Primul dicționar de omonime în limba română
Vârstă 1, -te, s.f. 1. Timpul (exprimat în ani, luni, zile) socotit de la nașterea unei fiinţe până la un anumit moment din viața ei; etate. 2. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic, în care s-au format stratele dintr-un etaj geologic. (din sl. vrăsta). Vârstă 2, -te, s.f. (Reg.) Dungă de altă culoare decât fondul (întro țesătură). (din scr. vrsta). Vârstă 3, s.f. Mănunchi de flori, buchet.
Vârcolac 1, -i, s.m. 1. (În superstiţii) Fiinţă fabuloasă fără reprezentare concretă, despre care se crede că mănâncă luna şi soarele (provocând fazele lunii, eclipse etc.). 2. Strigoi. (din bg. varkolak). Vârcolac 2, -i, s.m. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița.
Vânturel 1, s.n. Vântuleţ. (din vânt +-urel). | Vânturel 2, vânturei, s.m. (Ornit.) Vindereu. Vânturel 3, s.m. Erou legendar, dornic de aventuri.
Vânj 1, s.n. (Înv. şi pop.) Putere, vigoare. (cf. sl. vonză). | Vânj 2, s.m. (Bot.) Velniș (UImus levis).
Vâlvoare 1, -ori, s-f. Vâlvătare; lumină roşiatică, incandescentă. (cf. vâlvă). Vâlvoare 2, s-f. Vârtej de apă; vâltoare.
Vâlvă 1, -e, s.f. 1. Agitaţie deosebită, frământare, zarvă. (Rar) Vâlvătaie. 2. Renume, faimă. 3. (Înv.) Alai, pompă. (P. ext.) Măreţie, grandoare. Vâlvă 2, -e, s.f. (Mitol. pop.) Duh, zână, știmă. (din sl. vlăhvă, bg. vlava) |
Vâjâit 1, s.n. Faptul de a vâjâi; vâjâire. (v. vâjân. Vâjâit 2, adj. (Rar; despre oameni) Ameţit (de băutură), cherchelit. (v. vâjâi).
Vâj 1, interj. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de vânt etc. (onomatopee). Vâj 2, s.m. (Reg.) Bătrân.
Văzut 1, văzute, s.n. Faptul de a vedea; văz. (v. vedea). Văzut 2, adj. Care se vede; vizibil, clar. (v. vedea)
Vătrai, 1 -e, s.n. Unealtă metalică în formă de cârlig lung sau de lopăţică cu coadă, cu care se scoate sau se scormoneşte jarul din sobe, din cuptoare etc.; vătrar. (cf. scr. vătralj, bg. vatral). Vătrai 2, s.n. Lambă (la căruță Sau car).
Vătămătoare 1, s.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca plantă medicinală şi ca nutreţ. (din vătăma +toare). Vătămătoare 2, adj.f. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, stricător. (din vătăma +-toare).
Vărsător 1, vărsători, s.m. 1. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găseşte în constelația Capricornului și cea a Peștilor. 2. (Înv.) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). (din vărsa-+-tor). Vărsător 2, -oare, adj. Care varsă. (din vărsa +-tor).
Vărsat 1, s.n. (Med., pop.) Variolă. Vărsat 2, -ă, adj. 1. Risipit, împrăștiat. 2. (despre mărfuri) Care nu este preambalat, care se vinde cu amănuntul (fiind luat dintr-o cantitate mai mare).
Văratic 1, s.n. 1. Şedere a animalelor în timpul verii în locuri prielnice; locul ales pentru aceasta. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor în timpul verii. (din vară +atic). Văratic 2, -ă, adj. De vară, timpuriu. (din vară +-atic).
Vărat 1, s.n. Faptul de a văra 2.(Înv.) Taxa care se plătea pentru păşunatul vitelor vara. (v. văra). Vărat 2, -ă, adj.. (În colinde și urări de Anul Nou). Călduros, (p.ext.) rodnic. (din vară +-at)
Vălţui 1, vb. IV. tranz. A prelucra cu ajutorul valțurilor. (din val 2) Vălţui 2, vb. IV., intranz. (Înv.) A valsa. (din valţ).
