Car 1, cari, s.m. Nume dat mai multor specii de insecte mici dăunătoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul păros și cu picioarele scurte, care trăiesc în lemn şi se hrănesc cu acesta. (lat. carius = caries). Car 2, care, s.n. l. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracţiune animală, folosit la țară pentru transportarea poverilor; (în antichitate) vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri şi Ja ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car; (Fig.) mulţime, grămadă. (lat. carrus) Car 3, s.n. (Reg.) Parte a ferăstrăului mecanic alcătuită din două bârne pe care se aşază bușteanul pentru a fi prefăcut în scânduri. Car 4, caruri, s.n. Piesă cilindrică mobilă pe care se fixează hârtia la mașina de scris, făcând posibilă (prin deplasare) scrierea succesivă a literelor și a rândurilor. (după engl. [typewriter] carriage, fr. chaniot) Car 5, s.n., art. Constelaţie alcătuită din şapte stele; Ursa Mare şi Ursa Mică. Cars, vb. a căra; ind.pz., pers. 1 sg: Vara, pe secetă, car apa din depărtări.
