Primul dicționar de omonime în limba română
Bornă 1, -ne, s.f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localităţile de pe șosea etc, 2. Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil, a lizierei de pădure etc. (din fr. borne). Bornă 2, s.f. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric.
Bor 1, s.n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. (din fr. bore). Bor 2, -uri, s.n. Marginea circulară, răsfrântă care înconjoară calota pălăriei. (din fr. bord).
Bont 1, s.n. (Înv.) Conjuraţie, răzvrătire. Bont 2, boantă, adj. (Înv.) Ciunt, fără vârf; (despre degete) scurt şi gros. (et.nec.)
Bonetă 1, s.f. Scufie pe care o poartă mai ales copiii şi bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc.; (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. (din fr. bonnet). Bonetă 2, s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta).
Bombă 1, -be, s.f. 1. Proiectil încărcat cu materie explozivă, incendiară etc. care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre. 2. (Fig., sport) lovitură de minge trasă puternic spre poartă. (din fr. bombe). Bombă 2, s.f. (Fig., arg.) Ştire senzaţională. Bombă 3, s.f. Loc rău famat; speluncă
Boltă 1, boli, s.f. (Arh). Arcadă. (din sb. bolta). Boltă 2, s.f., (Reg.) Prăvălie, dugheană. (din magh. bolt)
Boldi 1, vb. A căsca, a holba, a zgâi ochii. (din bold). Boldi 2, vb. A îmboldi, a împinge.
Bold 1, -uri, s.n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie; vârf ascuţit. 2. Bâţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele; împunsătură (dată de acest băț). (din sl. bodli „ghimpe’“). Bold 2, -uri, s.n. (Reg., înv.) Prăvălie în care se vindeau diverse mărfuri. (cf. magh. bold).
Boieresc 1, -ească, adj. Care aparţine boierilor; privitor la boieri; care imită deprinderile boierilor (din boier + – esc). Boieresc 2, s.n. Obligaţie a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moşierilor.
Boia 1, s.f. (Reg.) Vopsea (indiferent de culoare); (peior.) Fard. (din tc. boya). Boia 2, s.f. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat.
Boi 1, boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. (din te. boy). Boi 2, s.m., pl. (sg. bou) Taur castrat folosit ca animal de tracţiune şi mai ales pentru carne. (lat. bovus = bos, bovis).
Boem 1, -ă 1. s.m., f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. (adj.) Care aparține Boemiei sau populaţiei ei; privitor la Boemia sau la populaţia ei. (din n.pr. Boemia; derivat regresiv). Boem 2, -ă |. s.m., f. Artist care duce viaţă de vagabond, de azi pe mâine, manifestându-şi astfel nonconformismul faţă de societate. 2. (adj.) Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic boemilor (2). (din fr. boheme).
Boc 1, interj. Imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. (onomatopee). Boc 2, bocuri, s.n. . Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile ja bazinul cu lapte de var. 2. (Reg.) Suport de lemn, cu trei picioare, folosit împreună cu altul, pentru susținerea unei platforme. (din germ. Bock).
Boboc! 1 -i, s.m. Caliciul nedeschis al unei flori; floare caie începe să se deschidă. (din ngr. bubuki) Boboc 2, -i, s.m. Pui de rață sau de gâscă. Boboc 3, -i, s.m. Începător întrun domeniu; om lipsit de experienţă; (P. restr.) Recrut; student în primul an.
Bob 1, boabe, s.n. Sămânţă de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă. (din sl. bobă) Bob 2, bobi, s.m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite. Bob 3, -uri, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit; sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei (din engl., fr. bob[sleigh]) Bob 4, -uri, s.n. Instalaţie pentru ridicarea materialelor de constructie. (et. nec.).
Boală 1, boli, s.f. (La om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; maladie, afecţiune, beteşug. (din sl. boli) Boală 2, s.f. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva sau cineva.
Bloc 1, s.n. Bucată, masă mare dintr-o materie grea şi tare; corp, obiect dintr-o bucată: grămadă de obiecte, de lucruri etc. Care formează o masă. (din fr. bloc). Bloc 2, s.n. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. Bloc 3, s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje. (din germ. Blockhaus) Bloc 4, s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. Grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a-i împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. (din fr. blocus).
Blidar 1, blidari, s.m. 1. Meşteşugar care face blide. 2. (Fig.) Lingău. (din blid + -ar). Blidar 2, blidare, s.n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. (din blid + -ar).
Bleojdi 1, vb. (Reg. şi fam.) A (-și) holba (ochii); a (se) zgâi. (et. nec.). Bleojdi 2, vb. (Pop. şi fam.) 1. A lăsa să atârne în jos; a pleoști. 2. A se blegi. (et. nec.).
Blendă 1, s.f. Sulfură naturală de zinc, de culoare gălbuie, brună sau neagră. (din germ. Blende). Blendă 2, s.n. (Cin.) Suprafaţă metalizată folosită pentru reflectarea şi difuzia luminii.
Bleau 1, s. (Reg. în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. (et. nec.). , Bleau 2, -uri, s.n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. (din ucr. bljacha, germ. blech).
Bleandă 1, -de, s.f. (Pop.) Sperietoare de păsări; epitet pentru o persoană fără energie; molâie, bleagă. (et. nec.) Bleandă 2, -de, s.f. (Reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci, tiflă. (et. nec.).
Blănărie 1, -ii, s.f. 1. Meseria blănarului. 2. Atelier în care se confecționează îmbrăcăminte din blană; magazin de vânzare a blănurilor. (din blănar +-ie). Blănărie 2, -ii, s.f. (Colectiv) Sortimente sau obiecte de îmbrăcăminte de blană. (din biană+ – ărie).
Blat 1, blaturi, s.n Foaie de aluat special preparată pentru tort. (din germ. Blatt). Blat 2, s.n. (Arg., în expr.) A călători (sau a merge) pe blat sau a face blatul = a călători fără bani sau fără abonament înu-un mijloc de transport.
Blanchetă 1, s.f. Imprimat, formular pentru poliţe, pentru telegrame eic. (din germ Blankett) Blanchetă 2, s.f. Mâncare de carne cu sos alb, ciulama. (din fr. blanquette)
Blanc 1, s.n. 1. Piele tăbăcită, suplă şi elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâşie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. (din germ. Blank) Blanc 2, -uri, s.n. Spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite. (din fr. Blanc)
Blană 1, -uri, (şi blâni), s.f. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale; piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană. (din bg. blana). Blană 2, b/âni, s.f. (Pop.) Scândură groasă.
Birou 1, -uri, s.n. |. Masă mare de scris, cu sertare (în care se ţin hârtii, documente etc.) 2. Încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective; mobilier penuru o astfel de cameră. (din fr. bureau, cf. rus. biuro). Birou 2, s.n. |. Organul executiv şi conducător al unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice etc. 2. Grup de membri ai unei adunări însârcinate să conducă adunarea respectivă; reunirea reprezentanţilor unei inStituții ori întreprinderi.
Birlic 1, -i, s.m. As. (din tc. birlik). Birlic 2, -uri, s.n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii.
Bilon 1, s.m. Monedă diviziopară, cu valoare intrinsecă inferioară valorii sale nominale. (din fr. billon). Bilon 2, s.m. (Agr.) Ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.