M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or
Omonimele limbii române

M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or

Cum se scrie corect ? M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM SAU MAM În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.   Cuvântul mam nu există. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai.   Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”. M-A SAU MA În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a.   ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar mă (mă duc, mă bucur). M-AŢI MA-ȚI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați.   Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț)   M-AU SAU MAU În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă…

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cute
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cute

Cute 1, s.f. (Reg.) 1. Piatră de uscuțit coasa. 2. Dunga din pâinea necoaptă. 3. Canal pe coasta unui teal. (lat. cos, cotis). Cute 2, s.f., pl. (sg.cută”) Îndoituri într-un obiect de îmbrăcăminle; încreţituri, falduri. 2. (Reg.) Parte a cimpoiului făcută din sac yi vârâtă în carabă. (din bg. kuta). Cute 3, s.f. (Reg.) Tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Curte
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Curte

Curte 1, curți, sf. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc. (lat. curtis = cohors, -tis) Curte 2 , s.f. 1. Palatul de reședință al unui suveran; reședința întărită a domnitorului şi a boierilor, unde se refugia şi populația în timpul războaielor. 2. Totalitatea persoanelor cu funcţii înalte la palatul unui suveran. Curte 3, s.f. Numele unor instanţe (superioare) judecătoreşti şi administrative. (cf. fr. cour). Curte 4, s.f. Omagiu măgulitor udresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, dragostea.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cursă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cursă

Cursă 1, -se, s.f. 1. Distanţă parcursă regulat de un vehicul pe același itinerar şi conform unui orar stabilit. 2. Distanţă parcursă de o piesă între punctele extreme. 3. (Fam.) Drum, alergătură. 4. (Sport) Întrecere care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe traseu dinainte stabilit. (din fr. course). Cursă 2, -se, s.f. Dispozitiv de diferite forme pentru prinderea animalelor sălbatice; capcană. (cf. alb. kurthe). – Cursă 3, -se, s.f. (Înv.) Un fel de pastilă aromatică, importată din Orient, întrebuințată pentru a parfuma încăperile. (din ngr. Kursi)

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Curs
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Curs

Curs 1, -uri, s.n. Mișcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; (P. ext.) Albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. (lat. cursus). Curs 2, -uri, s.n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri; (P. ext.) Oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecţii tipărite, șapirografiate, dactilografiate, xeroxate etc. în volum (Și servind ca manual). (din fr. cours) Curs 3, (Fiz.) Sarcină electrică în mișcare. Curs 4, (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. Curs 5, -ă, adj. 1. (despre vorbire) Curgător, fluent. 2.(despre an, lună) În curs; prezent. (Fig.) obişnuit, uzual. Curs 6, Preţul monedei în raport cu moneda unei altei țări.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Curcubeu
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Curcubeu

Curcubeu 1, -beie, s.n. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer; fascicul de raze luminoase care apare uneori noaptea pe bolta cerească. (et. nec.). Curcubeu 2, s.n. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roşii-purpurii și cu fructele capsule.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cupă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cupă

Cupă 1, -pe, s.f. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); puhar cu picior, în formă de potir, 14 gura largă din care se beau biuturi alcoolice. (lat. cuppa). Cupă 2, -pe, s.f. Una dintre culorile cărților de joc (în formă e inimă, de culoare roșie). (din ur Kupa). Cupă 3, -pe, s.f. Tăietură în croitorie; croială. (din fr. coupe). Cupă 4, s.f. Plantă cu tulpină Iute scurtă, care face o singură floare albastră-azurie.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cumpănă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cumpănă

Cumpănă 1, -ne, s.f.  Dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână (din sl. konpona) Cumpănă 2, s.f.  Cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor Cumpănă 3, s.f. (Fig.)  Soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva. ♦ Ploaie mare, rupere de nori. – Din sl. konpona.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cult
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cult

Cult 1, -te, s.n. 1. Adorare mistică a unor fiinţe reale (eroi, strămoși, personalităţi) sau a unor entități abstracte; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale; totalitatea mtualurilor unei religii. 2 Sentiment de admiraţie, de respect, de dragoste adâncă faţă de uineva sau de ceva. 3. Religie, confesiune. (din fr. culte, lat. cultus). Cult 2, -ă, adj. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoştinţe; instruit. (din lat. cultus).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Cuișoare
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Cuișoare

Cuișoare 1, s.n. Diminutiv al lui cui. N Cuișoare 2, s.n., pl. Cuie mici. (cui+ -ișor). | Cuişoare 3, s.n. Condiment alimentar obţinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. (din cui +-ișoare). Cuișoare 4, s.n., pl. Condiment alimentar obţinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic

Read More