Primul dicționar de omonime în limba română
Toate omonimele limbii române care încep cu litera B.
Exemple de omonime care încep cu litera B.
Pe această pagină o să fii în stare să găsești fiecare omonim existent în limba română, care se începe cu litera B.
Brad 1, brazi, s.m. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă; (P. gener.) Nume dat coniferelor. (cf. alb. *bradh, bredh). Brad 2, s.m. (Art.). Numele unei hore care se joacă în ajunul nunţii, la casa miresei; melodia după care se execută această horă.
Braci 1, -i, s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. (din fr. braque). Brac 2, -uri, s.n. (Reg.) Rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată; (Spec.) Deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei. (din rus. brak).
Boz 1, s.m. Bozie, soc. (Sambucus ebulus). (cf.ucr. boz, bg. băze, magh. bodza) Boz 2, s.m. Idol.
Boxer 1, s.m. Sportiv care practică boxul. (din fr. boxeur). Boxer 2, s.m. Câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată şi părul scurt, aspru, strălucitor. (din fr. boxer).
Box 1, s.n. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuşi speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. (din fr. boxe). Box 2, s.n. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete şi cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ţinând pumnul strâns. Box 3, s.n. Piele de bovine prelucrată, din care se confecţionează fețe de încălțăminte și diverse obiecte de marochinărie. (din fr. box[-calf).
Bou 1, boi, s.m. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune. (lat. bovus= bos). Bou 2, boi, s.m.Denumire dată unor păsări, insecte, peşti.
Boț 1, -uri, s.n. Cocoloș. (et. nec.). Boț 2, -uri, s.n. Bucată de parâmă sau de lanţ care servește la manevrarea lanțurilor unei ancore. (din rus. bof)
Botos 1, -oasă, adj. Cu gura mare în formă de bot. (din bot+ -0s). Botos 2, -oasă, adj. (Fam.) Obraznic, arogant.
Botezat 1, -ă, adj. Care a primit botezul, devenind creștin. (V. boteza). Botezat 2, adj. (despre lapte, băuturi etc.) Falsificat, subțiat, înmulţit cu apă.
Botă 1, -te, s.f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă şi înfundat din amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care serveşte pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Donită. (et. nec.). Botă 2, -te, s.f. (Reg.) Bâtă. (din magh. bot). Botă 3, s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. (din fr. botte, it. botta).
Boston 1, s.n. Vals cu mișcări lente. (din fr. boston). Boston 2, s.n. Numele unui joc de cărți. Boston 3, s.n. Presă manuală pentru imprimarea cărților de vizită, a ferparelor, a afişelor de format redus. (din germ. Bostonlpresse]).
Bostan 1, -ni, s.m. 1. Dovleac. 2. Pepene verde. (din tc., scr. bostan). Bostan 2, -ne, s.n. (Ir.) Cap (al omului).
Bornă 1, -ne, s.f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localităţile de pe șosea etc, 2. Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil, a lizierei de pădure etc. (din fr. borne). Bornă 2, s.f. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric.
Bor 1, s.n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. (din fr. bore). Bor 2, -uri, s.n. Marginea circulară, răsfrântă care înconjoară calota pălăriei. (din fr. bord).
Bont 1, s.n. (Înv.) Conjuraţie, răzvrătire. Bont 2, boantă, adj. (Înv.) Ciunt, fără vârf; (despre degete) scurt şi gros. (et.nec.)
Bonetă 1, s.f. Scufie pe care o poartă mai ales copiii şi bătrânii; tichie de medic, de bucătar etc.; (Mil.) Acoperământ de cap fără cozoroc. (din fr. bonnet). Bonetă 2, s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. (cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta).
