Bananier 1, -i, s.m. Plantă tropicală arborescentă, cu frunze foarte mari şi fructe comestibile. (din fr. bananier). Bananier 2, -e, s.n. Navă care servește la transportul bananelor.
Ban 1, bani, s.m. 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr-un leu; (P. restr.) Monedă măruntă, divizionară a leului; 2. (la pl.) Avere în numerar, parale. (et. nec.). Ban 2, bani, s.m. 1. Guvernator al unei regiuni de graniţă în Ungaria feudală. 2.(Titlu şi funcție de) mare dregător în Țara Românească după sec. XV; (în Muntenia) Cel mai înalt rang boieresc; persoană care deţinea acest rang. (cf. magh. băn, scr. ban).
Balsam 1, -uri, s.n. Suc gras și parfumat extras din rășini sau alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ; (Fig.) Miros foarte plăcut. (din it. balsamo, lat. balsamum). Balsam 2, s.n. Alinare, mângâiere, consolare.
Balot 1, baloturi, s.n. Pachet, legătură mare de diverse lucruri, obiecte, mărfuri etc. (din fr. ballot). Balot 2, s.n. Oțel subţire laminat întrebuințat pentru cercuri, șine de roți etc.
Balon 1, s.n. 1. Vehicul aerian constând dintr-un corp sferic, care se umple cu un gaz mai uşor decât aerul pentru a se menţine în atmosferă. 2. Vas, în general de formă sferică, folosit pentru anumite operaţii chimice. (din fr, ballon). Balon 2, s.n. Pardesiu ușor (de ploaie) confecționat dintr-o țesătură impermeabilă de bumbac sau de mătase. (din balonzaid, din germ. Ballonseiden (Mantel]).
Balenă 1 -ne, s.f. Gen de mamifere acvatice lungi de 10-12 m, cu lame comoase lungi în loc de dinţi; (Fam.) Epitet pentru o persoană foarte grasă. (din lat. balaena, fr. baleine). Balenă 2 s.f. Lamelă flexibilă fabricată din lamele cornoase de balenă sau din materiale plastice întrebuințată pentru a ține întinsă pânza corsetelor, gulerelor, umbrelelor.
Bale 1, s.f., pl. (sg. balâ), (Pop.) Monstru, dihanie, fiară groaznică. Bale 2, s.f., pl. Salivă care se prelinge din gură. (cf. lat. *bala).
Balâci, s.m. Calcan. Balâc?, s.m. Batog de nisetru.
Balanţă 1, -țe, s.f. Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. (din fr. balance). Balanţă 2, s.f. art. Numele unei constelații din atmosfera australă. Balanţă 3, s.f. (Fin.). Comparație, raport între mai mulţi indicatori care trebuie echilibraţi; tabel, Situaţie care conţine o asemenea operaţie. Balanţă de verificare; balanță comercială.
Bal 1, -uri, s.n. Petrecere (pubică) cu dans, organizată seara sau noaptea. (din fr. ba]). Bal 2, -uri, s.a. (Înv.) Balot. (din fr. balle).
Baie 1, băi, s.f. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas specual de îmbăiat. 3. Clădire cu instalaţii speciale de îmbăiere; (P.restr.) Încăpere special amenujată pentru îmbăiere. 4. Recipicent în care se pune un lichid, o soluţie chimică etc., în vederea unor operaţii tehnice. (lat. bannea = balnea). Baie 2, băi, s.f. (Reg.) Mină (din cure se extrag minerale). (din magh. bânya).
Bagatelă 1, -le, s.f. Lucru, fapt, Întâmplare de mică importanţă; fleac. (din it. bagattella, în. bagatellei). Bagatelă 2, s.f. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei cu conţinut liric.
Baci 1, s.n. Cioban care conduce o stână. (et.nec.) Baci 2, s.m. Cel care câştigă şi aruncă primul la jocul de arşice.
Bacara 1, s.f. Cristal de calitate superioară; obiect fabricat din acest cristal. (din fr. baccarat), Bacara 2, s.f. Joc de cărţi în care nouarii au valoare, iar decarii, numiţi bacara, sunt egali cu zero; maca. (din fr. baccara).
