Băncuţă 1, -ţe, s.f. Diminutiv al lui bancă (1). (din bancă (1)+.uțâă).. Băncuţă 2, -țe, s.f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric; (Înv.si reg.) Monedă de mică valoare; (la pl.) Bani, parale. (din germ. bankozettel).
Bălos 1, -oasă, adj. Cu bale, (despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat. (din bale + – os). Bălos 2, s.m. (Iht., reg) Pește asemănător cu roșioara; băbușcă.
Băligar 1, băligare, s.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă şi paie, folosit ca îngrășământ și combustibil. (din baligă + -ar). Băligar 2, s.m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă.
Bălăbănit 1, s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. (v. bălăbâni). Bălăbănit 2, -ă adj. (despre mers) Legănat, şovăitor. (v. bălăbâni).
Bălaie 1, adj.f. Blondă. (din bă] +ai). Bălaie 2, s.f. Varietate de struguri.
Băieţel 1, <i, s.m. Diminutiv al lui băiat. (din băiat+-e]). Băieţel 2, -ei, s.m. (la pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care creşte prin fânețe şi păşuni.
Băieşiţăi 1, -ţe, s.f. Femeie care servește la o baie publică. (din băieș + -iţă). Băieşiţă 2, -ţe, s.f. (Reg.) 1. Soţie de băieș 2. Femeie care lucrează într-o mină. (băieș+ -iță).
Băieș 1, -i, s.m. Persoană care face servicii într-o baie publică. (din baie + aș). Băieș 2, -i, s.m. Miner. (din baie +-aȘ).
Băi 1, vb. IV, refl. (Rar) A face baie. (din baie). Băi 2, vb. IV, intranz. (Seg) A lucra într-o mină (de aur). (din baie).
Băcan 1, s.n. Lemn de culoare al unui arbore exotic, din care se obține, prin fierbere, un colorant roșu. (din tc. bakam). Băcan 2, -ni, s.m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. (din tc. bakka)).
Bazin 1, -ne, s.n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din diferite materiale pentru colectare sau păstrare de lichide. 2. Rezervor de apă amenajat pentru înot sau alte sporturi. 3. Parte a unui pori unde staționează vasele. (din fr. bassin). Bazin 2, s.n. 1. Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. 2. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. Bazin 3, s.n. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis.
Bază 1, -ze, s.f. Partea de jos pe care se sprijină un corp, un edificiu etc.; ceea ce formează temeiul, elementul fundamental a ceva. (din fr. base). Bază 2, s.f. Loc cuprinzând oamenii, mijloacele materiale şi instalaţiile necesare pentru o anumită activitate. Bază 3, s.f. (Chim.). Substanţă care, în soluţie apoasă, albăstrește hârtia roşie de turnesol, iar în reacţie cu un acid formează o sare.
Baterie 1, -ii, s.f. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri cu mijloacele de tracţiune, utilajul și personalul necesar. (din fr. batterie). Baterie 2, -ii s.f. Ansamblul elementelor de percuție (într-o orchestră). Baterie 3, s.f. Vas cu gheaţă în care se află sticle cu băutură. (P. ext.) Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. Baterie 4, -ii, s.f. Reunirea mai multor elemente producând electricitate.
Bate 1, vb. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent; a atinge, a lovi; a se lupta, a se război; a palpita, a zvâcni. (lat. batt(u)ere). Bate 2, vb. 1. (despre vânt) A sufla; 2. (despre ploaie, grindină etc.) A cădea; 3. (despre culori) A se apropia de…, a avea o nuanţă de… 4. A emite sunete ritmice care indică ceva; a transmite ceva.
Batcă 1, -ce, s.f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosaşul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. (et. nec.). Batcă 2, -ce, s.f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. (et. nec.). Batcă 3, -ce, s.f. Peşte mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate şi argintiu pe abdomen. (din ucr. babka). Batcă 4, s.f. (Reg.) Pelican, babiţă.
Batal 1, -i, s.m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calităţii cărnii și a lânii. (cf. tc. battal „netrebnic“). Batal 2, -e, s.n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricaţie din industria petrolului. (et. nec.).
Basc 1, -ă. 1. S.m., f. Persoană originară din Ţara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, între Franţa şi Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (2); privitor la basci. (2). (din fr. basque). Basc 2, s.n. Var. a lui bască, băști, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. (din fr. [beret] basque).