Bombă 1, -be, s.f. 1. Proiectil încărcat cu materie explozivă, incendiară etc. care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre. 2. (Fig., sport) lovitură de minge trasă puternic spre poartă. (din fr. bombe). Bombă 2, s.f. (Fig., arg.) Ştire senzaţională. Bombă 3, s.f. Loc rău famat; speluncă
Boltă 1, boli, s.f. (Arh). Arcadă. (din sb. bolta). Boltă 2, s.f., (Reg.) Prăvălie, dugheană. (din magh. bolt)
Boldi 1, vb. A căsca, a holba, a zgâi ochii. (din bold). Boldi 2, vb. A îmboldi, a împinge.
Bold 1, -uri, s.n. (Reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie; vârf ascuţit. 2. Bâţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele; împunsătură (dată de acest băț). (din sl. bodli „ghimpe’“). Bold 2, -uri, s.n. (Reg., înv.) Prăvălie în care se vindeau diverse mărfuri. (cf. magh. bold).
Boieresc 1, -ească, adj. Care aparţine boierilor; privitor la boieri; care imită deprinderile boierilor (din boier + – esc). Boieresc 2, s.n. Obligaţie a țăranilor săraci de a executa munci agricole în folosul moşierilor.
Boia 1, s.f. (Reg.) Vopsea (indiferent de culoare); (peior.) Fard. (din tc. boya). Boia 2, s.f. Condiment de culoare roșie, obținut din pisarea ardeiului iute uscat.
Boi 1, boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. (din te. boy). Boi 2, s.m., pl. (sg. bou) Taur castrat folosit ca animal de tracţiune şi mai ales pentru carne. (lat. bovus = bos, bovis).
Boem 1, -ă 1. s.m., f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Boemiei sau este originară de acolo. 2. (adj.) Care aparține Boemiei sau populaţiei ei; privitor la Boemia sau la populaţia ei. (din n.pr. Boemia; derivat regresiv). Boem 2, -ă |. s.m., f. Artist care duce viaţă de vagabond, de azi pe mâine, manifestându-şi astfel nonconformismul faţă de societate. 2. (adj.) Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic boemilor (2). (din fr. boheme).
Boc 1, interj. Imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. (onomatopee). Boc 2, bocuri, s.n. . Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile ja bazinul cu lapte de var. 2. (Reg.) Suport de lemn, cu trei picioare, folosit împreună cu altul, pentru susținerea unei platforme. (din germ. Bock).
Boboc! 1 -i, s.m. Caliciul nedeschis al unei flori; floare caie începe să se deschidă. (din ngr. bubuki) Boboc 2, -i, s.m. Pui de rață sau de gâscă. Boboc 3, -i, s.m. Începător întrun domeniu; om lipsit de experienţă; (P. restr.) Recrut; student în primul an.
Bob 1, boabe, s.n. Sămânţă de cereale sau de legume care fac fructe păstăi; grăunte, boabă. (din sl. bobă) Bob 2, bobi, s.m. Plantă leguminoasă cu flori albe sau trandafirii, cu păstăi mari și cu semințe ovale, turtite. Bob 3, -uri, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit; sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei (din engl., fr. bob[sleigh]) Bob 4, -uri, s.n. Instalaţie pentru ridicarea materialelor de constructie. (et. nec.).
Boală 1, boli, s.f. (La om şi la animale) Modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; maladie, afecţiune, beteşug. (din sl. boli) Boală 2, s.f. (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva sau cineva.
Bloc 1, s.n. Bucată, masă mare dintr-o materie grea şi tare; corp, obiect dintr-o bucată: grămadă de obiecte, de lucruri etc. Care formează o masă. (din fr. bloc). Bloc 2, s.n. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. Bloc 3, s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje. (din germ. Blockhaus) Bloc 4, s.n. 1. Blocadă. 2. Alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. Grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a-i împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. (din fr. blocus).
Blidar 1, blidari, s.m. 1. Meşteşugar care face blide. 2. (Fig.) Lingău. (din blid + -ar). Blidar 2, blidare, s.n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. (din blid + -ar).