Văiugă 1, -gi, s.f. (Reg.) Vale mică, îngustă și puţin adâncă. (din vale + -ugă). Văiugă 2, s.f. (Reg.) Cărămidă nearsă; chirpici.
Văduvioară 1, -oare, s.f. Diminutiv al lui văduvă; văduviță. (din văduvă +-ioară). Văduvioară 2, s.f. Peşte teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burtă şi verzui sau albăstrui pe spate; văduviţă.
Văcălie 1, -ii, s.f. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului şi a baniţei. (din vacă +âlie). Văcălie 2, s.f. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistenţă lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor.
Văcar 1, -i, s.m. Persoană care duce la păscut şi păzeşte vacile. (din lat. vaccarius).. Văcar 2, s.m. (Art.). Constelaţie din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare.
Vază 1., s.f. Consideraţie, stimă, prestigiu. De vază = cunoscut, vestit, cu prestigiu, important. (din vedea). Vază 2, -ze, s.f. Vas de flori. (din fr. vase).
Vatră 1, vetre, s.f. Platformă înălţată, amenajată în tinda caselor țărănești, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea, parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care prelungește cuptorul sau soba în afară şi pe care se poate şedea sau dormi. (cf. alb. vatră). Vatră 2, s.f. Locuinţă, aşezământ stabil, cămin, casă (părintească). Vatră 3, s.f. Locul principal, central al unei aşezări, al unei instalaţii etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construieşte sau unde se așază ceva. Vatra satului = suprafaţa de teren pe care se întinde satul. Vatră 4, s.f. (Pop.) Porţiune de pământ, pe un câmp, care se deosebeşte de restul locului printro vegetaţie diferită sau prin absenţa vegetației.
Vas 1, -se, s.n. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme şi mărimi, care servește la păstrarea (şi transportul) lichidelor, a unor materii solide sau ca obiect de ornament; nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă şi la pregătirea mâncării. (lat. vasurm). Vas 2, s.n. Vehicul pentru transpertul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. Vas 3, s.n. ]. Fiecare dintre formaţiile tubulare închise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. 2. Celulă vegetală alungită sau sub formă de tub capilar gol prin care circulă seva în plante.
Vară. 1, veri, s.f. Anotimpul cel mai cald al anului, între primăvară şi toamnă, reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 21 iunie până la 21 septembrie. (lat. vera = ver). Vară 2, s.f. (m.văr); Grad de rudenie; persoană considerată în raport cu copiii fraţilor și surorilor părinţilor săi sau cu soțiile și soţii lor. (lat. verus, -a).
Var 1, s.n. Material obținut prin caicinarea rocilor calcaroase și folosit mai ales ca liant al mortarelor în construcții, în industria chimică etc.; var nestins. (din sl. vară). Var 2, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru puterea reactivă. (din fr., engl. var).
Vapori 1, -i, s.m. (de obicei la pl.) Substanţă aflată în stare gazoasă, când temperatura e sub temperatura critică; abur. (din fr. vapeur). Vapor 2, -oare, s.n. Navă pusă în mişcare de un motor propriu. (din ngr. vapori).
Vană 1, adj.f. (m. van) (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. „O agonie a sufletului, o luptă vană, crudă“ (Eminescu), C-o vană ușurare, o vană mângâiere. (din lat. vana). Vană 2, vane s.f, 1. Vas mare pentru îmbăiat; cadă. 2. Dispozitiv montat în interiorul robinetelor, care servește la deschiderea sau întreruperea circulației fluidului. (din germ. Wanne).
Van 1, s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (din îr., engl. van). Van 2, -ă, adj. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens; neîntemeiat. (din it. vano, cf. lat. vanus).
Vampir 1, -i, s.m. Specie de lilieci mari care trăiesc în America de Sud și în America Centrală şi care se hrănesc cu sângele păsărilor şi mamiferelor (surprinse în somn). (din fr. vampire, germ. Vampir). . Vampir 2, s.m. Î. Personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sângele celor vii. 2. Exploatator sângeros. 3. Crimina] care ucide pentru plăcerea de a vedea curgând sânge.
Valvârtej 1, adv. Vijelios, repede 2. În dezordine, buluc. (din val + vârte]). Valvârtej 2, valvârtejuri, s.n. 1. Volbură, vâltoare. (din val +vârte]).
