Primul dicționar de omonime în limba română
Tavan 1, tavane, 1. Suprafața inferioară a planşeului superior dintr-o încăpere; plafon. 2. Partea superioară a unei excavații miniere. (din tc. tavan). Tavan 2, s.n. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. Tavan 3, s.n. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.
Taur 1, tauri, s.m. Masculul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creţ,; buhai. (lat. taurus). Taur 2, s.m. (Entom.) Rădaşcă. Taur, s.m. (Art.) Constelaţie boreală în dreptul căreia trece soarele între 21 aprilie şi 21 mai. Taur 3, s.m. Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului.
Tartar 1, -ă, adj. (În sintagma) Sos tartar = maioneză picantă, preparată cu mult muștar (şi cu capere) (din fr.(sauce) tartare). Tartar 2, s.n. (În mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiţi cei ce păcătuiau faţă de zei. (În credința creştină) lad, infern. (din sl. tarătară, gr. tartaros).
Tarniţă 1, tarnițe, s.f. Şa (ţărănească) de lemn sau (Rar) de piele, folosită la câlărit sau la transportul unei poveri. (din ucr. tarnyc’2). Tarniţă 2, s.f. Culme, coamă de munte sau de dea 1 în formă de șa. Tarniţă 3, s.f. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite.
Tarantelă 1, s.f. Dans popular napolitan, executat într-un ritm viu (din it. tarantel]a). Tarantelă 2, s.f. (var. tarantulă) Specie de păianjen mare (din țările meridionale) (Iycosa tarentula). (din fr. tarentule).
Tarac 1, taraci, s.m. (Reg.) Stâlp bătut în pământ, care susține un podeţ, un gard etc. (din ucr. tara$). Tarac 2, taraci, s.m. (Reg.) Antricot.
Tară 1, tare, s. f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăți nemarcate formate din diferite bucăți de metal sau de sticlă, care se folosesc la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s. f.] – Din ngr. tára. Tară 2, tare, s. f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.
Tapşă 1, tape, s.f. (Reg.) Talpa piciorului, lovitură cu piciorul. Tapșă 2, tapșe, sf. (Reg.) Chirie pentru casă.
Tanc 1, -uri, s.n. Autovehicul blindat, înzestrat cu tunuri, mitraliere. (din fr. tank, germ. Tank). Tanc 2, -uri, s.n. Rezervor pentru lichide din tablă sau din oțel; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor.
Tambure 1, s.n., pl. (sg. tambun). Piesă în formă de cilindru gol, făcută din metal, din lemn etc. cu diverse întrebuinţări în tehnică. Tobă. (fr. tambour). Tambure 2, s.f., pl. (sg. tambură). Vechi instrument muzical cu coarda de metal, asemănător cu mandolina. (din tc. tambur).
Tambur 1, s.m. Toboșar. Tambur major = comandant cu grad de subofițer al unei fanfare militare; (Peior.) Plutonier. (din fr. tambour). Tambur 2, s.n. 1. Piesă în formă de cilindru gol, folosită în diferite scopuri în tehnică. 2. (Arhit.) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică.
Taloni 1, taloane, s.n. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un Chitanțier, dintr-un bonier etc., care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. (din fr. talon). Talon 2, s.n. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. Talon 3, s.n. Partidă la unele Jocuri de cărți. Talon 4, s.n. Fiecare dintre cele două margini îngroșate şi întărite ale anvelopei unei roți.
Talion 1, s.n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. Legea talionului. (din fr. talion). Talion 2, s.n. Plantă erbacee cu frunze late, întrebuințată în medicina populară sau ca plantă culipară.
Taler 1, ralere, s.n. 1. Vas plat,de metal, de pământ ars sau de lemn, din care se mănâncă; farfurie. Taler 2, -e, s.n. 1. Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe. 2. Fiecare dintre cele două discuri de alamă care, lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadenţa întro orchestră. 3. Disc care serveşte ca țintă în tirul sportiv; (la pl.) probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în aceste discuri. (din germ. Taller). Taler 3, taleri, s.m. Monedă austriacă de argint, care a circulat în trecut și în Țările Române. (din germ. Taler).
Tahigraf 1, tahigrafe,.s.n. Aparat folosit în topografie cu care se întocmesc planuri cu ajutorul unui creion trasor acționat de aparat în timpul observaţiilor. (din germ. Tachygraphe). _ Tahigraf 2, tahigrafi, s.m. (Înv.) Stenograf. (din fr. tachygraphe). Talan 2, s.m. (Pop.) 1. Termen depreciativ pentru cal bătrân şi slab; gloabă. 2. (Fig.) Javră. (din tc. talan).
Tact 1. Pact, s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). (din germ. Takt). | Tact 2, s.n. 1. Şiret, manieră deosebit de grijulie şi plină de măsură în purtarea şi acțiunile cuiva. Tact 3, s.n. Simţul tactil; pipăitul. (din fr. tact, cf. it. tatto, lat. tactum – tangere „a atinge“).