Bac 1 -uri, 52. |. Ambarcaţie cu fundul și capetele plale, cu care se fac scurte traversări de dur SAU de lacuri, sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător.2. (Sport) Platformă sau ambarcaţie Cu vâsle fixată pe apă pentru antrenamentul Canotoilor, caiaciștilor Și canoiștilor. 3,(Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. Bac 2, -uri, SN. Element al sculelor i dispozitivelor de strângere Cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. (din germ. Backe). Bac 3, s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). (din fr. bac). Bac 4, s.n. Examen care finalizează studiile liceale; titlu obținut în urma acestui examen. (abreviere din bac[alaureat]).
Babiţă 1, «te, Sf. (Omit.) Pelican. (din bg, ser. babica) Babiţă 2, «e, s.f. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci și din care se prepară iască, Babiţă 3, -e, si. (Pop. mal ales la pl.) Diaree a sugacilor. (din bg. babici).
Babă 1, -be, s.f. 1. Femeie bătrână. 2. (la pl.) Primele nouă zile ale luni martie, când vremea este schimbătoare. (din bg,, scr., ucr. babă). Babă 2, -be, s.f. Ciupercă comestibilă roşie, care crește pe crăci uscate și putrede. Babă 3, sf. Zglăvoacă (= pește mic, cu capul mare, din apele de munte). . Babă 4, -be, s.f. Bârmă de sprijin folosită la poduri, la mori de apă sau ca reazem pentru acoperișuri
Babană 1, adj.f. Mare, de dimensiuni apreciabile. (et.nec.) Babană 2, s.f. Oaie bătrână, fără dinţi.
Babalâc 1, -ci, s.m. 1. (Fam. și depr.), Om bătrân și neputincios, ramolit. (din tc. babalâc), Babalâc 2, s.m. Stâlp gros de lemn, câre străbate ca 0 axă verticală centrul morii de vânt, pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.
Ba 1, adv. Nu, nicidecum, deloc Ba 2, Simbol chimic pentru bariu. Ba 3, conj. coord. copulativă sau disunctivă: ȘI…ȘI; Sau…Sau: Ba Ovidiu, ba Oliviu veneau să-mi ajute. ,
Azotat 1, azotaţi, s.m. Sare a acidului azotic; nitrat. (din fr. azotate). Azotat 2, -ă, adj. Care are în compoziţia sa azot. (din fr. azotă).
Azoic 1, -ă, adj. (despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) Lipsit de fosile. (cf. fr. azoique, cf. gr. a „fără“, zoon „animal“). Azoic 2, -ă, adj. (despre compuși organici) Care conține azot. (din fr. azoique)
Aviz 1, avize, s.n. |. Înştiinţare Scrisă cu caracter oficial. (din fr. avis). Aviz 2, s.n. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluţie a unei autorități competente.
Avânt 1, -uri. s.n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. (Loc. vb.) A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. Avânt 2, -uri. s.n. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil într-un anumit domeniu, într-o perioadă etc.)
Avă 1, s.m. (Rar) Părinte, tată; (P. ext.) Nume dat călugărilor bătrâni. (din sl. avva) Avă 2, ave, s.f. Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plută prinse la marginea lor superioară şi al unor bucăţi de plumb la cea inferioară. (din tc., bg. av).
Avar 1, -ă, adj., m.f. (om) zgârcit. (din fr. avare, lat. avarus). Avar 2, -ă, adj. mf. 1. (s.m și f.) Persoană care face parte din popu-lația turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. (adj.) Care aparţine avarilor, privitor la avari. (din fr. avares, lat. avarus).
Avans 1, -uri, s.n. Plată anticipată a unei părţi dintr-o sumă curentă datorată ca salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate etc., la încheierea unui contract. (din fr. avance). Avans 2, s.n. Interval de timp, distanţă etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia.
Aval 1, s.n. (op. amonte) parte către care curge un râu: în aval = urmând cursul unei ape. (din fr. aval, cf. lat. ad „la“, vallis „vale“). Aval 2, s.n. (fin.) Garanţie specială de plată a unei cambii. (din fr. aval).
Autoritate 1, -ăți, s.f. Putere, drept de a da dispoziții cu caracter obligatoriu, de a impune cuiva ascultare. (din fr. autorite, lat. auctoritas). Autoritate 2, s.f. Prestigiu, vază; persoană care se impune prin prestigiul său.
Automat 1, -ă, adj. (despre aparate, mașini etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic. (din fr. automate). Automat 2, s.n. Dispozitiv, aparat, maşină care efectuează o anumită operaţie fără intervenția omului; (P. restr.) Pistol-mitralieră; (Fig.) Persoană fără voință, fără iniţiativă.