Bas 1, bași, s.m. Vocea bărbătească cea mai gravă; cântăreț care are o astfel de voce. (din it. basso, fr. basse). Bas 2, -uri, s.n. Instrument care are cel mai grav sunet dintr-o categorie de instrumente.
Bariton 1, s.n., l.Registru al vocii bărbăteşti, intermediar între tenor și bas; 2. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. (din it. Baritono, fr. baryton). Bariton 2, s.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului într-un cor. (din it. Baritono, fr. baryton).
Baretă 1, -te, s.f. 1. Bentiţă îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal. 3. Panglici de decorație; semn distinctiv al unei decoraţii care reproduce desenul panglicii și se poartă în locul decoraţiei. (din fr. barette). Baretă 2, -te, s.f. (Rar) Bonetă de postav sau de catifea, în trei sau patru colțuri, purtată de preoţii catolici și, în trecut, de unii soldaţi din Occident; tichie. (din fr. barette).
Baremi 1, adv. Măcar, cel puţin. (din bg. scr. barena) Barem 2, bareme, s.n. Minimum de rezultate care trebuie obținute pentru a putea trece dintr-o etapă de concurs la alta. (din fir. bareme).
Barbetă 1, s.f. (de obicei la pl.) Favoriţi. (din it. barbetta). Barbetă 2, s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcaţii. Barbetă 3, s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificaţii; blindaj circular fix la tunurile navale. (din fr. barbette).
Bară 1, bare, s.f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuinţări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. (din fr. barre). Bară 2, s.f. 1. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în faţa gurii de vărsare a unui fluviu. 2. Val de mare care urcă odată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte.
Baraboi 1, s.m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb. (din bg. baraboj, magh. barabolya). Baraboi 2, s.m. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans.
Bar 1, bari, s.m. Unitate de măsură a presiunii atmosferice egală cu un milion de barii. (din fr. bar). Bar 2, -uri, s.n. (la unele jocuri de copii) spaţiu, loc de odihnă și de refugiu dinainte stabilit de jucători (la „ulii şi porumbeii“, „leapşa“ etc.) (et. nec.). Bar 3, -uri, s.n. 1. Local în care se vând băuturi alcoolice, cafea etc. Si în care consumatorii stau, de obicei, în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; (P. restr.) Tejghea la care se servesc băuturi; dulap sau compartiment într-un dulap, în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice. 2. Local de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. (din fr. bar).
Bandură 1, -re, s.f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră; epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. (et. nec.). Bandură 2, -ri, s.f. Instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde. (din ucr. bandura).
Bandă 1, -de, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef; (glumeţ) grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflaţi sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. (din fr. bande, germ. bande). Bandă 2, benzi, s.f. 1. Fâșie de stofă, de hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întăreşte ceva, bantă; fâşie cu care se împodobește de obicei pe margini un articol de îmbrăcăminte. 2. (În expresii) Bandă de magnetofon = fâşie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului etc. 3. Margine elastică a mesei de biliard. (din fr. bande).
Banchetă 1, -te, s.f. 1. Bancă montată în unele vehicule. 2. Obiect de mobilier, pentru șezut confecționat astfel încât să poată adăposti și haine. (din fr. banquette). Banchetă 2, s.f. Porţiune orizontală în lungul unui terasament. Banchetă 2, s.f. Obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
Bancă 1, bănci, s.f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane; scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru şcolari. (din fr. banc). Bancă 2, bănci, s.f. 1. Întreprindere financiară care efectuează operaţii de plată și de credit. 2. (la unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul o ţine în faţa lui spre a plăti câștigurile celorlaiţi jucători. (din it. banca, fr. banque).
Banc 1, -uri, s.n. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafaţa apei. (din fr. banc). Banc 2, -uri, s.n. Grup mare de scoici sau de pești. Banc 3, -uri, s.n. 1. Masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale: banc de tâmplărie, banc de ceasornicar. 2. Banchetă de ambarcaţii Mici. Banc 4, -uri, s.n. Numele unui joc de cărţi. (din germ. bank). Banc 5, -uri, s.n. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeaţă; (P. ext.) Minciună.