Tacâm 1, tacâmuri, s.n. Serviciu de masă care se aşează în dreptul fiecărui mesean; (P. restr.) Totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. (din tc. takim). Tacâm 2, s.n. î. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite operaţii sau specifice unei anumite îndeletniciri. 2. Harnaşament. 3. Acaret. Tacâm 3, s.n. (Înv.) Cortegiu, alai. ‘Tacâm 4, s.n. Taraf. ‘Tacâm 5, s.n. (Fig.) Fel de om;
Taci 1 interj. (Onomatopee). (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs prin lovirea unui obiect (de lemn). Tac 2, tacuri, s.n. Baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele la biliard. (din ngr. takos). Tac 3, vb. a tăcea, ind.pz,, pers. sg.. 3 pl.: Nu te mai ascunde de mine, că eu tac chitic. (Eminescu). 2. conj. pz. 1. sg. Nu puteam să tac și să nu ţi-o spun. (Sadoveanu). a
Tablou 1, tablouri, s.n. 1. Pictură, desen, gravură etc., executate pe o pânză, pe un carton etc., (P. ext.) Pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și aşezate (în scop decorativ) pe pereţii unei încăperi. 2. Privelişte de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumuseţe și pitoresc. (din fr. tableau). | Tablou 2 s.n. (Fig.) Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. Tablou 3 s.n. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. Tablou 4 s.n. 1. Tabel. 2. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în şiruri şi coloane). j Tablou 5 s.n. Placă de marmură, de metal, de lemn, pe care sunt montate diferite aparate folosite la acţionarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placă împreună cu aparatura respectivă. Tablou 6 s.n. Placă prevăzută cu cârlige de care se agaţă fişele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc.
Tablă 1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Greutăţi nemarcate folosite la cântărit (pentru a compensa greutatea recipientului sau a ambalajului). (din ngr. tara). Tablă 2, -le, s.f. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se poate scrie cu creta (şi care se folosește în şcoli). Tablă 3, -le, s.f. Tabel. Tabla înmulțirii. Tablă 4, -le, s.f. (Reg.) Tavă. Tablă 5, -le, s.f. (Reg.) Bucată de pământ semănată. (din lat. tab(u)la, fr. table). – Tablă 6, table, s.f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și 30 de puluri care se mută în spațiile marcate pe feţele interioare ale unei cutii speciale. (din ngr. tavii, tc. tavia). | Tablă 6, s.f. (Înv.) Grajd pentru caii boierești sau domneşti.
Tabele 1, s.n., pl. (sg. tabel); Foaie cuprinzând nume, cifre și date introduse în rubrici, cu specificaţii amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; (Mat.; tehn.) Serie de valori numerice obținute într-o anumită ordine, pentru uşurarea unor calcule. (din lat. tabella, germ. Tabelle). Tabele 2, s.f., pl. (sg. tabelă); Ansamblu de termeni numerici și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; (P. ext.) Tabel. (din lat. tabella, germ. Tabelle).
Taban 1, tabane, s.n. (Înv.) Oțel de calitate superioară întrebuințat la fabricarea săbiilor. (din fr. taban). Taban 2, s.n. (Reg.) Căptuşeală a tălpii la încălțăminte. Taban 3, s.n. Talpa plugului; plaz. Taban 4, s.n. (Reg.) Scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului.
Tabac 1, s.n. Frunze de tutun măcinat, care se aspiră pe nas; (Pop.) tutun de fumat. (din germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak). Tabac 2, tabaci, s.m. Tăbăcar. (din tc. tabak).
Șvancă 1, s.f. (Reg.) Jintiţă. Şvancă 2, s.f (Reg.) Rachiu alb, apă chiară.
Şvab 1, șvabi, s.m. Numele a două insecte, una de culoare neagră-cafenie, cealaltă galbenăroșcată, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi de alimente. (din ucr. Svab, germ. Schwabe). Șvab 2, -ă, s.m., f. (a pl.) Denumire dată coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli aşezaţi în sec. XVIII în unele regiuni din banat şi Transilvania; (la sg.) Persoană care face parte dintre urmaşii acestor coloniști.
Şuvei 1, șuveie, s.n. (Reg.) Retevei, ciomag, bâtă. Şuvei 2, șuveie, s.n. (Reg. în sintagma) Șuveiul popii = ultimul pahar. Şuvei 3, vb. IV., (Reg.) A sta cu capul înclinat într-o parte.
Şut 1, șuturi, s.n. Durată de lucru într-o zi a unei echipe de mineri. (din germ. Schicht). Șut 2, șuturi, s.n. (La fotbal, handbal, hochei, polo) Lovitură puternică dată cu piciorul sau cu crosa în minge, ori aruncare cu mâna, cu scopul de a înscrie un punct. (din fr., engl. shoot). Şut 3, șuturi, s.n. (Reg.) 1. Menghină. 2. Scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuţitoaiei. Şut 4, -ă, adj. v. Ciut. Şut 5, șuturi, s.n. (Reg.) 1. Deschizătură în acoperişul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești. Şut 6, -ă, adj. (Reg.) 1. (despre mâncăruri) Picant. 2. (despre capre) Fără un corn.
Şuşoi 1, șușoi, s.m. (Reg.) Curs torențial de apă. Şuşoi 2, s.n. (Reg.) Fiertură preparată din pâine tăiată mărunt , şi, uneori, brânză. Șuşoi 3, s.n. (Reg.) Cască militară.
Șuşă 1, șușe, s.f. (Reg.) Fiecare dintre şipcile care se bat paralel, la mică distanţă una de alta, pe pereţi sau pe tavanele de lemn, ca să se prindă tencuiala. Șușă 2, șușe, s.f. (Inv.) Matca unui registru cu chitanţe.
Şuşanea 1, șușanale, s.f. Spectacol (de varietăţi) improvizat și de slabă factură artistică. Şuşanea 2, șușanale, s.f. (Inv.) Pușcă iungă arnăuţească. (din tc. șișane, șișhane).