică izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis; parte a unei biserici care adăpostește altarul; încăpere într-o clădire, cu un altar. unde se poate oficia slujba religioasă. (din it. cappella). | Capelă 3, -le, s.f. Grup de coristi, orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară). (din it. cappelia, germ. kapelle).
Capă 1, cape, s.f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele, (din fr. cape). Capă 2, -pe, s.f. Pelerină scurtă de blană sau de stofă. (din fr. cape, it. cappa). Capă 3, s.f. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vânt foarte puternic.
Capan 1, capani, s.m. (Înv.) Om în slujbă mare, cu influență. Capan 2, capane și capanuri, s.n. (înv.) Magazie de alimente pentru trupele turceşti. (din tc. Kapan).
Cap 1, capete, s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omepesc sau anterioară la animale, unde se află creierul, principalele organe de simț şi orificiul bucal. 2. (P. ext.) Individ, om. 3. (Fig.) Minte, gândire, judecată. 4. Exturemitate, vârf al unui obiect, al unui instrument etc. 5. Partea externă cu care începe (sau se sfârșește ) ceva; început, sfârșit, capăt. (lat. caput). Cap 2, capi, s.m. Căpetenie, șef, conducător. (lat. caput, după fr. chef). Cap 3, -uri Proeminenţă a uscatului care înaintează în mare; promontoriu. (din fi. cap).
Canton 1, -oane, s.n. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicaţie, înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea şi întreținerea acesteia şi care servește și ca locuință pentru cantonier. (din fr. canton). Canton 2, s.n. |. Cea mai mică unitate în administraţia pădurilor; locuinţa pădurarului. 2. Unitate teritorial-administrativă în unele țări. Cantori, cantori, s.m. (Reg.) Cântăreț de biserică. (din lat. cantor, germ. Kantor). Canton 3, s.n., (var. a lui cantoră) Birou.
Cantabile 1, adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzi cale) În mod clar, expresiv, melodios. (cuv. it.). Cantabile 2, s.n. Parte dintr-o lucrare muzicală instrumentală executată în acest mod.
Cant 1, canturi, s.n. Muchie, latură a unor obiecte. (din germ. Kante). Cant 2, -ă, adj) Înv., pop.) Zăpăcit; într-o ureche, nerod.
Canonic 1, -ci, s.m.. Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. (din lat. canoaicus) Canonic 2, -ă, adj.. Potrivit canoanelor; privitor la canoane; canonical; recunoscut de biserică. (din fr. canonique, )
Canon 1, -oane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipic; Normă, regulă de conduită. 2. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci. (din sl. kanonu, îr. canon, germ. Kanon). Canon 2, s.n. (Fig.) Suferință, chin. Canon 3, s.n. Compoziţie muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. Canon 4, s.n. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărţile canonice.
Canin 1, -ă, adj. De câine, privitor la câine; câinesc. (din fr. canine, lat. caninus). Canin 2, -i, s.m. Fiecare dintre dinţii lungi şi ascuţiţi, aşezaţi între dinţii incisivi și premolari.
Candelă 1, -le, sf. Lampă cu ulei care se pune la icoane sau la morminte sau care servea, în trecut, la iluminat. (din si. kanudile sau ngr. Kandila). Candelă 2, s.f. Unitate de mMăsură pentru calcularea intensității unui izvor de lumină. (din fr. candela). Candelă 3, s.f. Stâlp rotund de lemn, întrebuințat pentru susținerea bolților unui tunel până la turnarea betonului.
Cancer 1, s.n. 1. Termen general care denumește diverse forme de tumori maligne ce se caracterizează printr-o înmulţire excesivă a țesuturilor unor organe. 2. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci şi bacterii parazite. (din lat. fr. cancer). Cancer 2, s.n. Una din cele douăsprezece constelații zodiacale; rac.
Cancan 1, -uri, s.n. Vorbe răutăcioase răs pândite pe seama cuiva; bârfeală. (franțuzism, din cancan). Cancan 2, -uri, s.n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franţa mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se executa acest dans.
Cană 1, cane, s.f. (Bot.) Belșiţă. (din fr. canne). Cană 2, câni, s.f. ]. Vas cu toartă care serveşte la băut sau la scos lichide dintr-un vas mai mare. Conţinutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă cilindrică în care se depune banda de bumbac, de in sau de cânepă, la cardele și laminoarele din filaturi. (din bg. Kana, germ. kanne). ”
Canat 1, canate, s.n. Fiecare «dintre cele două părţi ale unei piei de animal tăiate în jumătate, de-a lungul spinării. (din te. Kanat) Canat 2, canaturi, s.n. Fiecare dintre părțile mobile din Care este ilcatuită o uşă, o poariă, o fereastră etc. 2. Toc, pervaz de ușă. (din ic. kanat).
Canale 1, s.n,, pl. (sg. canal) Curs de apă îndiguit și drenat cu scopul de a-l face navigabil, de a preveni inundaţiile etc; cale de circulaţie pe apă. (din fe. canal, lat. cunnalis). Canale 2, s.f. pl. Plantă erbacee anuală, ornamentală, originară din India, cu frunze lanceolate, dinţate și cu flori albe, roșii sau pestrițe. (Impatiens balsamina).
Canal 1, -e, s.n. Albie artificială Sau amenajată care leagă între ele două mări, două fluvii, un râu cu un lac etc. şi care servește la navigație, la irigări sau la conStrucții hidrotehnice. (din fe, Canal, lut. canalis). Canal 2, -e, sn. 1. Conductă (construită din beton sau din tuburi îmbinate, din şanţuri sau rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri. 2. Formaţie organică în formă de tub, vas sau cale de comunicaţie în organismele animale sau vegetale prin care circulă substanţele nutritive, secreţii etc.
Cameră 1 -re, s.f. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. 2. Nume dat unor încăperi cu destinaţie specială: cameră obscură, cameră de comandă etc. (din it. camera; fr. came) Cameră 2 -re s.f. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul unvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer.
Calup 1, -uri, s.n. Calapod, tipar (în cărămidărie, olărie etc.) (din tc. kalup). | Calup 2, s.n. Bucată de material (săpun, gheaţă etc.) de formă palelipipedică. “
Calorifer 1, adj. Care transportă căldură. (din fr. calorifere). Calorifer 2, s.n. Instalaţie de încălzire producătoare de câldură, cu aburi, apă caldă sau aer cald; (P.restr.) Radiator al unei astfel de instalații
Calm 1, -ă, adj. 1. (despre natură) Care se află într-o stare de linişte deplină; (despre procese) Care se desfășoară liniştit; 2. (despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se Stăpâneșşte, stăpânit, cumpănit, liniştit. (din fr. calme). Ni Calm 2, s.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece. Pace sufletească, lipsă de frământări.